Mihai Ungheanu

Fiind vorba de dezbateri generale ºi de problematica generalã a legii, vreau sã fac câteva observaþii iniþiale privind semnificaþia specialã a acestui proiect de lege, faptul cã a fost depus, iniþiat de fapt în martie 2000, reactivat în martie 2001, în Comisia noastrã juridicã pe 9 mai 2001. Este o anumitã grabã vãd în ultimul timp, noi nu cunoaºtem textul iniþial, avem numai amendamentele, dar sunt câteva lucruri de discutat în legãturã cu semnificaþiile din raport.

Ce este ºef al statului? Aceasta este principala problemã, pentru cã în funcþie de cum definim ºeful statului, vom ajunge la vot. Vom ajunge la un vot explicit ºi un vot responsabil. ”ªeful statuluiÒ scrie aici, ”este cel ce reprezintã statul român ºi este garantul independenþei naþionale, al unitãþii ºi integritãþii teritoriale a þãrii. El este comandantul forþelor armateÒ. Ar fi fost bine sã fie ºeful statului, a fost ºi este, pentru cã e vorba de cei care au exercitat aceastã funcþie de ºefi ai statului. În legãturã însã cu garantul independenþei naþionale, trebuie sã facem niºte discuþii ºi niºte precizãri în legãturã cu integritatea teritorialã ºi, desigur, cu comandantul forþelor armate. Cine sunt cei care pot beneficia de aceastã lege? Sunt: regele Mihai sau fostul rege Mihai, cum se foloseºte, preºedintele Iliescu ºi preºedintele Emil Constantinescu. Cum aplicãm la fiecare dintre ei aceste formule: garantul independenþei naþionale ºi problema integritãþii teritoriale a þãrii, ca ºi aceea de comandant al forþelor armate. Într-un singur caz, toate cele trei atribuþii pot fi discutate ºi este vorba de regele Mihai. Întrebarea este urmãtoarea: cum putem sã înþelegem Actul de la 23 August din acest punct de vedere? A fost Mihai un garant al independenþei naþionale în 23 August 1944? Eu vreau sã pun aceste probleme, nu pentru cã eu am ceva cu Mihai I. Nu implic aici problemele de monarhie sau de republicã. Este vorba de fapte istorice, este vorba de semnificaþia lor ºi este vorba deci de modul în care noi judecãm pe garantul independenþei naþionale, pe cel al integritãþii teritoriale ºi pe comandantul forþelor armate. Printr-o cunoscutã declaraþie politicã ºi militarã, Mihai I a cerut trupelor sã treacã de partea forþelor sovietice fãrã nici un fel de contract, fãrã nici un fel de convenþie, fãrã nici un fel de înþelegere cu adversarul de pânã atunci, care era adversar militar ºi politic. Rezultatul a fost ameninþarea independenþei naþionale ºi a integritãþii teritoriale a þãrii.

Toate aceste lucruri sunt foarte evidente în istorie ºi eu vreau sã þinem seamã de ele în aceastã discuþie pe care o facem, pentru cã dacã acestea sunt definiþiile, nu toþi cei trei ºefi de stat pot sã intre în vederile aplicãrii acestei legi. ªtim foarte bine cã þara a fost ocupatã, cã armistiþiul s-a fãcut numai dupã ce ea a fost ocupatã ºi se ºtie cã au fost pierduþi prin condiþii de prizonierat ºi altfel, cu un final incert, peste 130.000 de militari români în Moldova, dupã declaraþia de la 23 August, ºi se ºtie cã, de fapt, þara a fost ocupatã militar pânã în anul 1958. Deci, care este independenþa naþionalã în acest caz ºi care sunt celelalte probleme care decurg, de unitate ºi integritate teritorialã, când noi avem pânã astãzi probleme în legãturã cu faptul cã o parte a României a trecut în componenþa Uniunii Sovietice. Este vorba de Bucovina de Nord ºi de Basarabia.