Gheorghe Dragomir

„Fumigenele președintelui Băsescu și Parlamentul Unicameral”

E România pregătită pentru un Parlament unicameral? Unii zic că nu, pentru că este o democrație neconsolidată și două Camere ar avea avantajul că se corectează reciproc. Alții, mult mai mulți, zic că da, pentru că la noi sistemul bicameral e artificial, el nu reflectă așezarea populației sau un principiu istoric de funcționare. Bicameralismul e folosit mai mult de statele cu structură federativă. La noi n-ar prea fi cazul, cu excepția în care s-ar proclama o regiune autonomă. În sistemul bicameral, deciziile se iau mult mai greu decât în cel unicameral. Acest lucru reprezintă și un pericol la adresa

separației puterilor în stat. Altfel spus, contrar primei impresii, Parlamentul unicameral este mai puternic decât cel bicameral, cel puțin când vine vorba de Executiv.

Istoric vorbind, tradiția organizării forului reprezentativ în istoria constituțională a poporului român fixează o Adunare unicamerală. Ideea celei de-a doua Camere a fost introdusă în secolul al XIX-lea prin Regulamentele organice, având însă un unic rol: alegerea Domnitorului. Potrivit Regulamentelor, cele două Adunări Obștești din Moldova și Țara Românească aveau caracter unicameral.

Bicameralismul a fost preluat și de cele trei Constituții monarhice. În 1946, printr-un act normativ a cărui constituționalitate a fost contestată, s-a renunțat la bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus și în Constituțiile socialiste din 1948, 1952 și 1965.

În 1990 s-a revenit la organizarea bicamerală a Parlamentului, soluție preluată și de Constituția din 1991, pe motiv că bicameralismul constituie o tradiție în organizarea constituțională democratică din România. Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reacția firească de respingere a modelului socialist de organizare a puterii legislative, într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viața politică a țării a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.

Potrivit art. 61 alin. (2) din Constituție, Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Această prevedere constituțională creează un dualism instituțional în cadrul Parlamentului. Camera Deputaților și Senatul au o poziție egală, ce rezultă din aceea că, potrivit art. 62 alin. (1) din Constituție, amândouă sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, ceea ce le conferă, deci, aceeași legitimitate. În consecință, amândouă Camerele Parlamentului au aceleași puteri.

Din art. 62 alin. (1) din Constituție reiese că Senatul și Camera Deputaților au o poziție egală. Această formulă a bicameralismului este rezultatul negocierii de către Adunarea Constituantă a bicameralismului sub unele aspecte diferențiat instituite prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României. Acest act normativ, în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a reintrodus în România structura bicamerală a Parlamentului, încercând să dea acestei structuri substanță și eficiență.