Emil Strung„

îAvem un pre∫edinte. Cum proced„m?“

Alegeri generale 2004. Majoritatea celor care erau hot„r‚˛i s„-l voteze pe Traian B„sescu nu aveau nici cultur„ politic„, nici nu ∫tiau ce fel de om este preferatul lor. ™tiau doar c„ doreau o institu˛ie preziden˛ial„ prezent„ Ón via˛a public„, cu o voce distinct„, uneori mai accentuat„, dar care s„-∫i asume Ón mod activ asigurarea echilibrului ∫i a stabilit„˛ii politice Ón Rom‚nia p‚n„ Ón ianuarie 2007, c‚nd ∫tiam c„ vom intra Ón Uniunea European„. Era doar o a∫teptare, ca ∫i atunci c‚nd a ie∫it pre∫edinte Constantinescu ∫i Conven˛ia, o speran˛„, nu at‚t Ón ceea ce prive∫te cre∫terea nivelului de trai, c‚t, mai ales, Ón ameliorarea calit„˛ii vie˛ii politice de la noi. Un pre∫edinte activ, nu discursuri sfor„itoare, nici un garant al furtului de stat cu acte Ón regul„... Poate c„ acestea denot„, implicit, nu cultur„, dar intui˛ie politic„ da.

S-a Ónt‚mplat ca, imediat dup„ c‚∫tigarea alegerilor, s„ fie discutat„ Ón r‚ndurile puterii ideea alegerilor anticipate, sus˛inut„ ∫i de pre∫edintele B„sescu — poate, Ón primul r‚nd, de el —, ∫i de atunci a ap„rut ideea c„ omul politic (animalul politic, sintagm„ aristotelic„ preluat„ de un intelectual de la noi, azi ambasador, dar Ón ideea de a accentua faptul c„ noul pre∫edinte are un caracter impetuos, c„ ac˛iunile lui sunt determinate mai ales de intui˛ie ∫i se desf„∫oar„ Óntr-un fel care ar caracteriza o v‚n„toare), care este domnul Traian B„sescu, nu se simte bine dec‚t Ón condi˛iile de competi˛ie, de tensiune (unii au spus de criz„) pe o scen„ politic„ pe care Ó∫i dore∫te s„ o domine, iar adversarii s„ ∫tie cine este cel

mai tare. E un joc, ar spune anali∫tii, care ˛ine de dinamica puterii, de o democra˛ie Ón consolidare. Doar c„, de la o vreme, acest joc s-a transformat Ón joac„.

Criza inunda˛iilor de anul trecut a ar„tat c‚t de bine se simte pre∫edintele Ón mul˛ime ∫i cum speculeaz„ momentele de sl„biciune ale celorlal˛i politicieni pentru a prelua ini˛iativa, pentru a deveni vioara Ónt‚i, din punct de vedere mediatic, c‚t de mult Ói place s„ fie la c‚rm„. La urma urmelor, omul Traian B„sescu a fost toat„ via˛a pe mare, tot timpul cu sim˛urile ascu˛ite, sim˛ind vasul Ón cele mai mici Ónclin„ri ale lui ∫i dorindu-∫i s„-i men˛in„ verticala.

Domnul Traian B„sescu spune, ∫i a spus-o de la Ónceput, c„ e un pre∫edinte-juc„tor dar, din start, asta Ónseamn„ c„ nu-∫i mai poate Óndeplini rolul pentru care a fost ales, acela de a fi arbitru. Mai mult, c‚nd e∫ti juc„tor, trebuie s„ ai o echip„. El ar spune: îechipa mea este reprezentat„ de cei care slujesc interesul na˛ional“. Asta e valabil Ón discursurile televizate, dar, Ón jocul politic, trebuie s„ ai un partid pe care vrei s„-l promovezi, astfel Ónc‚t ac˛iunile unui pre∫edinte-juc„tor sunt la limita de jos a constitu˛ionalit„˛ii. Œn plus, domnul Traian B„sescu nu Ón˛elege deloc s„ se joace. Dac„ ar fi a∫a, ar l„sa loc, nu doar din vorbe, unei echipe care nu are putere, la care mingea nu este niciodat„: presa. Ar pre˛ui-o, ar Óncerca s„ nu o discrediteze, nu i-ar minimaliza importan˛a ∫i ar avea-o ca cel mai important partener.