„Guvernul Ponta repară nedreptățile comise de fostul regim portocaliu”
Guvernul României a aprobat săptămâna trecută ordonanța de urgență prin care militarii, polițiștii și ceilalți angajați din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională vor putea fi plătiți pentru munca prestată în zilele de weekend și de sărbători. Astfel, pentru acele zile oamenii legii vor primi 75% din salariul de bază.
Faptul că în sectorul militar și în învățământ lucrează câteva sute de mii de persoane nu a împiedicat fostul regim portocaliu ca, în luna decembrie 2011, să taie drastic nivelul remunerațiilor, pe fondul crizei economice, instituții vitale ale statului, ca Armata sau Poliția, având fondurile tăiate atât de mult, încât polițiștii care erau detașați în alt oraș erau nevoiți să-și plătească chiria din propriul salariu, scăzut și el cu 25%, sau rămâneau cu mașinile în garaj în loc să iasă în patrulare, neavând bani de benzină.
Până în prezent, legislația permitea recuperarea muncii prestate în zilele nelucrătoare și sărbătorile legale doar prin timp liber, dar, dat fiind numărul redus al efectivelor acestor instituții raportat la numărul misiunilor, acordarea de timp liber după munca prestată în aceste condiții putea afecta funcționarea normală a sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională.
De asemenea, o altă preocupare a Guvernului Ponta a fost și îmbunătățirea calității vieții, și aici mă refer la cei aproximativ 5 milioane de pensionari, o categorie de populație deseori uitată de fostul Guvern. Astfel, conform datelor furnizate de INS, în primul trimestru al anului 2014, pensia medie lunară a crescut cu 6,2% față de perioada similară a anului trecut, atingând cuantumul de 844 lei, și cu 4,1% raportat la trimestrul IV din 2013. Dacă pentru început s-a crescut valoarea punctului de pensie de la 732,8 lei
la 762,1 lei și, respectiv, la 790,7 lei în anul 2014, s-a acordat și indicele de corecție persoanelor înscrise la pensie după data de 1 ianuarie 2011, beneficiu neacordat în timpul guvernării Boc. De remarcat este faptul că pentru pensionarii cu cele mai mici venituri s-au implementat o serie de măsuri de sprijin menite să le înlesnească traiul de zi cu zi și cheltuielile. Astfel: s-a redus TVA la pâine de la 24% la 9%; s-au introdus ajutoare pentru plata facturii la energie; s-a redus cu 5% factura la energie în 2013, prin amânarea acordării unei cote de certificate verzi pentru producătorii de energie regenerabilă; s-au recalculat pensiile militarilor și s-a majorat cuantumul ajutoarelor pentru încălzire.
De asemenea, o altă categorie socioprofesională pentru care se vor lua măsuri de reparare a nedreptăților este și personalul din învățământ. De la 1 septembrie 2014 se vor majora cu 20% salariile cadrelor din sistemul educațional, astfel: de un spor salarial de 20% vor beneficia profesorii și învățătorii din școli, gimnazii, licee și colegii, educatorii din grădinițe, cadrele didactice din școlile de muzică și artă și profesorii antrenori din școlile sportive. Totodată, se propune majorarea cu 32% a salariilor educatorilor și pentru alte cadre didactice din grădinițe și creșe, astfel încât acestea să ajungă la nivelul retribuțiilor profesorilor și învățătorilor. Pentru a lichida decalajul salarial dintre profesori și personalul medical din instituțiile de învățământ, se propune stabilirea unui spor salarial pentru cei din urmă în cuantum de 30 de procente.
Țin să subliniez și eu, ca și ceilalți colegi, că aceste măsuri reparatoare venite în sprijinul unor categorii socioprofesionale greu încercate de-a lungul timpului nu sunt pomeni electorale, așa cum s-a ținut să se sublinieze în ultima vreme, ci, din contră, promisiuni pe care ni le-am asumat prin Programul de guvernare încă de la început și vom face acest lucru și în continuare pentru a repara injustițiile, echilibrând raporturile dintre bogați și săraci, aducând dreptate și echitate socială pentru toți cetățenii acestei țări.
*
„Pericolul consumului de droguri în rândul tinerilor din România”
Criminalitatea creată de droguri, prin consecințele sale de ordin social, economic, medical, cultural și politic, aduce prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, ci și societății, persoanelor particulare, atentează la viața și sănătatea cetățenilor, influențează conștiința și comportamentul oamenilor.
România a trebuit să recupereze handicapul pe care îl acumulase după 1989 în ceea ce privește reacția față de fenomenul drogurilor.
Indicatorii statistici cu privire la consumul și traficul de droguri în România sunt, în ultimii ani, într-o continuă creștere. E un aspect confirmat atât de bilanțurile Agenției Naționale Antidrog, cât și de rapoartele de activitate ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care a capturat anul trecut o cantitate de stupefiante de trei ori mai mare decât în anii anteriori.
România este unul dintre statele Uniunii Europene cu cele mai mari creșteri ale consumului de substanțe interzise. În doar trei ani, procentele au crescut de la 1,7% la 4,3%. În urmă cu doi ani erau înregistrați în evidențe peste 600.000 de consumatori, numărul real fiind însă cu mult mai mare. Situația se agravează în rândul tinerilor, peste 11% dintre elevi, respectiv 150.000 de copii, consumând măcar o dată substanțe interzise.
Creșteri semnificative s-au înregistrat la consumul de etnobotanice și marijuana. De asemenea, a crescut și consumul de cocaină și heroină. Din cauza drogurilor injectabile, România a fost declarată, în 2013, drept focar de
HIV/SIDA. În plus, debutul consumului de droguri a scăzut de la 16 la 14 ani. Potrivit datelor Centrului Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului – CIADO, 11% dintre elevi și 25% dintre studenți au consumat cel puțin o dată droguri.
Sentimentul celor afectați de flagelul drogurilor și al familiilor acestora este că se stinge lumina peste lupta antidrog, acești oameni fiind lăsați, conștient, la mâna unor traficanți de droguri.
Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului care se desfășoară în România la ora actuală și din această cauză consider că este important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil pentru găsirea și implementarea unor acțiuni concrete, mai ales pentru tineri, aceștia fiind cei mai vulnerabili și predispuși să experimenteze lucruri noi fără a cunoaște consecințele acțiunilor lor.
*
„Stoparea abandonului școlar și a exploatării prin muncă a copiilor – prioritate a Guvernului României”
Una dintre prioritățile actualului Guvern este și scăderea ratei abandonului școlar în țara noastră, dar și stoparea exploatării prin muncă a tinerei generații.
Conform statisticilor, anual, 6 milioane de tineri din Europa abandonează școala, ceea ce reprezintă aproximativ 14% din numărul total de elevi. Datele din România relevă că abandonul școlar din țara noastră a crescut în anii de criză, de la 15% ajungând până la o medie de 17,4%. Astfel, de la an la an, abandonul școlar crește simțitor, iar principalele motive sunt sărăcia, dar și educația părinților, mediul unde trăiește copilul, etnia și starea de sănătate. Copiii cu dizabilități se numără și ei printre cei care renunță la școală.
Fenomenul se înregistrează cu preponderență în familiile de romi și în mediul rural, acolo unde copiii sunt folosiți ca surse de venit sau sunt deja cu un statut bine definit și conturat în gospodărie. Din nefericire, un copil exploatat prin muncă va suferi toată viața, consecințele acestui fapt fiind abandonul școlar, îmbătrânirea prematură și îmbolnăvirea. În anul 2012, peste 170.000 de copii la vârsta învățământului obligatoriu nu mergeau la școală, mulți dintre aceștia având și perspectiva de a nu se mai întoarce niciodată la școală.
Fiecare abandon are o istorie personală și socială. Din cauza situației materiale precare, acești copii, care provin din familii sărace, nu au șansa de a avea o educație școlară completă. La fel de adevărat este și faptul că, pe lângă acestea, și dezinteresul părinților, și nivelul educațional al acestora reprezintă motive de abandon. În ultimii ani, motivele abandonului școlar s-au înmulțit, problemele emoționale ale acestor copii devenind o serioasă problemă, aceștia simțindu-se abandonați, neglijați, atunci când sunt lăsați în grija bunicilor sau a altor rude, părinții sau tutorii fiind plecați în străinătate, astfel ajungându-se la eșecuri școlare repetate și, în cele din urmă, la abandon școlar.
Din nefericire, consecințele părăsirii școlii sunt resimțite pe tot parcursul vieții de persoana ce a luat decizia de a renunța la școală, pe viitor având șanse mult mai slabe de a participa la viața socială, culturală și economică a societății. De asemenea, pentru cel care a abandonat școala crește riscul de șomaj, sărăcie și excluziune socială, iar o altă cauză des întâlnită este și mirajul Occidentului și al câștigurilor substanțiale, altele decât cele pe care ar putea să le aibă în țară. Acest fapt poate fi prevenit de către cei implicați în procesul de educație, de factori de decizie, părinți, profesori și elevi.
Uniunea Europeană a stabilit ca până în 2020 să reducă rata abandonului școlar sub 10%, ceea ce este un obiectiv îndrăzneț. România trebuie să se apropie de această țintă, dar nu pentru că suntem membri ai Uniunii Europene, ci pentru că țara noastră are nevoie de oameni educați pentru
a se dezvolta, pentru că fără educație nu poate exista o societate a cunoașterii. Trebuie să facem din reducerea abandonului școlar o prioritate a României.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.