Antonella Marinescu

„Guvernul celui de-al V-lea Boc își asumă pentru a 11-a oară răspunderea”

Guvernul își tot asumă din 2009 proiecte importante precum: Codul civil, Codul penal, Legea salarizării, Legea pensiilor, Legea educației naționale sau pachetul de legi privind reorganizarea unor instituții publice.

„Lunile de discuții despre noul Cod al muncii unde dezbaterile au fost între tema sclavagismului – susținută de liderii de sindicat și opoziție – și tema flexibilizării muncii, cerință specială a investitorilor străini” au luat sfârșit.

Pe 8 martie 2011, printre pupături, flori și loje ale sălii de plen goale „ca să nu îi mai cadă în cap vreun sinucigaș”, s-a văzut pentru a 11-a oară bătaia de joc a Guvernului. Din câte îmi aduc aminte, așa se întâmpla pe vremea Partidului Comunist, când totul era condus prin asumări și HG-uri, și nu prin procese democratice. Nu pricep de ce ne-am chinuit să îl dăm jos. În afară de o terapie șoc, în România nimic nu mai are efect. Nici pensionari batjocoriți și bolnavi, nici morți și nici zburători de la balcoane. Acolo sus sentimentele și umanitatea se măsoară în euro.

Premierul Boc a început să elogieze beneficiile noului Cod al muncii dictat de FMI: „dispariția contractelor colective de muncă, crearea de locuri de muncă, eliminarea muncii la negru să fie pedepsită cu 1-2 ani închisoare sau amendă penală, sistarea ajutoarelor și fondurilor UE, interzicerea participării la achiziții publice, mărirea perioadei contractelor de durată determinată, optimizarea relației angajat – sindicat, flexibilizarea pieței muncii”.

„Dacă oamenii muncesc și își fac treaba, legea îi apără” – declara premierul. De cine îi apără legea pe medici, profesori și alte categorii de oameni care muncesc în această țară? De bătaia de joc a tandemului celor 2B? Și cei care nu au de gând să muncească, care muncesc puțin sau nu pot munci, ce o să se întâmple cu ei? Vor fi sacrificați? Vor fi eutanasiați? Băgați în lagăre? Cam așa gândeau Hitler și Stalin.

Pe timpul lui Ceaușescu „planul” nu a fost inventat pentru a plăti munca, ci pentru a limita câștigurile. Cum atingeai planul, cum era crescut luna următoare. Și uite așa, ajungeai să nu mai atingi planul. În această situație multinaționalele din România nu vor mai pleca în China și India. Putem spune: „Bun venit în neocolonialism!”. Napoleon și Cezar pălesc de invidie la competența, strategiile militare și economice ale „marelui” Băsescu.

Închei cu o întrebare: oare în spatele „Noului Cod al muncii” se ascund „reformele” în MAI, învățământ, CFR, sănătate?

„Și uite așa regimul B-B a introdus sclavagismul în România”.

Am zis!