Teodor Atanasiu

„Halucinanta pereche: președintele Băsescu și premierul său, ecoul Boc”

Că președintele Băsescu a ținut să aibă în fruntea puterii executive din România un om politic care să nu-l contrazică niciodată și nici să nu aibă vreodată tendința să nu-i îndeplinească _ad litteram_ dorințele, a fost extrem de evident atunci când acesta l-a numit pe domnul Boc în funcția de premier.

Astfel, instituția prezidențială, în această privință, a fost cât se poate de perfectă: niciodată acest premier nu a ieșit din cuvântul președintelui și nici nu a avut, în toată această perioadă de guvernare, de peste un an și jumătate, vreo inițiativă prin care să dovedească că ar avea vreo calitate pentru această funcție, în afară de aceea de ecou prezidențial.

Și președintelui Băsescu i-a plăcut extrem de mult această variantă. L-a lăudat tot timpul pe domnul Boc și nu l-a deranjat din letargie nici măcar o secundă, deși a știut tot timpul în ce direcție se îndreaptă România.

Și președintele Băsescu și ecoul său, domnul Boc, ne-au spus, extrem de calmi, tot timpul, că stăm foarte bine la toate capitolele, că nu avem probleme financiare și că economia este din ce în ce mai revigorată, cu fiecare zi petrecută în companie guvernamentală portocalie, cu fiecare ordonanță pe care o mai semna premierul-ecou.

Toate aceste basme, înflorite cu tone de populisme și minciuni sforăitoare, au ținut atât de mult încât președintele a putut trece nestingherit – și cu tot succesul asigurat – peste hopul unei campanii prezidențiale, mai mult decât promițătoare, dar dureros de costisitoare.

Probabil că lucrurile ar mai fi mers așa, cu demagogia turată la maxim, încă vreun an-doi, dacă forța împrejurărilor nu ar fi prăbușit brusc această cortină, construită numai pe neadevăr și incompetență crasă. Tot acest tablou idilic s-a făcut praf, odată cu sosirea momentului decontului final, în fața reprezentanților FMI.

Cine ar fi crezut că România, la douăzeci de ani de la Revoluție, va ajunge într-o situație cumplită, într-o sărăcie lucie, cu ajutorul substanțial al celui ce s-a vrut cel mai bun și puternic politician?

Acesta este rezultatul celor cinci ani și jumătate de învrăjbire permanentă a tuturor categoriilor sociale, a tuturor instituțiilor esențiale ale statului, a tuturor împotriva tuturor!

Acesta este rezultatul menținerii în fruntea Guvernului a unui om care n-a știut să facă altceva decât plecăciuni și a

lăsat toată vistieria statului pe mâna clientelismului portocaliu!

Cu ce curaj mai puteți veni, domnule Băsescu, în fața românilor, să le cereți sacrificii și înțelegere, după ce devalizatorii dumneavoastră de contracte de milioane de euro au acaparat fiecare bănuț public?

Cum îl lăsați pe domnul Boc să invoce, cu tupeu, art. 53 din Constituție, articol ce nu are absolut nicio legătură cu situația actuală? În art. 53, alineatul (1), se stipulează următoarele: „(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.