Mircia Giurgiu

„Fermierii români unde să caute sprijin?”

Evoluția prețului la lapte, ca materie primă, precum și neimplicarea autorităților statului, prin organismele sale și pârghiile aflate la îndemână, m-au determinat să atrag atenția asupra acestui segment al societății românești: zootehnia.

Principalele probleme generate de scăderea continuă a prețului pentru lapte, ca materie primă, pot fi ușor constatate:

– prețul de producție este mai mare decât cel de vânzare;

– imposibilitatea fermierilor din zootehnie de a atrage fonduri structurale, deoarece fermierii români nu-și pot susține cota de participare la aceste programe;

– oprirea investițiilor în ferme, în principal în ceea ce privește achiziția de material biologic de calitate și tehnologie care ar conduce la îmbunătățirea managementului fermelor și ar scădea prețul de producție;

– în studiul de fezabilitate, fermele apar cu pierderi, ceea ce înseamnă respingerea dosarelor atât pentru fonduri structurale, cât și pentru angajarea de credite la bănci;

– falimentul fermelor are implicații sociale complexe și dramatice.

O altă problemă care a apărut ca o consecință a celor de mai sus este legată de libera circulație a laptelui intracomunitar. Nu există un control al importurilor din partea statului român. Programul „Cornul și laptele” ar trebui să reprezinte un program de susținere a fermierilor din zootehnia autohtonă. Pentru sprijinirea agriculturii românești, motorina pentru agricultură nu ar trebui să fie accizată.

Acordarea la timp a subvențiilor, într-un cuantum echivalent cu cel din celelalte țări ale Uniunii Europene, ar reprezenta un real sprijin pentru agricultorii români.

Cred cu tărie că România, în condițiile unei politici reale de sprijin, ar putea redeveni „grânarul Europei”.