Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·19 februarie 2013
committee report presentation · adoptat
Dorel Covaci
Discurs
_Fiecare să se cerceteze dar pe sine!_ (1 Corinteni 11:28) „Despre atacurile la adresa Bisericii”
În cele ce urmează, îmi permit să iau poziție cu privire la atacurile dure direcționate înspre Biserică de către persoane care au o expunere publică semnificativă și reprezintă, prin urmare, modele pentru societatea noastră.
Nu cred că este etic, cu atât mai puțin deontologic, să ne folosim de postura de persoane publice, dar și de cea de aleși ai poporului, pentru a împroșca cu noroi o instituție prin definiție poziționată dincolo de judecata omenescului.
Dacă ar fi fost vorba de un cu totul alt domeniu al vieții sociale, am fi exclamat cu aplomb că „Nu există pădure fără uscături”, că nu putem nega importanța instituției și că nu este corect să facem analize generalizatoare după cazuri izolate, pe fondul unei predispoziții personale evidente spre bârfă și spre a vedea paiul din ochiul celuilalt, mai puțin bârna dintr-al nostru.
Altfel, când vine vorba de Biserică, ne lamentăm în analize și critici pline de venin, care nu fac decât să inducă o mai accentuată stare de dezgust și de deznădejde în sufletul cetățeanului simplu, consumator de mass-media în lipsa altor posibilități de relaxare sau evadare dintr-un cotidian sufocant.
După ce generalizezi și maculezi preoțimea, în frunte cu Patriarhul, adică toată ierarhia bisericească conducătoare sau cu autoritate sacră, într-un paroxism al limbajului suburban, nu mai poți spune că nu ai nimic cu Biserica.
Consider că un bun creștin știe că întotdeauna Biserica a fost cea care a păstrat echilibrul, a stat la baza societății noastre și a rămas instituția în care cetățenii au cea mai mare încredere. Tot Biserica, prin cele peste 700 de instituții social-filantropice, se implică în ceea ce înseamnă eradicarea sărăciei, a suferințelor și nevoilor oamenilor și este responsabilă de sănătatea sufletului nostru. Sunt de părere că într-o perioadă greu încercată pentru poporul nostru, plină de teamă, confuzie și incertitudine, Biserica are un rol important, ca vector de securitate, de comunicare cu Dumnezeu, de dezalienare individuală, de educație civică, așa că sunt regretabile opiniile care pun la îndoială necesitatea construirii unor noi lăcașuri de cult pe teritoriul țării noastre. Într-adevăr, avem nevoie de școli, spitale, drumuri, dar să nu negăm importanța prezenței lui Dumnezeu în viața noastră!
Suntem într-o luptă. Poate că există și pierderi, directe sau colaterale, pentru că, până la urmă, toți suntem oameni supuși greșelii și ispitelor de fiecare zi. Biserica însă, în esența ei, nu poate eșua și nu poate fi biruită, nici măcar de forțele iadului (Matei 16,18). Ea este luptătoare permanentă aici pe pământ și avem promisiunea că va fi veșnic biruitoare în Cer. Toate acestea le știm, pentru că Biserica este parte din însăși ființa Domnului și Mântuitorului nostru. Potrivit Bibliei, Biserica își are temelia în Iisus Hristos (1 Corinteni 3:11); El este capul ei (Efeseni 1:18-23), viața Bisericii (Ioan 10:10) și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească (Efeseni 5, 25-26).