Rãzvan Theodorescu

I-am dat adineauri preºedintelui Comisiei de Culturã a Senatului, domnului Adrian Pãunescu, o notã. O voi da

poimâine ºi la Camera Deputaþilor, o voi aduce ºi în Guvern.

Este o situaþie excepþionalã, în care aºtept sprijinul Parlamentului. Am spus totdeauna, o ºtim cu toþii, ce înseamnã cultura, singurul nostru bun important. Am aplicat acel 30% de reduceri în cadrul Ministerului Culturii. Cum spuneam adineauri, am tãiat ºi în carne moartã ºi în carne vie. În zonele celorlalte instituþii Ñ muzee, filarmonici Ñ acest 30% nu se aplicã. Am însã o singurã unitate în România care este integral bugetarã cel mai prost plãtitã: Biblioteca Naþionalã a României. Singura unitate de culturã care este în programul de guvernare nominalizatã ca atare Ñ ºi, evident, nu este nominalizatã numai carcasa, ci oamenii.

Dacã m-aº conduce dupã criteriile care se aplicã unei instituþii bugetare, ar trebui sã reduc 100 de salariaþi. Cu aceastã reducere, Biblioteca Naþionalã a României este probabil penultima Ñ nu cunosc exact situaþia de la Tirana Ñ ultima sau penultima din Europa, raportat la suta de mii de locuitori. În Ungaria, mult mai bine, în Polonia, ºi mai bine, în Cehia, aºa ºi aºa, în Estonia, mult mai bine, dar toþi mai bine decât noi, conform cifrelor pe care le am.

Dacã ne-ar fi luate aceste posturi Ñ nu este vorba sã ni se dea, ci sã nu ni se ia Ñ, ar trebui sã închidem: Depozitul Central al Statului, Centrul Naþional de Schimb, Centrul Naþional de Numerotare Standardizatã, Centrul de Patologie ºi Restaurare a Publicaþiilor, cu consecinþe total imprevizibile. Este biblioteca þãrii, care gestioneazã 9 milioane de unitãþi bibliografice: manuscrise, incunabule, cãrþi, periodice, hãrþi, stampe, atlase, gravuri, fotografii, partituri ºi aºa mai departe.

Este singurul loc în care nu se poate face, într-o bibliotecã, o asemenea reducere. Cer sprijinul comisiilor de culturã, am profitat de aceastã interpelare pentru rezolvarea urgentã a acestei situaþii. Se pot face în unele locuri niºte excepþii. La ceea ce a fost robinetul deschis al României atâta vreme, cred cã pentru 100 de posturi într-o bibliotecã naþionalã putem nu sã facem un rabat, ci sã facem un minim gest de normalitate. Am adus aceastã chestiune în faþa dumneavoastrã. Nu vin cu altele, fiindcã încerc sã le rezolv singur, inclusiv mult discutatul Brâncuºi.

A apãrut azi în presã cã dorim sã achiziþionãm un Brâncuºi care, spunea un ziarist, n-ar valora decât vreo 60.000 de dolari. Am aici Ñ ºi vã pot proba Ñ cererea unor colecþionari germani de a se porni licitaþia de la 500.000 de dolari. Am obþinut 400.000 de dolari. Ni se spune cã: ”E, mai sunt ºi alþi Brâncuºi! Ne putem priva de ãsta.Ò Dacã unii gândesc aºa, vreau sã vã spun cã eu nu pot gândi aºa.

Am adãugat ºi aceastã chestiune, fiindcã este foarte proaspãtã în presa de astãzi.

Vã mulþumesc.