Cristian Mihai Adomni˛ei

îCerere de retrocedare“

Martinas Mitrea, 84 ani, comuna R„duc„neni, jude˛ul Ia∫i:

îAm mers la r„zboi ∫i acolo ni s-a spus: M„i camarazi — a∫a era atunci, cu camarade ∫i domnule, nu cu tovara∫e —, mergem la r„zboi, dar nu am f„cut contract cu Dumnezeu. Unii ne vom Óntoarce, al˛ii nu, cum va fi voia Lui, dar cei care ne vom Óntoarce vom primi 5 hectare de p„m‚nt, ca s„ ne tr„im Ón continuare via˛a.

Œn ziua Ón care ne-au impresurat ru∫ii din toate p„r˛ile l-am Óntrebat pe sublocotenent: «Domnule sublocotenent, ce facem? Murim aici cu to˛ii, c„ci ne-au prins la mijloc ∫i ne piseaz„ ca pe usturoi.»

«Camarazi, s„ scoatem ce avem alb fiecare, batista, ∫tergar, s„ flutur„m ∫i poate or avea mil„ de noi, dar mai Ónainte careva dintre voi s„-mi smulg„ gradul de pe umeri, c„ci nu pot s„ m„ predau a∫a. Eu pentru gradul „sta am jurat p‚na la cap„t.»

I-am smuls gradul de pe umeri ∫i am pl‚ns cu to˛ii ca dup„ mama.

C‚nd ne-au luat prizonieri nu ∫tiam dac„ o s„ ne Ómpu∫te sau o s„ ne taie, sau o s„ ne at‚rne de coard„. Era cel mai r„u. Cel mai tare m-am temut s„ nu cad prizonier.

Am stat prizonier ∫i am muncit la colhoz. Œn fiecare zi f„ceam 8 km la dus, 8 km la Óntors. Munceam Ón min„ sau pe ogor, m‚ncam ca animalele, porumb ca vitele sau cartofi cruzi ca porcii. Nu m-am s„turat niciodat„ la mas„, Ón toat„ via˛a mea.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 141/11.X.2005 Am revenit din prizonierat ∫i st„team Ón cas„ la mine, la R„duc„neni, ∫i m„ uitam cum tractoarele gostatului fr„m‚ntau Ón deal ∫i vale p„m‚ntul meu, 5 hectare la care m-am g‚ndit Ón fiecare clip„ de prizonierat ∫i Ón fiecare clip„ de dup„ r„zboi.

Am Ónv„˛at un lucru: tot ce e de st‚nga e r„u ∫i foarte r„u. I-am Ónv„˛at ∫i pe al˛ii: «Merge˛i la dreapta!», dar ei tot la st‚nga. «Merge˛i cu dreapta!», dar ei tot st‚nga alegeau.

Tractoarele au disp„rut de 15 ani, dar eu nu am primit dec‚t o jumatate de hectar, a∫a, Ón batjocur„.

Œn fiecare an m„ duc la prim„rie ∫i-i Óntreb de p„m‚ntul meu. De fiecare dat„ Ómi spun s„-i Ón˛eleg, c„ nu au timp. Au venit legi bune acum ∫i tot Ómi spun s„-i Ón˛eleg. Niciodat„ Ón via˛a mea nu m-am s„turat la o mas„.

De fiecare dat„ eu v-am Ón˛eles pe voi. Voi m„ Ón˛elege˛i pe mine? Nu pentru mine, ci pentru copiii mei. Am fost s„rac, sunt s„rac ∫i nu ∫tiu dac„ ajung acum p‚na acas„, dac„ nu vine moartea s„ ma ia, da’ pentru copiii mei...“