Markó Béla

Față de situația de atunci, s-au schimbat multe lucruri. Bineînțeles, astăzi, totuși avem un real pluralism politic în Parlament, cu toate că, în continuare, unele formațiuni politice își caută locul și rostul pe eșichierul politic.

Dar, dincolo de momentele cu haz sau necaz ale Senatului, ceea ce aș vrea să subliniez este, în mod evident, o decizie majoră, istorică a maghiarilor din România în perioada postrevoluționară, decizie care, după părerea mea, a influențat în mod ireversibil soarta României de astăzi, a contribuit la integrarea țării în structurile euroatlantice și europene, cum spuneam la vremea respectivă, deci în NATO și în Uniunea Europeană, și a impus un anumit tip de colaborare interetnică, contestat de unii în continuare, dar susținut de majoritatea românilor și maghiarilor.

Într-o perioadă zbuciumată, cu multe contradicții sau ezitări, în condițiile unor porniri ultranaționaliste, șovine și xenofobe, având și experiența conflictului interetnic din Târgu-Mureș, soldat cu morți și răniți, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, deci comunitatea maghiară din țara noastră a decis să pornească pe calea dialogului și să încerce crearea unui cadru legislativ și instituțional al conviețuirii diferitelor limbi și culturi prin mijloace parlamentare.

Chiar și astăzi, când ne îngrijorează situația din Ucraina și incapacitatea Europei de a da soluții viabile pe problema relațiilor interetnice, mă gândesc de foarte multe ori la importanța alegerii de atunci: dialogul în locul confruntării, Parlamentul în locul străzii. Mai ales că, astfel, în pofida tuturor nemulțumirilor și neîmplinirilor, am reușit, într-adevăr, să schimbăm natura acestor relații.

Ceea ce, la începutul acestui drum, era de neconceput, fie că vorbim de învățământul în limba maternă, de utilizarea limbii materne în viața publică, de puterea decizională a administrațiilor locale alese, astăzi funcționează. Chiar dacă unii încearcă în continuare să strângă capital electoral printr-o retorică antimaghiară sau alții sunt gata, prin fel de fel de inițiative legislative trăsnite, să anuleze ce am realizat până în prezent, nu cred că avem de ales: trebuie să mergem mai departe, în direcția propusă acum 24 de ani.

Pentru a continua acest drum, este nevoie de responsabilitate și, câteodată, de curaj din partea parlamentarilor. În general, făcând abstracție de la problema națională, nu ar trebui să acceptăm ca Parlamentul, pe zi ce trece, să piardă din prestigiul său. Într-o democrație reală, forul legislativ trebuie să fie instituția cea mai importantă,

dar acest lucru depinde și de noi, dacă vom fi capabili sau nu să adoptăm o lege electorală care să asigure calitatea și proporționalitatea reprezentării societății în Parlament și dacă, prin modificarea Constituției, vom putea crea un bicameralism real, unde Senatul să aibă alte atribuții decât Camera Deputaților, fiind reprezentantul comunităților locale.