Vasile Horga

Formulând amendamentul privind acordarea, pentru industria de apãrare, pentru salariaþii care lucreazã în industria de apãrare a unor indemnizaþii atunci când se întrerupe temporar lucrul în aceastã industrie, nu am avut în vedere ºi nu am nici acum în vedere sã plãtim nemunca. S-a discutat foarte mult pe aceastã temã. Sigur cã nimeni nu este de acord sã plãteºti salarii fãrã ca cineva sã munceascã. Dar este tot atât de adevãrat cã nu putem sã distrugem o întreagã industrie, industrie care pânã mai ieri ne-a adus avantaje substanþiale pentru bugetul României, mai ales cã, pânã la urmã, noi plãtim aceastã nemuncã. Acei salariaþi nu sunt plãtiþi din aceastã poziþie de buget care reprezintã indemnizaþii pentru întreruperea termporarã a activitãþii, ci sunt plãtiþi din poziþia ”ajutor de ºomajÒ. Deci aceeaºi sumã este de fapt trecutã în ajutorul de ºomaj. Ei vor fi plãtiþi pentru nemuncã în continuare, numai cã vom distruge aceastã industrie de apãrare prin faptul cã aceºti oameni nu vor mai avea loc de muncã sigur. Neavând loc de muncã sigur, aceastã industrie sau parte din aceastã industrie se va dezintegra, se va degrada în mod automat, astfel încât vom ajunge în situaþia ca întreprinderi întregi din aceastã importantã ramurã sã fie lãsate în paraginã.

Mai mult decât atât, avem în vedere faptul cã în aceastã industrie lucreazã o categorie de salariaþi care sunt superior calificaþi, depun o muncã disciplinatã, au o privire asupra muncii cu totul altfel decât în alte ramuri industriale, mai ales cã în bugetul asigurãrilor sociale existã un excedent care reprezintã aproape 5.000 de miliarde, excedent care astãzi finanþeazã deficitul bugetului de stat, ceea ce mi se pare cu totul nedrept, pentru cã nu este normal ca un angajator care plãteºte 5% ºi un salariat care plãteºte 1% sã finanþeze alte activitãþi din bugetul de stat al României, activitãþi care ar trebui finanþate din cu totul alte surse decât sursele plãtite de angajator sau de salariat pentru o indemnizaþie pe care aceia trebuie sã o ia din banii pe care îi plãteºte în mod sigur.

Nu mi se pare corect nici faptul cã aceastã industrie este astãzi atât de blamatã de un stat social-democrat care ar fi trebuit sã se gândeascã, în primul rând, la soarta acelor oameni care, pânã ieri, au adus avantaje substanþiale acestei þãri ºi sã nu fie lãsaþi astãzi pe drumuri.

## Mulþumesc.