De la nenumăratele și nevinovatele declarații publice făcute de peneliști, dintre care domnul Cîțu, considerat un mare profesionist, s-a remarcat în mod special, până la măsuri și fapte concrete ce trebuie aplicate din momentul în care au preluat frâiele guvernării este o cale lungă, anevoioasă.
Pentru că, în opoziție fiind, și-au permis să facă declarații absolut aberante și alarmante despre economie și despre o criză iminentă în care românii ar urma să intre, cu acuzații, insinuări și manipulări pline de ridicol, toate în încercarea de a submina încrederea în economie și a ajunge la ceea ce se numește o profeție autorealizată: sabotând încrederea în economie, întregul eșafodaj economic ar fi avut de suferit, iar liberalii s-ar fi lăudat că au avut dreptate, când, de fapt, ei au inițiat toată criza. Acest lucru nu s-a întâmplat doar pentru că românii sunt mai inteligenți decât propaganda PNL și pentru că PSD a lucrat serios și responsabil la clădirea economiei românești și la creșterea nivelului de trai.
Dar acum, când liberalii sunt la guvernare, când se presupune că își asumă cu responsabilitate deciziile pe care le iau pentru și în numele acestei țări, chiar ar trebui să vedem altceva. Ar trebui să vedem, cum îi place lui Klaus Iohannis să spună, fapte, nu vorbe.
Nu se poate spune că PNL-ul, fie aflat în opoziție, fie la putere, în ultimii 30 de ani a reușit vreodată o performanță economică deosebită, iar aceasta se poate oricând dovedi cu date și cifre, dar acest P(D)NL, acest amestec letal ce poartă,
metaforic vorbind, moștenirea unei negre găuri a austerității economice și sociale va face România prizoniera unei proceduri de deficit excesiv cu potențial de a afecta ratingul de țară și cu toate consecințele negative și de instabilitate pe care aceasta le poate genera.
Cu siguranță, foarte mulți vor pune întrebarea legată de oportunitatea unei moțiuni în acest moment, la o lună de zile de la preluarea mandatului de către acest Guvern și a portofoliului de ministru al finanțelor de către domnul Cîțu.
Răspunsul este că nu, nu aveam de gând să recurgem la acest instrument democratic de sancționare a activității unui guvern și a unui ministru de finanțe decât după o perioadă de activitate, o perioadă de documentare, de analiză și decizie și mai puțin de comentarii, aluzii și speculații publice făcute chiar din interiorul unei instituții respectabile a statului – Ministerul Finanțelor Publice. Însă domnul Cîțu, în calitate de ministru, și-a permis să facă declarații hazardate și iresponsabile doar pentru a servi unor comenzi politice ale partidului pe care îl reprezintă într-un moment cu maximă expunere politică – campania electorală pentru alegerile prezidențiale.
Din cauza declarațiilor și acțiunilor iresponsabile ale domnului Cîțu și a incapacității dumnealui de a înțelege rolul unui ministru de finanțe, ne aflăm în fața unor premiere nedorite și periculoase pentru un guvern.
Niciodată până acum nu s-a întâmplat ca un ministru de finanțe la început de mandat să acționeze contra intereselor economiei și populației, prin declarații și acțiuni extrem de grave și total neadevărate. În permanență de la învestire, noul ministru al finanțelor a declamat colapsul economiei naționale și fraude bugetare. Declarațiile total iresponsabile ale noului demnitar au determinat chiar guvernatorul BNR să iasă la rampă pentru a liniști piețele.
Mai mult, domnul Cîțu, care s-a ascuns atât timp în spatele unor mesaje publicate pe contul de Facebook, și-a permis de curând, tot în calitate de ministru al finanțelor, să amenințe cu sancțiuni personalul, funcționarii publici din minister, în cazul în care nu răspund solicitărilor de a-și asuma, personal, prezentarea de date și informații care să confirme teoria isteriei, panicii și dezastrului economic moștenit. Or, așa ceva este inacceptabil!
Imediat după jalnica sa conferință de presă susținută într-o instituție a statului, i s-a cerut dumnealui și premierului Orban să vină, în cel mult două săptămâni, cu documente și date reale legate de situația economică de la momentul preluării mandatului, cu dovezi și probe care să susțină toate afirmațiile iresponsabile despre existența unor bugete paralele sau a unor grupuri infracționale organizate pentru a jefui finanțele acestei țări.
Vor putea acum, cu ocazia primei „moțiuni simple”, atât domnul Orban, cât și domnul Cîțu să răspundă în fața Parlamentului și să aducă toate aceste dovezi. E bine că această „moțiune” vine după o perioadă agitată de campanie electorală și că avem ocazia să ne reașezăm cu calm și profesionalism la masa dezbaterilor reale, a argumentelor pertinente și, nu în ultimul rând, a măsurilor și soluțiilor ce țin de finanțele și economia țării.
Totuși, se pun atâtea întrebări:
Cu cine facem asta? Cu cine vrem să stăm la masa dezbaterilor? Pe cine și pe ce ne bazăm? Cu cine vrem să găsim soluții?
O să vă aduc aminte cu cine.
Cu un domn Cîțu, care târăște cu greu după sine un trecut marcat de acuzația privind cel mai mare atac pe curs și care, culmea ironiei, vorbește acum despre prăbușirea leului! Cu cel care face o apologie a teoriei „găurii” bugetare, a falsului și dezastrului bugetar, fără a fi el însuși în stare să conceapă un buget pentru anul 2020.
Cu cel pe care conducerea BNR îl acuza, în iunie 2013, că face greșeli elementare, pentru care studenții de anul I ai oricărei facultăți cu profil economic ar fi notați cu nota 2: „Domnul Florin Cîțu ne arată că nu știe să calculeze o rată medie anuală a inflației pe un interval de timp, în cazul analizat 1991–2012. Ce greșeală flagrantă face? Utilizează media aritmetică simplă în loc de media geometrică.”
Cu cel care a ajuns, printr-un concurs nefericit de împrejurări, să fie astăzi ministru al finanțelor. Un ministru care nu poate să șteargă sau să își conteste nici trecutul, nici afirmațiile publice iresponsabile. Voi reaminti doar câteva dintre acestea:
„Cam tot ce am găsit aici a depășit cele mai pesimiste așteptări. Mai mult, am aflat că situația reală nu era cunoscută și nu era anticipată nici de partenerii noștri internaționali. Deci informațiile care circulau nu erau cele reale. Concluzia este că, în ultimii trei ani, economia României a fost condusă după două bugete și aici vă spun foarte responsabil: a fost un buget, cel prezentat în Parlament și care nu a fost asumat nici de premier, nici de ministrul finanțelor publice, și un al doilea buget, care avea toate informațiile reale, un buget folosit pentru finanțarea baronilor locali și așa mai departe. Este exact metoda, și nu am găsit altă comparație, metoda folosită de Al Capone de a avea două registre: un registru pentru fisc și unul pentru el.”
Un alt citat: „În medie salariile nete ale bugetarilor sunt duble față de cele din sectorul privat. Duble! (...) Bugetarii trebuie să accepte să muncească fără vouchere, tichete de vacanță, tot felul de sporuri, pensii speciale și mai ales trebuie să accepte să fie concediați atunci când nu-și fac treaba. A lucra în sectorul public nu trebuie să mai arate ca un premiu. Ca și cum cel care ajunge acolo a câștigat la loterie și este aranjat pe viață.”
Un alt citat: „O depășire a țintei de deficit de 3% înseamnă lucruri negative pentru România. Asta arată că la Ministerul Finanțelor Publice lucrurile au scăpat de sub control, nu știm ce s-a întâmplat în septembrie, dar eu mă angajez să respect pe cât posibil tratatele semnate cu Uniunea Europeană.”
Alt citat: „Nu am nevoie să cer rapoarte pentru a ști situația de la MFP. Ce am spus eu a confirmat și Comisia Europeană. Execuția bugetară a fost falsificată, tocmai pentru a influența deficitul bugetar.”
„Situația reală din economie nu era cunoscută și anticipată nici de partenerii noștri internaționali. Economia a fost condusă după două bugete. Unul prezentat în Parlament și unul folosit pentru baronii locali, un buget paralel. După mine, ce s-a întâmplat în ultimii trei ani arată a subminare a economiei naționale.”
Dacă este cineva de acord cu faptul că astfel de declarații publice sunt normale, cu atât mai mult cu cât sunt doar declarații nesusținute cu probe și dovezi, adică pure speculații – iar domnul Cîțu știe foarte bine ce presupune asta –, atunci avem o gravă problemă de siguranță, de atentat la stabilitatea și siguranța economică a României! Atunci când oficiali ai statului român fac afirmații iresponsabile și grave menite să inducă neîncredere în economie, atât neîncredere internă, cât mai ales neîncrederea partenerilor noștri externi, a instituțiilor financiare și economice, a forurilor europene, organizațiilor internaționale, agențiilor de rating, investitorilor și a guvernelor statelor din întreaga lume, atunci chiar avem o situație de atentat la securitatea economică a țării.
Dacă este cineva care consideră că deprecierea din ultima perioada a leului, ulterior preluării guvernării de către PNL, nu are nicio legătură cu avalanșa de declarații iresponsabile scoase din obscuritatea unei pagini personale de Facebook și aduse în lumina reflectoarelor, la nivel de poziții oficiale și atitudini publice „asumate”, atunci am ajuns în situația unei harababuri la nivelul puterii executive, ce ar putea degenera într-o degringoladă la nivelul întregii țări.
De aceea, niciun scop politic nu poate justifica demersurile pline de politicianism și demagogie la nivelul clasei politice. De aceea, oamenii politici care ocupă funcții de decizie la nivel guvernamental trebuie să învețe să facă această delimitare atunci când mesajul politic este de natură a aduce un deserviciu oricăror interese ale statului – interesului național!
La declarațiile iresponsabile ale membrilor actualului Guvern PNL se adaugă o pleiadă de afirmații asemănătoare din partea multor altor oameni din anturajul acestui Guvern și al președintelui Iohannis, ca de exemplu:
– consilierul domnului Iohannis, președintele Casei de Comerț Româno-Germane, Dragoș Anastasiu, vorbea despre concedierea a 400.000 de bugetari și aplicarea impozitului progresiv pe salarii;
– consilierul domnului Orban, Cristian Păun, spunea că majorarea pensiilor din 2020 este o iluzie;
– senatorul și actualul ministru liberal Florin Cîțu declara necesitatea anulării voucherelor de vacanță, a sporurilor și bonusurilor pentru bugetari, a scutirii de impozit a salariilor IT-iștilor și ale celor care lucrează în cercetare-dezvoltare;
– consilierul prezidențial Cosmin Marinescu, alături de toți ceilalți deja amintiți, susținea desființarea salariului minim pe economie;
– tot Florin Cîțu susținea sus și tare că este necesară înghețarea tuturor programelor de investiții finanțate din buget, până la o dată neclară;
– însuși domnul Iohannis, în calitate de președinte, și întreg PNL-ul au susținut la unison nevoia modificării Legii salarizării pentru anularea majorărilor prevăzute pentru sectorul bugetar (cu un sfert din diferența rămasă din momentul intrării în vigoare a legii, până în 2022) și a majorării anticipate a salariilor din învățământ de la 1 septembrie 2020 (direct la nivelul din 2022), pentru că nu sunt bani de salarii și că majorările sunt exagerate!
Tot într-un moment de maximă inspirație și adâncă reflecție, actualul ministru Cîțu anunța plin de entuziasm –
a nu se înțelege neapărat „de euforie” – cele 25 de măsuri pe care guvernarea liberală urma să le adopte în primele 24 de ore. Și erau esențiale:
„1. Demiterea conducerilor tuturor instituțiilor de stat care, prin puterea statutului lor, ar fi trebuit să nu acționeze politic în economie – de exemplu, ASF, ANAF, CC, CC, CNSP etc.
2. Înghețarea tuturor programelor de subvenții de la buget și ajutor de stat până la finalizarea unei analize care să arate dacă banii cheltuiți de la buget au randament pozitiv în economie.
3. Reducerea taxelor pe forța de muncă – forța de muncă este suprataxată în guvernările PSD și PSD + ALDE. Taxarea echitabilă a factorilor de producție.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.