Boris Volosatîi

„Glorie eroilor războiului de pe Nistru!”

Joi, 2 martie, se vor împlini 31 de ani de la declanșarea de către Federația Rusă a războiului de pe Nistru. Acesta a fost primul război al Moscovei în spațiul ex-sovietic după prăbușirea imperiului. Peste 1.000 de vieți omenești au fost pierdute.

Împotriva românilor din Republica Moldova au luptat, alături de unitățile Armatei a XIV-a rusă, atât trupele ilegale

ale regimului separatist de la Tiraspol, cât și trupe neregulate de cazaci ruși și cele de mercenari din organizația paramilitară UNA–UNSO, așa-zisa autoapărare populară ucraineană.

Singurul stat care i-a acordat ajutor consistent Chișinăului pentru a face față agresiunii militare ruso-ucrainene a fost România.

Din păcate, în conflictul transnistrean, Ucraina a ocupat de la bun început și a menținut, de-a lungul a 24 de ani, aceeași poziție ca Federația Rusă. Ca o confirmare a acestui fapt, la 25 noiembrie 1995, Ucraina și Federația Rusă au semnat la Soci un acord militar privind dreptul de tranzit al armatei ruse spre regiunea transnistreană. Aceasta a permis așa-zisa rotație, adică înnoirea periodică a trupelor ruse de ocupație.* Acordul militar ruso-ucrainean a fost denunțat abia la 21 mai 2015, la un an după anexarea Crimeii. O vorbă populară spune: mai bine mai târziu decât niciodată.

Armata rusă de ocupație și serviciile secrete ale Moscovei trebuie să plece din regiunea transnistreană.1