Emil Radu Moldovan

„Guvernarea vorbei”

În perioada guvernării de dreapta, atât a actualului cabinet, cât și a celui precedent, cel mai important loc pe agenda de lucru a miniștrilor a fost reprezentat de prezentarea cu mare fast a proiectelor și ideilor care vor fi implementate și care vor conduce la o schimbare la față totală a României.

Însă, după aproape 3 ani de guvernare, se observă fără prea mare efort că vorbele miniștrilor au fost doar vorbe goale, fără conținut, ele nefiind urmate de fapte, iar marile proiecte care trebuiau să transforme țara pur și simplu s-au evaporat.

Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, care, după instalarea sa în funcție, a explicat peste tot și cui a vrut să-l asculte cum va reforma el sistemul sanitar, astfel încât, după implementarea reformei, sistemul va deveni un ajutor real pentru populație, nu un pericol, așa cum este de foarte multe ori.

Așa cum se observă însă după implementarea celebrei reforme, situația nu s-a schimbat deloc în bine, chiar s-a înrăutățit, astfel încât oamenii au ajuns să moară la cozi la medicamente, iar în spitale să se îmbolnăvească, deoarece beneficiază, în cele mai multe cazuri, de un tratament inuman, fiind ținuți iarna fără căldură din cauza ineficienței sistemului condus de ministrul Nicolăescu.

Situații asemănătoare se întâlnesc și la ministerele agriculturii, învățământului, muncii, unde vorbele și promisiunile miniștrilor au trecut pe primul plan și au luat, cu desăvârșire, locul faptelor și al realizărilor care erau până cu ceva timp în urmă apanajul politicii și al politicienilor.

Astfel, observăm cum, de aproape 3 ani de la preluarea puterii de către dreapta, guvernarea a devenit un act al vorbirii în care doar se vorbește, iar de făcut nu se face nimic, faptele fiind trecute la index.