„Folosirea instituțiilor statului în scopuri electorale”
Încep prin a remarca încă o dată faptul că Președintele României, Traian Băsescu, „tăvălește” Constituția României, pentru a câta oară nu îmi mai amintesc, dar ușurința și degajarea cu care a făcut-o este de neimaginat, este sfidător, este inacceptabil într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene! Câtă încredere mai pot avea oamenii într-o persoană care folosește imaginea instituției prezidențiale pentru promovarea unei formațiuni politice este greu de spus câtă vreme legea fundamentală impune Președintelui României un comportament echidistant, nepartinic, care să furnizeze încredere și stabilitate în rândul națiunii române.
Președintele a afișat zilele trecute o atitudine de agent electoral al Partidului Mișcarea Populară, fără să-i pese de nimic și de nimeni, numai să poată contribui direct la adiționarea unor procente electorale care să-i convingă pe mai-marii Partidului Popular European că România, prin Traian Băsescu, aduce voturi în Parlamentul European și Comisiei Europene, tocmai pentru a păstra majoritatea dreptei în forul legislativ al Europei.
Mai lipsește ca președintele să ridice bannere stradale sau să lipească afișe pentru PMP! Așa ceva era de necrezut acum câțiva ani, mai ales că România a mai avut doi președinți, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care au mai „ajutat discret” formațiunile politice din care proveneau, dar nici vorbă de așa ceva! De ce a recurs președintele la asemenea metode de promovare electorală a partidului menționat mai sus este foarte clar: dorința fără margini a președintelui de a rămâne în viața politică în poziția de premier al României. Și cu cât aduce mai multe procente (deci mai multe mandate în PE) Partidului Popular European,
cu atât mai mult îi cresc șansele de negociere europeană a funcției de prim-ministru al României.
Pentru că PMP nu o să ia un scor electoral de două cifre, așa cum arată cercetările sociologice, adică sondajele de opinie, în rândurile acestui partid cu o listă subțire de candidați s-a instalat disperarea. Aceasta a determinat implicarea directă a președintelui Traian Băsescu în campania electorală. Și, apoi, nu trebuie uitat că scrutinul din 25 mai este de fapt o repetiție generală pentru alegerile prezidențiale din toamna acestui an, unde Elena Udrea nu se simte prea confortabil, o spun tot sondajele de opinie.
Până la un moment dat, am avut plăcuta naivitate să cred că preocuparea generală la nivelul cel mai înalt de decizie în statul român este situația din ce în ce mai gravă de la granițele României, nu acumularea de procente electorale pe malul mării, în dreptul unui partid politic.
Vorba românului: „Țara arde și baba se piaptănă”..., asta dacă mai are ce să pieptene! Și încă o vorbă pe care o știu tot de la tata, Dumnezeu să-l odihnească: „Bâta puterii nu se dă pe mâna oricui, că există riscul să o folosească!”... Săraca Țară Românească!
„Pretențiile minorităților din Europa capătă caracter extremist și revizionist”
Urmărind recentele evoluții ale evenimentelor create în jurul revendicărilor minorităților în diferite zone, am putea crede că acestea au într-adevăr restricții în ce privește exprimarea culturală, afirmarea propriilor tradiții, a propriilor credințe, a folosirii limbii materne în școli și în universități etc.
Dar, pentru cine cunoaște cât de cât problematica specifică a minorităților naționale aflate pe teritoriul diferitelor state europene, este foarte clar că minoritatea maghiară din România se bucură de cele mai multe drepturi colective de pe cuprinsul Europei. Își afirmă propria identitate prin cultură, își folosește limba maternă la toate nivelurile învățământului preuniversitar, iar la nivelul parlamentar are reprezentare de 6-7% prin UDMR și este cea mai prezentă minoritate în actul guvernării de după 1989.
Însă, de vreo 10 ani, de la nevoia autonomiei culturale, de care oricum s-a bucurat tot timpul, s-a întețit mesajul tot mai clar legat de autonomia teritorială, concept pe care minoritatea maghiară îl alătură tot mai des procesului de regionalizare și tot mai legat de precedentul Kosovo.
Dar iată că, în acest context, în mod neîntâmplător, și Federația Rusă invocă necesitatea apărării cetățenilor ruși aflați în minoritate în anumite zone ale Ucrainei, Moldovei sau Georgiei.
Este drept, această atitudine a Moscovei este tot mai prezentă pe măsură ce Ucraina sau Moldova se apropie tot mai mult de Uniunea Europeană, țări în care problemele minorităților de tot felul au rămas încă nerezolvate (este vorba de minoritățile rusă, tătară, română, găgăuză etc.). Dacă problemele specifice acestor minorități nu își găsesc o rezolvare negociată și diplomatică, atunci modificarea granițelor prin forța armată nu poate fi evitată, modificare ce atrage schimbarea raportului de piețe comerciale în Europa.
Tocmai de aceste probleme ale minorităților rusofone din Ucraina, Moldova sau Georgia se folosește Federația Rusă pentru a-și proteja, chipurile, populația rusofonă, dar urmărind direct menținerea controlului economic asupra acestor zone.
Și atunci mă întreb care ar fi motivul sau motivele pentru care minoritatea maghiară, participantă la guvernare prin UDMR, invocă, prin extremiștii săi, instruiți de partidul Jobbik din Ungaria, autonomia teritorială pe criterii etnice?!
O astfel de revendicare nu ar fi apărut decât dacă s-au obținut garanții externe ale unei mari puteri. Cum Ungaria, care susține autonomia teritorială a minorității maghiare, este membră a UE, e greu de crezut că ar fi obținut astfel de garanții din partea Franței, Germaniei sau Marii Britanii. Și atunci unii analiști europeni au început să-și îndrepte privirile spre Rusia, care, iată, a trecut la fapte: a anexat Crimeea din trupul Ucrainei, și ăsta e doar începutul, spun aceleași surse de politică europeană.
Ar putea fi această susținere neoficială a Rusiei pe problema minorității maghiare din Transilvania, prin partidul de extremă dreaptă Jobbik, un răspuns la atitudinea României privitor la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană? În acest context politic european am putea crede așa ceva, deși anumite amănunte asupra acestei atitudini scapă analiștilor politici europeni. Ce fel de amănunte, vom afla în viitorul apropiat, viitor care ar putea să limpezească atitudinea Rusiei față de problemele minorităților naționale din anumite regiuni ale Europei, inclusiv a celei din Transilvania.
Un lucru devine tot mai cert: poziția Rusiei, dar și a UE și a NATO capătă tot mai mult valențele Războiului Rece nu demult încheiat, ceea ce înseamnă regres economic și social la nivel global, dublat de un climat acut al lipsei de securitate și stabilitate a popoarelor lumii. La fel de cert este faptul că începem să ne obișnuim cu ideea...
*
„Absenteismul, o formă de protest sau lipsă de atitudine civică?”
Așadar, iată că a trecut și 25 mai 2014, data scrutinului pentru alegerea reprezentanților României în Parlamentul European; și am constatat, o dată în plus, dacă mai era cazul, starea de nepăsare, de lehamite, am putea spune, a populației față de evenimentul electoral. Această stare ar putea fi rezultatul unei campanii electorale desfășurate, pe alocuri, cu atacuri la persoană, cu implicarea directă a președintelui Traian Băsescu în campanie, alături de Partidul Mișcarea Populară, deși Constituția nu îi permite acest comportament, cu huiduieli, cu înjurături, cu acuze nefondate, cu spectacole mediatice privind arestările unor politicieni sau oameni de afaceri, altfel spus, cu tot tacâmul necesar dezgustului total al cetățeanului român față de politică în general.
Lipsa mizei actualului scrutin, care a generat o prezență încă destul de mică la urne, se adaugă la elementele menționate mai sus și completează oarecum tabloul motivelor pentru care și în țara noastră euroscepticismul este în continuă creștere, iar partidele extremiste și naționaliste de dreapta câștigă tot mai mult teren.
Analiștii politici europeni au fost la datorie, fac calcule electorale și estimări referitoare la viitorul președinte al Parlamentului European. Dacă vom avea un președinte nou reprezentant al partidelor de centru-stânga sau dacă popularii europeni și-au păstrat majoritatea în legislativul european, s-a constatat, dar pe fondul evenimentelor din Ucraina, precum și atitudinea Rusiei pe acest subiect au influențat, cred eu, rezultatele scrutinului din 25 mai 2014.
Ezitările Uniunii Europene, spuneam acum ceva timp în urmă, cu privire la situația din Ucraina au influențat negativ prezența la vot la alegerile pentru Parlamentul European de pe teritoriul românesc. Nici listele electorale, prin numele prezentate în prim-planul acestor alegeri, se pare că nu-i mai interesează pe români, din moment ce sondajele de opinie au fost atât de descurajante față de participarea la eveniment. Preocupările, prioritățile oamenilor sunt altele
decât scrutinul organizat și ne întrebăm dacă nu cumva absenteismul este o formă acută a protestului corpului electoral sau o lipsă de atitudine civică. Constatăm totuși că Alianța PSD–UNPR–PC a câștigat clar alegerile, iar Mircea Diaconu a fost surpriza plăcută a acestora.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.