Costache Mircea

îCe fel de om v„ mai trebuie, fra˛ilor?“ Nemul˛umire general„ referitoare la conduc„torii de la toate nivelurile. Lehamite, dispre˛, ur„ ∫i du∫m„nie c‚nd

e vorba de diriguitorii treburilor publice din ˛ar„. Œntreaga pres„, toate institu˛iile media promoveaz„ la unison discreditarea conduc„torilor. La gr„mad„. F„r„ prea multe diferen˛ieri ∫i f„r„ nuan˛e. To˛i sunt ni∫te ho˛i, to˛i sunt ni∫te apatrizi, to˛i sunt ni∫te lacomi, f„r„ inim„ ∫i f„r„ Dumnezeu. Cum ajung sus, to˛i jefuiesc, to˛i se Ómbog„˛esc peste noapte.

A∫a s„ fie oare? Chiar a∫a, to˛i, o ap„ ∫i un p„m‚nt? Nasc numai copii malforma˛i Ón familiile rom‚nilor, Ón familia Rom‚niei?

Uite, eu am f„cut cu via˛a mea un experiment. Nu mi-am Ónsu∫it un bob de mei Ón mod necinstit, am miluit pe to˛i nevoia∫ii c‚t am putut, m-am l„sat pe mine ∫i pe copiii mei s„rind Ón ajutorul altora, am f„cut tot ce mi-a stat Ón putin˛„ s„ slujesc binele public, adev„rul ∫i dreptatea. Am stat la cozi s„-mi pl„tesc d„rile c„tre stat, am mers Ón pia˛„ dup„ alimente, am muncit zi ∫i noapte, mul˛umindu-m„ cu pu˛in. Am muncit f„r„ plat„ ani de zile. M-am pus Ón slujba ob∫tii necondi˛ionat. Nu am acumulat averi ∫i nici mul˛i bani. Am tr„it modest de pe o zi pe alta. M-am autoperfec˛ionat pentru munci c‚t mai diverse: Ónv„˛„m‚nt, cultur„, art„, administra˛ie local„ ∫i central„. M-am ferit s„ d„unez cuiva, chiar ∫i celor care mi-au f„cut r„u. Mi-am f„cut un crez din comportamentul civic exemplar chiar ∫i atunci c‚nd nu m„ vedea nimeni.

Con∫tiin˛a uman„, profesional„ ∫i cet„˛eneasc„ mi-au jalonat existen˛a. M-am zidit mai mult Ón al˛ii dec‚t Ón propria carier„. N-am putut concepe via˛a f„r„ prieteni, f„r„ suferin˛„ pentru o idee mare ∫i f„r„ sacrificii. N-am prea avut concedii ∫i clipe de r„gaz. ™i cu toate acestea, numai la g‚ndul c„ sunt parlamentar suport un val de ur„ indescriptibil. Toate dejec˛iile unei prese fetide, toat„ promiscuitatea neputin˛ei altora se deverseaz„ Ón jurul meu, sufoc‚ndu-m„.

S-au scris Ón pres„ abera˛ii revolt„tor de nedrepte ∫i de neadev„rate la adresa mea pe care le voi enumera alt„dat„. Nu am pe cine convinge de contrariu, chiar dac„ eviden˛ele nu mai trebuie demonstrate. M„ v„d to˛i c„ tr„iesc simplu ∫i modest Óntr-un apartament de bloc. ™i cu toate astea, un vecin al c„rui chip nu l-am v„zut, i-am auzit doar vocea cavernoas„ prin fereastra deschis„ spre parcarea din fa˛a blocului: îJos ∫paga!“ Venisem cu ma∫ina de la ˛ar„ de la p„rin˛i ∫i duceam Ón cas„ saco∫e cu m„lai, ceap„, leu∫tean verde, ou„, t„r‚˛e de bor∫, ca∫ de oaie, dovlecei. Trecu˛i de 80 de ani, p„rin˛ii m„ consider„ tot copil ∫i-mi dau de toate. Se m‚ndresc cu faptul c„ b„iatul lor e demnitar, dar unul cinstit care nu fur„, nu pr„duie∫te ˛ara ca „ilal˛i ∫i care are de toate de la mama ∫i de la tata. C‚t ne tr„iesc p„rin˛ii, suntem Óntr-adev„r copii. ™i avem de toate: porc de Cr„ciun, miel de Pa∫te, vin, f„in„, lapte, br‚nz„ ∫i toate cele ca de la ˛ar„.