Vasile Filip Soporan

„Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân”

Speranța și atitudinea pozitivă te ajută să realizezi o proiecție corectă asupra construcției pe care o ai de făcut pentru ca dorințele să poată să devină realitate. Transformarea dorințelor în realitate reprezintă un proces complex care trebuie să pornească de la viziune și să se oprească la evaluări asupra lucrărilor îndeplinite și asupra acțiunilor care trebuie întreprinse într-o ordine a priorităților stabilită de politicile publice și de confruntările partidelor politice, aș putea spune, ținând cont de una din pildele înțeleptului Solomon, aceea că „Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân”, că fără viziune, creație, programe și resurse, dorința, oricât de bună ar fi, nu poate să devină realitate și suport pentru bunăstare.

Pentru a demonstra valabilitatea acestei pilde, în acest moment în care confruntările politice trec în derizoriu, iar dezbaterile și acțiunile necesare pentru temperarea crizei economice cu care ne confruntăm par că nu generează soluții pertinente, voi face o prezentare în oglindă a unor

indicatori sintetici ai anului de reper 1990 și ai anului 2009. Cu ce scop? Acela de a arăta că în lipsa unei viziuni și a principiilor, orice este posibil.

În anul 1990, în economia românească erau 8,1 milioane salariați pentru ca la finele anului 2009 numărul acestora să scadă la 4,3 milioane. Dintre aceștia, majoritatea – adică 3,9 milioane – lucrau în industrie. În prezent, în această ramură, mai lucrează 1,3 milioane salariați.

În 1990, numărul pensionarilor reprezenta 2,5 milioane, iar la 31 decembrie 2009, acesta era de 5,7 milioane persoane. Deci, în 1990, un pensionar revenea la 3 salariați, iar astăzi raportul este de 13 pensionari la 10 salariați.

În anul 1990, industria contribuia cu 48,2% la crearea produsului intern brut, iar în 2009 această ramură a contribuit cu doar 26,4% la PIB-ul realizat, valoarea acestuia situându-se la circa 104 miliarde euro.

În agricultură, producțiile au scăzut drastic, atât cea vegetală, cât și cea animală, la aceasta din urmă s-au înjumătățit efectivele de animale la toate speciile.

În 1990, populația ocupată reprezenta 10,8 milioane persoane, pentru ca la 1 ianuarie 2009, aceasta era de 8,7 milioane persoane. Dacă referitor la anul 1990 nu putem vorbi de existența șomerilor, în prezent, numărul acestora depășește 750 de mii, înregistrându-se o rată a șomajului de 8,3%.

Starea economico-socială în care se găsește România după 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 impune abordarea dintr-un alt unghi a problemelor esențiale ale dezvoltării economice. Avem în vedere stoparea disputelor politice sterile dintre partidele politice sau a grupurilor de interese din cadrul acestora și, prin urmare, o nouă construcție, care să aibă în prim-planul preocupărilor interesul național al dezvoltării economice și realizarea pe această bază a celui mai puternic model social, acela care oferă un loc de muncă pentru fiecare.