Radu Alexandru Feldman

Iatã, în mod semnificativ, a cãzut un scaun în salã. Sã dea Dumnezeu sã fie al cui ºtim noi.

Protestez împotriva indiferenþei cu care noi, aici, la Bucureºti, tratãm acest caz. Vreau sã vã spun cã în noaptea de teroare de la Chiºinãu, în odaia nefericitã în care Nicolae Dabija ºi familia sa au fost bãtuþi ºi, repet, nivelaþi cu maºina de distrus oase, a fost îngenunchiatã, încã o datã, o þarã micã ºi, din pãcate, foarte pasivã de pe harta Europei, þarã care poartã numele þãrii noastre. Era vorba ºi despre România, în camera în care era adus aproape de moarte cel care a spus ºi, încã o datã vã spun eu asta, pentru a încerca sã auzim ce a spus: ”Doru ni-i de dumneavoastrã/Ca unui zid de o fereastrãÒ.