Toader Stroian

„Generația «Singur acasă»”

De la tribuna Parlamentului României s-au făcut nenumărate declarații politice legate de situația copiilor emigranților români, sugestiv intitulată de Organizația Națiunilor Unite generația „Singur acasă”.

Declarații s-au făcut și probabil se vor mai face, însă măsurile concrete vor continua să fie așteptate de copiii rămași fără familie.

Zilele trecute, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului avea să confirme cele spuse de mine și să recomande României îmbunătățirea de urgență a măsurilor de identificare și de sprijinire a copiilor din generația „Singur acasă”. În evaluarea sa, Comitetul ONU avea să aprecieze favorabil programele inițiate și demersul legislativ, care au vizat mecanismul de identificare și monitorizare a minorilor lăsați în țară de părinții plecați la muncă în străinătate, dar atrage atenția asupra numărului mare de copii care continuă să se afle într-o situație de risc. O sugestie a Comitetului ONU se referă la eforturile autorităților române de a spori alocațiile bugetare destinate aplicării drepturilor copilului. Este o măsură greu de îndeplinit, mai ales în anul 2009, dar care trebuie anticipată pentru bugetul anilor următori.

Personal, cred că observațiile Comitetului ONU sunt cât se poate de pertinente, iar cele peste o sută de mii de cazuri inventariate, care vizează acest subiect, nu trebuie nicidecum ignorate. Trebuie să avem în vedere că este vorba nu despre un număr de copii, nu despre o problemă anume, ci despre soarta unei întregi generații. Este generația în rândul căreia se înregistrează cel mai mare abandon școlar, cea mai slabă rată de monitorizare a stării de sănătate, cel mai mare număr de abuzuri și cele mai frecvente nerespectări ale drepturilor.

Cred cu fermitate că în această problemă rolul cel mai important este și trebuie să fie al autorităților administrației publice locale. Ele trebuie să preia sarcina monitorizării acestor familii, a informării părinților care părăsesc țara și a protejării drepturilor acestor copii.

La nivel național, mai vechea inițiativă a colegilor mei democrat-liberali privind înființarea unei instituții independente, denumită Avocatul Copilului, ar trebui reactivată și adoptată în cel mai scurt timp, așa cum chiar Comitetul ONU a apreciat.

De asemenea, simpla înființare a acestei instituții nu este de la sine suficientă, ea trebuind să fie cea care va veghea la respectarea fără niciun fel de excepție a drepturilor copilului, adică a generației care va construi mâine România.