Mihai Adrian M„laimare

Foarte des s-au auzit Ón ultima vreme glasurile unor lideri politici Óndemn‚ndu-∫i colegii de partid mai agita˛i ∫i mai nervo∫i s„-∫i spele rufele Ón familie, acolo unde se presupune c„ treaba aceasta este departe de ochii lumii, ai presei, ai bunului-sim˛ la urma-urmelor.

Ce m-a surprins este asem„narea fantastic„ a expresiilor acestora, fie c„ sunt de st‚nga, de dreapta sau de centru. Ies frumos Ón fa˛a p„durii de microfoane ∫i rostesc, cu glas solemn ∫i Ónc„rcat de seriozitate, fraze care nu sunt, de fapt, dec‚t ni∫te am„r‚te de poncifuri. Spun c„ ador„ b„t„lia de idei Ón s‚nul partidului, c„ democra˛ia presupune dezbatere ∫i, evident, supunerea fa˛„ de argumentul forte al acesteia: votul. O spun cu credin˛a afi∫at„, a∫a, ca pentru ni∫te pro∫ti, ∫i, dac„ ai norocul s„ nu fii chiar de v‚rsta gr„dini˛ei, ceva Ó˛i atrage imediat aten˛ia: mu∫chii Óncorda˛i ai fe˛ei, care tremur„ nervos, glasul Ónc„rcat de amenin˛are, degetele m‚inilor care se crispeaz„ f„r„ sens aparent, ca un fel de reac˛ie a unei biete broa∫te disecate la stimulul electric.

Toate acestea vorbesc despre cu totul altceva, ∫i anume c„ nu se accept„ deloc pluralismul opiniilor, c„ a∫a-numita sp„lare a rufelor Ón familie nu este dec‚t o pozi˛ionare de-a dreapta sau de-a st‚nga baricadei, conform principiului comunist: îCine nu e cu noi e Ómpotriva noastr„“.

Toate acestea ne arat„ c„ avem o clas„ politic„ primitiv„, care nu s-a ridicat deloc deasupra acestui sistem instaurat Ónc„ din 1990, Ón perioada luptelor politice de strad„, a marilor ∫i pateticelor Óntreb„ri lansate de pe tanchete de in∫i care nu foarte t‚rziu au ajuns infractori, g„inari de doi bani, nebuni sau chiar lideri importan˛i.

Ciolanul Ói face s„ fream„te Ón halul acesta, pozi˛ia aduc„toare de beneficii imediate, acel implacabil elixir d„t„tor de vertij care este licoarea puterii.

C‚nd ai puterea, ui˛i c„ toate cele ar trebui sp„late Ón familie, m‚r‚i ca un dul„u c„ruia i se amenin˛„ osciorul, rupi cu din˛ii ∫i cu unghiile ∫i, normal, vii Ón fa˛a ziari∫tilor ∫i spui c„: îNoi nu vom tolera luptele de opinii Ón afara

cadrului organizat al partidului, c„...“ ∫i nu-˛i dai seama c„ ochii Ó˛i sunt injecta˛i, c„ glasul este Ónc„rcat de ur„ puturoas„, c„ mu∫chii fe˛ei tresar ca nebunii, c„ pumnii ˛i se Ónchid ∫i deschid f„r„ rost, c„ e∫ti tu Ónsu˛i un poncif, rostind poncifuri.

Aceasta este via˛a politic„ rom‚neasc„: un poncif care roste∫te cu d„ruire, cu patos, cu credin˛„ ponciful potrivit c„ruia suntem de acord cu to˛ii s„ schimb„m aceast„ clas„ politic„, adic„ tocmai ponciful de care îponcife∫te“ vorbim.