Galațiul are o așezare geografică demnă de invidiat. Așezat la confluența a două râuri și fluviul Dunărea, la granița de est a Uniunii Europene, cu un potențial economic, cultural și, nu în ultimul rând, politic de invidiat, dar, din păcate, nu pe placul puterii actuale, a ajuns să fie cea mai ocolită zonă a României atunci când este vorba de fonduri guvernamentale menite să întărească infrastructura, să dezvolte mediul economic, să rezolve multiplele probleme sociale cu care se confruntă nu numai această zonă a țării, ci întreaga Românie.
Ignorând toate criticile publice, din partea presei, ONG-urilor, dar și opoziției, Guvernul a continuat să trimită fonduri guvernamentale autorităților locale, preponderent pentru cele conduse de PDL.
Fac un apel către toate partidele să acorde în acest an prioritate problemei eficientizării cheltuirii banilor publici în administrația locală, reflectând inclusiv la perspectiva reorganizării administrativ-teritoriale a României pe criterii de eficacitate financiară și să depășească orgoliile politice care au condus, în prea multe cazuri din țară, la falimentul administrației locale de astăzi.
Stimați guvernanți, și Galațiul face parte din România, și acest lucru se vede foarte clar din reprezentarea în structurile ei parlamentare, în structurile Guvernului României, în conducerile instituțiilor de stat, în reprezentarea României pe plan internațional și, nu în ultimul rând, printr-o simplă privire pe harta României.
Revenind la tonul serios, fac apel la toți factorii de răspundere din toate domeniile de activitate să acorde atenția cuvenită orașului și județului Galați.
„Medicii de familie nu vor mai putea prescrie medicamente compensate și gratuite”
Medicii de familie nu vor mai putea prescrie medicamente compensate și gratuite și nu vor mai putea elibera trimiteri care să fie decontate de casele de asigurări de sănătate dacă nu va fi semnat contractul-cadru până la 1 aprilie.
Contractul-cadru, pe doi ani, nesocotește principiul consolidării bazei pentru a întări întregul sistem, decapitează liberalismul profesiei medicale, afectează drepturile pacienților și încearcă subjugarea birocratică a medicilor din asistența primară, promovând falsa dezbinare și deprofesionalizarea.
Dacă nu se semnează contractul, înseamnă că nu va exista o legătură cu Casa de Asigurări, iar medicina de familie va trece în sistem privat. Pentru început, medicii de familie vor acorda consultații gratuite, dar nu vor putea prescrie medicamente compensate sau bilete de trimitere care să fie decontate de Casă.
Autoritățile nu au luat în considerare decât criteriul economic când au propus forma inițială a contractului-cadru.
„Măsurile Guvernului au afectat grav sistemul de sănătate”
Măsurile Guvernului din anul 2010, dar și cele de la începutul acestui an au afectat grav sistemul de sănătate din România.
Decizia privind trecerea spitalelor în subordinea autorităților locale are drept rezultat subfinanțarea unităților spitalicești, în condițiile în care multe dintre primării au resurse bugetare insuficiente.
Măsura a generat o serie de proteste la nivel local. Pe lista spitalelor ce urmau a fi desființate sau comasate au fost trecute, fără discernământ, și unități care de-a lungul timpului s-au remarcat prin calitatea actului medical, care funcționau pe profit și în care se investise de curând, fie că este vorba de dotarea cu aparatură medicală, fie că este vorba de lucrări de renovare și reabilitare termică.
Această decizie de reducere a numărului de paturi din spitale, care va afecta în egală măsură atât cadrele medicale, cât și pacienții, pare a fi nu doar împotriva legii, ci mai ales împotriva cetățenilor. Iar despre calitatea serviciilor medicale și despre accesul populației la acestea nici nu mai poate fi vorba!
Dacă în 2009, țara noastră se situa pe locul 11 într-un clasament al țărilor europene făcut pe baza numărului de paturi de spital, cu 658 de paturi disponibile la suta de mii de locuitori, România va avea acum numai 549 de paturi la 100.000 de locuitori și va coborî pe locul 16 în clasament.
Numărul redus al paturilor din spitale va duce la creșterea infecțiilor intraspitalicești, din cauza afluxului mare de pacienți. Spitalele funcționează, dar se ajunge chiar la doi pacienți în pat, unitățile de primiri urgențe (UPU) sunt pline și aproape că nu mai există locuri prin secții. În aceste condiții, sigur că supraaglomerarea crește și riscul de infecții nosocomiale, dar se poate ajunge și la condiții total necorespunzătoare de terapie a unor pacienți.
„Majorarea prețurilor la alimente”
Parcă nu au fost suficiente crizele de până acum (financiară, bancară, economică) care au bântuit lumea și din care economia începe parcă să-și revină, acum a apărut una mai grea: cea alimentară. Majorarea prețurilor alimentelor este, însă, un fenomen general pe care nu îl poate ocoli niciun stat din lume, și această situație este una mai periculoasă decât creșterea prețului petrolului, determinând accentuarea sărăcirii păturilor modeste.
Creșterea prețurilor este o stare de fapt extrem de periculoasă, deoarece nu numai că agravează tensiunile sociale, dar poate determina chiar revolte, unde mișcările revoluționare nu au fost determinate exclusiv de cauze politice, dar și pentru faptul că statul a redus substanțial subvențiile la alimente. În UE, în ideea ca producția să fie rentabilă, 40% din bugetul acesteia este destinat agriculturii, dar și pe această piață prețurile au crescut.
Agricultorii din Vest primesc subvenții mult mai mari decât cei din noile state care au intrat recent în Uniune. Pentru a se face dreptate și pentru ca agricultura românească să reziste concurenței, este nevoie de reașezarea normelor juridice europene pentru toți fermierii din acest spațiu geografic european. Acest lucru însă nu este suficient. Dacă Polonia, care are același statut juridic ca al țării noastre, absoarbe un procent de fonduri europene considerabil mai mare decât România, înseamnă că hiba este, în primul rând, la noi, și nu atât în altă parte.
Dacă în cazul prețului la carburanți este vorba și de dinamica pieței internaționale, în ceea ce privește măsurile de stimulare a ofertei interne, acestea sunt exclusiv sub gestionarea Guvernului României. Lipsa unui ajutor real din partea autorităților acordat producătorilor agricoli autohtoni
pentru încurajarea producției interne nu are justificare decât în incompetență și în lipsa de viziune a Executivului.
*
## „Ce face Guvernul pentru a evita criza alimentară”
Scumpirile în cascadă ale combustibililor din ultimele zile, ale unor produse agricole și creșterea prețurilor la diverse alte produse codependente au dat naștere unei perspective mult mai înfricoșătoare decât cea a crizei financiare. Explozia prețurilor produselor alimentare poate deveni din acest moment o chestiune de timp.
Specialiștii, presa și jurnaliștii, dar mai ales exemplele vii din Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie avertizaseră din 2008 asupra crizei financiare care zguduia marile imperii economice ale Vestului. Ce au înțeles guvernanții noștri atunci din asta!
După lecția învățată în 2008–2009, ani electorali plini de minciuni oficiale și păcăleli în scopuri populiste, prezentul ne sperie. Acum „specialiștii” au devenit de încredere. O lecție pe care, se pare, președintele este gata să și-o asume, ceea ce este, trebuie să recunoaștem, un uriaș pas înainte.
Un prim pas. Căci ce vedem că face Executivul, cel care ar trebui să reacționeze, într-un fel sau altul, în fața unei asemenea provocări? Mai nimic, ar fi un răspuns mult prea înțelegător, o minciună, practic. Emil Boc și miniștrii responsabili pur și simplu rămân interziși în fața exploziei prețului la carburanți. Singura lor explicație este ridicatul din umeri. Eventual, un răspuns combinat cu aruncarea vinei undeva, în trecut, pe umerii celorlalte partide.
Ce facem de aici înainte? Ce fac ei, guvernanții, care acum sunt și avertizați, dețin și controlul deplin asupra principalelor instituții ale statului și nici nu sunt în an electoral? Pregătește Executivul lui Boc vreun plan de revitalizare a agriculturii, se gândește ministrul agriculturii în ce sectoare să mărească subvențiile sau ce strategie generală de atragere a investitorilor să dezvoltăm?
În schimb, miniștrii Ialomițianu și Tabără sunt ocupați să ne explice că majorările de prețuri sunt o problemă tehnică. Sau că nu sunt posibile. În ciuda lor, majorările au loc. Creșterea prețului combustibililor nu este decât scânteia viitoarelor scumpiri ale produselor alimentare.
Avem toate premisele pentru a acționa, dar suntem din nou în faza negării realității, reformarea sau nereformarea principalului partid din Coaliția de guvernare fiind principalul subiect de interes și dezbateri.
## „Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior”
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este o zonă naturală de o mare valoare științifică, având un rol important în conservarea diversității biologice. Parcul are statut de protecție la nivel național și comunitar. Agenția Regională pentru Protecția Mediului Galați (beneficiara Proiectului LIFE05NAT/RO/000155 – Reconstrucția ecologică a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior) a încheiat în luna martie 2010 un protocol de colaborare cu Agenția Județeană a Pescarilor Sportivi Galați, protocol care are ca obiectiv sprijinul AJPS Galați în crearea unei structuri administrative pentru această arie protejată, în scopul elaborării unui plan de management, prin suport financiar din partea Comisiei Europene.
Tot aceeași entitate juridică, AJPS Galați, depune, în baza Ordinului MADR nr. 15/2011, în luna februarie 2011, dosarul de candidatură pentru obținerea autorizației de pescuit recreativ-sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale aferente județului Galați.
Au fost încălcate prevederile cuprinse în anexa nr. 1 la Metodologia de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare din Ordinul nr. 1.948/2010, care stabilește obligațiile administratorului:
– să transfere din patrimoniul său în patrimoniul ANAP, în baza unui protocol de predare-primire, activele fixe, corporale și necorporale, bunuri de natura obiectelor de inventar care au fost procurate și/sau realizate din fonduri publice, finanțări și/sau cofinanțări în cadrul diferitelor proiecte naționale/internaționale, în scopul administrării ariei naturale protejate;
– să păstreze destinația oricărei construcții, dotări ori amenajări ce se realizează și/sau se utilizează în scopul bunei administrări a ariei naturale protejate de către structura de administrare.
Dovada deținerii de către AJPS Galați de bunuri și resurse umane pentru aplicarea prevederilor Ordinului ministrului nr. 15/2011, anexa nr. 4 „documentele care să dovedească valoarea activelor aflate în proprietate”, „dovada deținerii de sediu administrativ organizatoric” și „documentele care atestă dovada deținerii resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor și resursei acvatice cu dotare și aviz în condițiile legii”, s-a făcut prin atașarea la dosar a unor documente care atestă de fapt structura de administrare a Parcului Național Lunca Joasă a Prutului Inferior, și nicidecum una care să fie utilizată în gestionarea resursei acvatice vii.
„Guvernul PDL a reușit să adâncească prăpastia sărăciei” Măsurile administrative și politice luate în ultima vreme le dau motive de îngrijorare românilor. Cetățenii României au fost transformați în victimele unei politici fără discernământ, cu efecte grave asupra nivelului de trai, dar și asupra parcursului economic pe termen scurt și mediu.
Timp de doi ani s-a tăiat cu nerușinare, pe de o parte, din drepturile de asigurări sociale, din cele de asistență socială, din salariile și așa de batjocoră ale cetățenilor români, sub motivația că „nu ne putem permite mai mult”, și s-au orientat, pe de altă parte, resursele astfel obținute către firme de stat și private clientelare, creându-se în acest fel o adevărată plasă de siguranță în jurul acestora.
Politica guvernamentală PDL este caracterizată prin corupție, furt, evaziune fiscală, clientelism, restrângerea drepturilor și libertăților democratice ale cetățenilor.
Consecințele cumulate ale aplicării măsurilor au condus la scăderea drastică a gradului de siguranță a vieții cetățenilor români, la o accentuare gravă a instabilității regimului proprietății în România, la scăderea masivă a încrederii în statul român, în valorile pe care acesta se întemeiază, la creșterea tensiunilor, a suspiciunii și fricii, la degradarea climatului politic, economic și social al țării.
Pe un asemenea fundal politic, caracterizat de incompetență guvernamentală, de lipsă de performanță economică și a măsurilor anticriză menite a sprijini mediul privat, Guvernul PDL a reușit doar să adâncească fără precedent prăpastia sărăciei la care sunt condamnați să trăiască din ce în ce mai mulți români.
*
„Terenuri agricole neexploatate”
Orice discuție despre șansele de revenire a economiei românești pe creștere ajunge inevitabil la una dintre soluțiile vehiculate cu mult înainte de 1989: agricultura. Cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil asigură României
un loc între primele zece țări din Europa din acest punct de vedere. Aproape două treimi din suprafața agricolă a țării este deținută acum de exploatații individuale, mai degrabă ferme de subzistență cu câteva hectare, a căror producție este folosită mai mult pentru autoconsum.
În ultimul timp se vorbește tot mai mult despre o criză de hrană mondială care ne poate afecta și pe noi, chiar dacă avem suprafețe agricole însemnate și soluri cu fertilitate ridicată, dacă nu suntem bine pregătiți și organizați.
Țara noastră, recunoscută pentru potențialul pedoclimatic ridicat, dar departe de a fi optim exploatat, are toate șansele să-și redobândească locul în comerțul internațional cu produse agroalimentare.
Viabilitatea exploatațiilor agricole, indiferent de dimensiunea lor, se poate realiza prin integrarea într-o piață internă care, din păcate, este firavă în România, ceea ce face ca producătorii agricoli, inclusiv crescătorii de animale, să fie lăsați la cheremul intermediarilor care profită de lacunele de pe piață, adică în primul rând de lipsa unei reglementări juridice referitoare la stabilirea și menținerea unui preț dinainte convenit între producători, procesatori și angrosiști.
Pentru a ne crește contribuția în balanța comercială cu produse agroalimentare, se cere găsirea de soluții care să stimuleze reintroducerea în circuitul agricol a terenurilor nelucrate. Recoltele obținute de pe aceste suprafețe semnificative pot ajuta economia națională și pot mări ponderea în PIB-ul României.
## „Migrația tinerilor”
Migrația tinerilor profesioniști în străinătate scoate în evidență un viitor sumbru: România rămâne, treptat, fără capital uman specializat – combustibilul vital creșterii economice.
În România, soluția emigrării a ajuns, din păcate, un fenomen de masă. Este o soluție a supraviețuirii. Tinerii se decid să plece din România pentru că le lipsesc certitudinile și perspectivele, le lipsește șansa de a-și construi viitorul într-o societate așezată.
Ne pleacă tinerii valoroși, pentru că s-au saturat să mai fie mințiți de guvernanți, pentru că nu mai acceptă ca nonvalorile să ajungă modele de urmat în societate, pentru că resping perspectiva de a corupe sau de a fi corupți.
Exodul capitalului uman din țară în străinătate adâncește însă România într-o prăpastie prea întunecată ca să mai cuprindă și mințile luminate. Eterna problemă a zilei de mâine pune adesea în balanță economia și sentimentul de apartenență națională și, de cele mai multe ori, răspunsul, deloc mimat, înclină abrupt către varianta cea dintâi.
De la menajere, „căpșunari”, antreprenori, agricultori, până la specialiști în calculatoare, ingineri sau medici, din ce în ce mai mulți români preferă să creadă că soarele răsare din Occident, iar numărul lor nu e deloc modest.
Diaspora română are aproape 3 milioane de membri și, dacă luăm în seamă tendințele actuale, încă numără.
Investiția în educație apare drept inutilă, evoluția economică a țării stă încă sub semnul întrebării, iar modernizarea României pare să rămână, în continuare, cu eternul pas înapoi față de statele occidentale.
Pentru a nu compromite definitiv șansele societății românești, guvernanții trebuie să construiască acel cadru instituțional în care tinerii să poată avea încredere că funcționează corect și că le oferă șansa de a se realiza după merite.
Trebuie să le redăm tinerilor speranța că pot trăi într-o societate normală aici, în România.
*
„Creșterile economice doar pentru cei care slujesc actuala putere”
Creșterile economice, prezentate cu surle și trâmbițe de actuala guvernare, sunt în realitate rezultatul unei creșteri economice care este resimțită pozitiv doar de clientela politică a PDL și reprezintă în practică o creștere negativă, așa cum le place celor de la guvernare să spună pentru a arunca un val de ceață și mai dens asupra evoluției actuale a economiei, ceea ce se traduce printr-o scădere a nivelului de trai. La aplicarea măsurilor anticriză nu s-a ținut cont de recomandările specialiștilor și de regulile elementare ale economiei.
Românii sunt sătui de promisiuni, obosiți și neîncrezători, ținând cont de amăgirile anterioare. Ultima dintre minciunile mari ale Guvernului Boc este creșterea salarială de 15% pentru bugetari, iar pentru mediul de afaceri este invitația la proiecte cu fonduri europene, toate procedurile fiind însă de natură să te facă să abandonezi proiectul în realitate.
Guvernarea actuală face tot posibilul ca în România să existe o creștere. Nu contează dacă, în fond, ea nu este în favoarea cetățeanului și a economiei romanești, ci aduce beneficii doar pentru cei care slujesc actuala putere.
PDL-iștii trâmbițează pe unde apucă că ne-am revenit din criză, iar românii nu au bani de alimente și medicamente.
„România trebuie să atace criza prin încurajarea mediului privat și prin atragerea de fonduri europene”
Una dintre soluțiile care ar repune România pe orbita ascendentă a economiei se referă la relaxarea fiscală, o direcție pe care economiștii din Guvern au lăsat-o la coadă, crezând că mărind taxele măresc automat și colectarea la buget.
Un TVA readus la 19% și o cotă unică de 10% ar face din România o țară atractivă pentru investitori și ar impulsiona imediat consumul intern. În loc să fugă în Ungaria și Bulgaria, firmele autohtone ar prefera să-și desfășoare activitățile aici și ar aduce astfel bani la buget, plus locuri de muncă și dezvoltarea industriilor colaterale, pe de altă parte, atragerea de fonduri structurale, unde suntem de râsul Europei. Aveam de atras 30 de miliarde de euro în 7 ani, suntem în anul al patrulea și am reușit să atragem până acum numai 8% din această sumă. Asta înseamnă că vom pierde acești bani cu un succes demn de cauze mai nobile.
De ce nu găsim și în România o formă de a garanta de la buget sumele necesare cofinanțării, în așa fel încât proiectele valide să nu fie stopate din cauză că firmele sau instituțiile solicitante nu pot susține cofinanțarea, iar statul și-ar recupera apoi banii de cofinanțare, pe măsură ce proiectele se află în desfășurare? Sunt nenumărate proiecte europene eligibile care se blochează din cauza lipsei cofinanțării, iar băncile nu sunt prea harnice în a sprijini asemenea demersuri.
Degeaba stăm și ne căinăm că nu suntem capabili să accesăm fonduri europene dacă nu facem măcar ceea ce putem pentru a încuraja această activitate!
Așadar, soluții există și nu necesită doctoratul în economie. Trebuie doar bunăvoință și interes. Nu este însă interesul României să atragă acești bani nerambursabili?
România trebuie să-și schimbe filosofia economică și să atace criza prin încurajarea mediului privat și prin atragerea de fonduri europene. În acest fel se vor rezolva și problemele angajaților, vor fi și bani de salarii și toată lumea va trăi mai bine. În caz contrar, o să tot strângem cureaua până o să ne sugrumăm cu ea...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.