Se încarcă discursul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·22 octombrie 2019
other · Trimis la votul final
La tarife aproape comparabile, cursele feroviare europene asigură pasagerilor grade ridicate de confort, iar durata efectivă a călătoriilor este aproximativ aceeași cu cele aeriene, având în vedere timpii de îmbarcare-debarcare, dar și faptul că principalele gări sunt amplasate în zonele centrale ale marilor aglomerări urbane, pe când aeroporturile sunt construite uneori la distanțe apreciabile, care trebuie parcurse de călători pe cale ferată, cu trenul sau metroul, ori cu transportul public rutier.
Desigur, pentru a străbate 700 de kilometri pe calea ferată în doar trei ore, cum se întâmplă deja în unele state europene, este nevoie de o infrastructură feroviară adecvată și de material rulant competitiv, ceea ce înseamnă investiții considerabile, dar perfect amortizabile în timp, pe care marile companii naționale europene le-au implementat cu precădere în ultimele decenii.
În România ultimilor 30 de ani transportul pe calea ferată a pierdut definitiv chiar și lupta cu transportul rutier, cu toate că numărul kilometrilor de autostradă este încă limitat.
Lipsa investițiilor în modernizarea infrastructurii feroviare, dar și uzura fizică și morală a parcului de vagoane și locomotive au condus, inevitabil, la scăderea dramatică a numărului de pasageri, de la aproximativ 400 de milioane în anul 1990 la doar circa 50 de milioane în 2010*, aceeași medie înregistrându-se și în fiecare din anii ultimului deceniu.
La această degringoladă a contribuit deteriorarea continuă a condițiilor de călătorie feroviară, vitezele medii de deplasare a garniturilor fiind mai mici chiar decât cele înregistrate în urmă cu aproape un secol, în perioada interbelică, mai ales din cauza restricțiilor induse de precaritatea infrastructurii de cale ferată.
O aplicație informatică inedită oferă informații privind întârzierile trenurilor în România, iar rezultatul este descurajant chiar și pentru cei mai optimiști analiști: în doar un an, în cele 30 de gări selectate în soft trenurile au totalizat peste 5 milioane de minute întârziere, adică mai mult de nouă ani.
În condițiile subfinanțării cronice a modernizării infrastructurii de cale ferată, acest mijloc de transport se va perima până la dispariție*. Și, dacă cineva trebuie să dea socoteală pentru dezastrul Căilor Ferate Române, cu siguranță este vorba despre guvernarea PSD, care, în ultimii șapte ani, a avut șansa să 12acționeze semnalul de alarmă, dar a preferat să le lase să alunece în prăpastie123.
Apelul este la interesul public privind viabilitatea transportului feroviar ca serviciu esențial pentru cetățeni.
„acest mijloc de transport se va perima până la dispariție”
În context ↑