Gabriel Plăiașu

„Guvernul Boc, între furt și minciună”

Ținând cu tot dinadinsul să intre în istorie drept cel mai inconsecvent și incompetent guvern al României postdecembriste – și mă tem că nu numai –, Executivul anunță populația înghețată de spaima zilei de mâine, în prag de iarnă, despre posibilitatea creșterii salariilor bugetarilor începând din ianuarie 2011. De această măsură ar putea beneficia angajații de la stat cu salarii mici, iar majorarea ar putea fi de 15%, nu de 25%, așa cum promiseseră reprezentanții puterii în vara acestui an, atunci când au trecut la ciuntirea salariilor. Prin astfel de calcule și intenții, guvernanții nu fac altceva decât să respecte propriile reguli de aritmetică, inventate și stabilite de PDL, partid pentru care niciodată 1 plus 1 nu vor să facă 2, dar pentru care 15% ar putea fi egal cu 25%, la fel cum și 80 ar putea fi egal cu 160. În plus, aceasta pare a fi și o tactică, jalnică ce-i drept, aplicată cu scopul de a-i deruta total pe români.

Dar ce mai contează pentru putere o nouă serie de minciuni și alte dovezi de iresponsabilitate? Importantă pentru reprezentanții acesteia pare să fie dorința de a veni în fața națiunii cu declarații, fie și contradictorii, pentru a se afla în treabă. În plus, Guvernul face în cel de-al doisprezecelea ceas o încercare disperată de a-i liniști pe românii speriați și revoltați de lipsa de programe și strategii economice, aduși în pragul disperării de bâlbâielile și gafele monumentale, de măsurile nerealiste ale unui Cabinet care așteaptă directivele organismelor financiare internaționale și ordinele de la Cotroceni pentru a pretinde ce idei are. Și-apoi, PDL mai face niște calcule din care rezultă că alegerile nu mai sunt chiar atât de departe și nu strică, în acest context, o strategie de campanie timpurie pentru un partid care are toate șansele să se oprească din picaj foarte aproape de limita pragului electoral.

Numai că românii, obișnuiți să sufle și-n iaurt, privesc cu scepticism recent anunțata mărire de salarii pentru bugetari, de 15%, și au cel puțin un motiv întemeiat să fie rezervați: economia nu mai funcționează de mult, iar creșterile anunțate nu se pot face pentru simplul motiv că nu există resursele bugetare necesare pentru a le suporta. Mai mult, Emil Boc mai caută și acum posibilități de a mai tăia din cheltuieli, calculând, cinic, procentele „economisite” la buget de pe urma pensionarilor care ies din sistemul de plată. Cât despre măsuri de relansare economică, nici nu poate fi vorba și nici nu mai putem suspecta Guvernul Boc de idei care să repună economia în mișcare. Singurele măsuri identificate și aplicate au fost reducerile care nu au avut la bază calcule realiste, iar consecințele nefaste ale acestora se resimt din plin, asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că inflația de anul viitor va face ca o eventuală majorare a salariilor mici cu 15% să aibă efectul garantat al unei frecții făcute la un picior de lemn.