Costică Macaleți

## „Greva foamei forțată în spitalele din Botoșani”

Declarația mea politică de azi se referă la lipsa cronică de alimente destinate hranei bolnavilor internați în spitalele din Botoșani.

În 2008 guvernanții au hotărât că norma de hrană pentru fiecare bolnav internat în România trebuie să se încadreze între 4,7 și 7 lei. De atunci însă au trecut 3 ani și alimentele s-au scumpit cu 60%, iar acum acești bani ajung pentru cartofi, mămăligă și varză.

La Spitalul județean, de exemplu, bolnavii au parte tot mai des de ciorbă de orez la felul întâi și mâncare de cartofi cu salată de varză la felul al doilea, pacienții plângându-se că se

ridică de la masă mai flămânzi decât s-au așezat. Se cunoaște că un adult are nevoie în medie de circa 2.000 de calorii zilnic în condiții de sănătate bună și de activitate de intensitate medie. Or, aici vorbim de bolnavi care au nevoie să se hrănească corespunzător pentru a lupta cu boala de care suferă. Cum putem să nu ne dăm seama, chiar și nefiind specialiști în nutriție, că un asemenea meniu oferit bolnavilor nu are cum să le asigure aportul de calorii necesar nici măcar în proporție de 50%?! Desigur, nu vorbim despre meniurile din restaurantele și hotelurile pe care le patronează și onorează cu ilustra sa prezență doamna ministru Udrea, însă totuși nu poți să tratezi eficient un om flămând, care consumă în medie 1.000-1.500 de calorii pe zi!

În condițiile în care meniul bolnavilor din spitale devine tot mai frugal de la o săptămână la alta, putem vorbi despre o nepăsare criminală a autorităților față de pacienții plătitori de asigurări de sănătate. Deși conducerile unităților sanitare spun că se încearcă asigurarea unui aport caloric cât de cât la nivelul standard, s-a ajuns ca pentru un bolnav să se aloce în medie 5-6 lei pentru trei mese pe zi, astfel că, vor, nu vor, pacienții țin post pe timpul internării, carnea lipsind cu săptămânile din meniu. De cele mai multe ori responsabilii unităților recurg la mici artificii financiare pentru a le putea oferi bolnavilor o alimentație diversificată, cumpărând produse care se apropie de termenul de expirare. Fiind vorba de cantități apreciabile, aceștia primesc și reduceri la ouă sau produse lactate, însă prețurile sunt și așa mult peste posibilitățile financiare ale spitalelor.

Ce am putea să comentăm? Poate numai să cităm aceeași distinsă doamnă ministru, care a postat de curând pe blogul său întrebarea: oare o fi ieșit loboda? O fi ieșit, doamnă ministru, o fi ieșit! Poftă bună tuturor bolnavilor din spitale și sănătate!