Traian Constantin Iga∫

îCum se compromite o institu˛ie de dragul propriei persoane“

Doamnelor ∫i domnilor deputa˛i,

Œn aceste zile agitate din punct de vedere politic, Parlamentul Rom‚niei are, Ón afara atribu˛iilor sale clar stabilite, o sarcin„ ce trebuie tratat„ cu mare seriozitate: aceea de refacere a propriei imagini.

Œn Rom‚nia, modul Ón care Ón ultimii 16 ani unii au Ón˛eles s„ fac„ politic„ a dat ∫ansa unor a∫a-zi∫i oameni politici s„ urce foarte repede Ón func˛ii foarte importante Ón stat. Cum orice urcare rapid„ este datorat„ unor practici mai mult sau mai pu˛in îortodoxe“, este absolut previzibil c„, pentru ace∫tia, la fel de rapid„ va fi ∫i cobor‚rea.

Aceast„ teorie ne-a fost demonstrat„, dac„ mai era cazul, chiar Ón cursul zilelor trecute. Cu to˛ii am asistat la Óntreg circul pe care domnul Adrian N„stase a ˛inut cu din˛ii s„ ni-l sus˛in„, Óncerc‚nd prin orice mijloace s„ se sustrag„ din fa˛a unor ac˛iuni juridice de la care nici un cet„˛ean, indiferent cine ar fi acesta, nu are dreptul. Orice cet„˛ean al acestei ˛„ri ∫tie c„ înimeni nu e mai presus de lege“. ™i mai ∫tie un lucru: nimeni nu are dreptul la tratamente preferen˛iale, indiferent pe ce pozi˛ie s-ar afla sau ce func˛ie ocup„ Ón stat. Sunt dou„ lucruri pe care juristul Adrian N„stase le cunoa∫te, dar pe care niciodat„ nu s-a obosit s„ le ia Ón considerare. N-a f„cut acest lucru pentru c„, at‚t Domnia sa, c‚t ∫i mul˛i al˛ii asemeni lui, au Ón˛eles s„ fac„ politic„ Ón Rom‚nia altfel dec‚t dup„ canoanele democra˛iei.

Pentru el ∫i pentru cei pe care a reu∫it s„ ∫i-i str‚ng„ Ón juru-i, democra˛ia n-a fost altceva dec‚t o posibilitate de a perpetua oligarhia, un mod de a-i conduce pe ceilal˛i doar pentru scopuri personale ∫i o posibilitate de a subjuga toate puterile statului Ón propriile m‚ini.

Dac„ privim pu˛in Ón urm„ Ól vom reg„si pe Adrian N„stase, imediat dup„ revolu˛ia din ’89, Ón unele dintre cele mai importante func˛ii ale statului: ministru de externe, prim-ministru, pre∫edinte al partidului care din nefericire s-a aflat la guvernare at‚˛ia ani, iar apoi pre∫edinte al Camerei Deputa˛ilor. Ne-a ferit Dumnezeu s„-l vedem Ón cea mai Ónalt„ func˛ie, aceea de pre∫edinte al ˛„rii!

Œn to˛i ace∫ti ani a fost unul dintre cele mai Ónalte capete din via˛a politic„ rom‚neasc„, dar pe c‚t de rapid„ i-a fost urcarea, tot a∫a a fost ∫i pr„bu∫irea. Cu toate acestea, a Óncercat p‚n„ Ón ultimul moment s„ pun„ piedici justi˛iei care, din toamna anului 2004, Óncepuse Ón sf‚r∫it s„-∫i fac„ datoria. A avut preten˛ia, datorit„ func˛iei pe care o ocupa, s„ cread„ c„ are dreptul la tratamente preferen˛iale, uit‚nd de faptul c„ Ón fa˛a legii cu to˛ii suntem egali.

De∫i asupra sa planau acuza˛ii deosebit de grave, p‚n„ Ón ultimul moment pune pe primul loc interesul propriu, nicidecum al partidului la ∫efia c„ruia se num„ra, ∫i, ceea ce este mai grav, cu at‚t mai pu˛in al Camerei Deputa˛ilor, pe care, din p„cate, o conducea. A ˛inut cu din˛ii de scaunul de pre∫edinte al uneia dintre Camerele Parlamentului, reu∫ind s„ aduc„ acestei institu˛ii o umbr„ de Óndoial„, o palm„ de noroi Ón fa˛a Uniunii Europene sub lupa c„reia ne afl„m. Ce credibilitate ar mai fi putut avea Parlamentul, c‚nd la c‚rma uneia dintre Camere se afl„ un om corupt, un om care a reu∫it s„ se Ónconjoare de al˛i oameni corup˛i, care n-ar trebui s„ se afle aici sau Ón orice alt„ institu˛ie? Sunt, iat„, c‚teva aspecte