Mircia Giurgiu

„Iarna ne arde la buzunare”

Potrivit cărților de specialitate, România se află în zona temperat-continentală, regiune caracterizată prin patru anotimpuri. Implicit, tot românul știe că „iarna nu-i ca vara”, adică iarna e frig, zăpadă, drumuri blocate, probleme de tot felul. Numai că luna decembrie a anului trecut a adus și un cadou neașteptat pentru cetățenii și locuitorii acestei mărețe țări: facturile la căldură. Și nu oricum! Oamenii și-au montat repartitoare de căldură pentru a putea face economii, numai că socoteala lor nu a coincis cu cea a firmelor care gestionează consumul de căldură. Așa că bieții oameni s-au trezit că factura la căldură este mai mare decât venitul cumulat al familiei pe o lună întreagă și se întreabă: dacă el a închis caloriferele din două camere și și-a înghesuit familia într-una singură de ce are de plată cât pentru o vilă cu 12 camere?

Situația este identică în toată țara, nu numai la ClujNapoca, unde pentru un apartament cu două camere, o familie care are instalate repartitoare de căldură s-a trezit cu o factură de peste 900 lei, la care, evident, se adaugă taxele comune, și atunci are omul de plată peste 1.100 lei pentru luna decembrie a anului de grație 2007.

Și de aici apare o întrebare rezonabilă: de ce să mai investești în repartitoarele de căldură dacă plătești mai mult

decât cei care au rămas pe sistemul centralizat de apă caldă și căldură? Ce ar trebui să facem? Să ne mutăm la tropice? Să așteptăm ca semnele încălzirii globale să se facă mai simțite și în această parte a lumii? Ce ne rămâne de făcut?

O replică antologică spune că „iarna nu-i ca vara”. Nimic mai adevărat. Numai că vara vine cu ploi și inundații, iar iarna aduce frig și foc în buzunarele oamenilor. Veniturile cetățenilor nu cresc pe măsura facturilor și a prețurilor la alimentele de bază ori la servicii. Așa că întreb din nou: ce ne rămâne de făcut?