Mircea Lubanovici

Fiind conștiincios, trebuia să citesc această declarație. Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr. 3 Diaspora și având ca zonă de reprezentare și Statele Unite ale Americii – care constituie încă de la înființarea lor și rămân un model de toleranță și de respectare a drepturilor omului și a libertăților religioase ale cetățenilor lor –, doresc să-mi exprim poziția în favoarea unei politici echilibrate în domeniul reglementării avorturilor, în acord cu morala creștină, pe de o parte, dar care să țină seama în egală măsură de respectarea drepturilor femeii, pe de altă parte, ca și de drepturile copilului nenăscut, prevăzute și în dreptul civil.

Una dintre cauzele pentru care țara noastră are o rată incredibil de mare a avorturilor – 576 întreruperi de sarcină la 1.000 de născuți – este și aceea că România suferă din pricina lipsei de informare și de educație cu privire la consecințele avortului. De 21 de ani, România este țara cu cel mai mare număr de avorturi din Europa, raportat la populație.

În plus, se constată că, din 2005, rata îmbolnăvirilor de cancer de col uterin a crescut brusc. Situația este îngrijorătoare la numărul persoanelor care suferă de cancer mamar, unde ocupăm un neonorant loc 3 în Europa. În cazul ambelor maladii, medicii de specialitate identifică printre cauzele generale avortul, cu consecințele sale.

Semnalez faptul că, în prezent, legislația română permite efectuarea avortului fără informarea prealabilă a femeilor asupra acestor consecințe, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor pacientului. Nu există nicio reglementare care să instituie obligativitatea consilierii femeilor care intenționează să întrerupă sarcina asupra consecințelor medicale, fizice și psihice imediate sau tardive ale avortului.

De exemplu, studiile medicale au confirmat că un procent însemnat dintre femeile care au avortat ajung, ulterior, să regrete, în mod profund, decizia de întrerupere a sarcinii, considerând-o o mare greșeală și invocând faptul că nu au fost informate, în prealabil, cu privire la riscuri și consecințe.

După cum se exprimă una dintre victimele lipsei de informare, avortul îi este prezentat femeii ca un produs minune, care rezolvă imediat o criză din viață. După ce îl cumpără, este copleșită de defectele ascunse, dar nu mai poate returna produsul. E prea târziu!

Sunt conștient că trăim într-o țară majoritar creștină și, totodată, o țară în care Biserica este separată de stat. Cu toate acestea, mă simt obligat ca de la această înaltă tribună să amintesc că deși responsabilitatea morală a cetățenilor față de avort este o chestiune individuală, personală, aceasta nu anulează responsabilitatea care ne revine nouă, legiuitorilor, de a limita proliferarea acestui fenomen în societate.

Intenția mai multor deputați ai Partidului Democrat Liberal, printre care mă număr și eu, de a promova o inițiativă legislativă în sensul celor arătate mai sus, se aliniază, în fapt, cu legislația în domeniu din statele membre ale Uniunii Europene – cum sunt Belgia, Germania, Italia, Ungaria, Olanda, Slovacia și Polonia –, unde s-a instituit obligativitatea unei informări prealabile a gravidei, urmată de acordarea unei perioade de gândire, pentru a putea conștientiza impactul pe care îl are avortul asupra sănătății fizice și psihice, precum și pentru a se respecta dreptul la viață al copilului nenăscut, drept recunoscut de convențiile și tratatele internaționale la care România este cosemnatară.