Dumitru Avram

îDemocra˛ia Ómbuiba˛ilor“

Dac„ ar fi s„ le mai d„m crezare ∫i ast„zi grecilor antici, am spune c„ democra˛ia este acea form„ de organizare ∫i de conducere politic„ a societ„˛ii care proclam„ principiul exercit„rii puterii de c„tre popor Ón folosul acestuia.

Œn perioada interbelic„, democra˛ia noastr„ proclama, Ón ton cu Occidentul, egalitatea tuturor oamenilor Ón fa˛a legilor, drepturi ∫i libert„˛i cet„˛ene∫ti fundamentale, precum ∫i institu˛iile necesare pentru transpunerea lor Ón practic„: partidele politice, votul universal direct ∫i secret, Parlamentul bicameral. Aparent, totul era sublim, Ón realitate, Óns„, ne aflam Ón fa˛a unui formalism revolt„tor, fiindc„ unii cet„˛eni, pu˛ini la num„r — politicienii ∫i clientela lor —, erau cu mult mai egali Ón fa˛a legilor dec‚t gloata votan˛ilor. C‚t despre modul Ón care Ó∫i exercitau atribu˛iile cele trei puteri Ón stat — legislativ„, executiv„ ∫i judec„toreasc„ — este de prisos s„ mai spunem c„ toate ac˛ionau Ón numele intereselor economice ∫i politice ale partidelor aflate la putere, Ón folosul marii corup˛ii ∫i al tranzac˛iilor criminale, cu nimic mai prejos de cele de ast„zi (Afacerea C„ilor Ferate, Afacerea Skoda, afacerile cu terenuri petrolifere, cu p„duri, cu furnituri pentru armat„ ∫i altele). Cei implica˛i Ón asemenea acte scandaloase n-au fost condamna˛i, fiindc„ dincolo de u∫a tribunalului domnea atunci, ca ∫i ast„zi, democra˛ia celor pu˛ini, dar cu bani mul˛i. Acea democra˛ie avea s„ se reÓntoarc„, statornic„, la noi, a∫a cum o l„saser„m cu multe decenii Ón urm„, la fel de pervers„ ∫i de am„gitoare. Argumentele politicianiste, potrivit c„rora îÓn decembrie ’89 oamenii ∫i-au luat ra˛ia de libertate“, constituie ∫i ast„zi pojghi˛a de poleial„ Ón care st„ frumos ambalat„ ciocolata Ónverzit„ de vreme.

Abia acum, dup„ un deceniu ∫i jum„tate, Óncepem s„ vedem mai jos de v‚rful aisbergului, abia acum sim˛im r„ceala ce ne arde, ca focul, a imensului sloi de ghea˛„ de care ne ag„˛„m Ón disperare pentru a ne slava de la Ónec.

Œn fa˛a unor asemenea realit„˛i, mul˛i se Óntreab„ cu Óndrept„˛ire: de ce oare Ón Rom‚nia acestui Ónceput de mileniu democra˛ia este at‚t de precar„? Unii, ∫i nu pu˛ini, cred c„ realit„˛ile perioadei de dup„ decembrie ’89 au fost rezultatul direct al entuziasmului, ∫i nu al ra˛iunii politice. Œn acele zile tulburi, c‚nd ideile, principiile ∫i legile se Ónvolburau cu urletele str„zii, c‚nd pe scena politic„ r„mas„ vrai∫te se Ónghesuiau tot felul de oameni — reprezentan˛i ai fostului regim, disiden˛i mai mult sau mai pu˛in reali, revolu˛ionari cu sau f„r„ merite Ón Ónl„turarea dictaturii, cet„˛enii one∫ti, dar ∫i bi∫ni˛arii de profesie —, nu ren„∫tea democra˛ia, ci mai degrab„ anarhia.

Am c„zut prad„ unei mari iluzii atunci c‚nd ne-am Ónchipuit c„ peste noapte vom s„ri, din imperiul dictaturii proletariatului ∫i al luptei de clas„, pe paji∫tea luminoas„ a convie˛uirii bazate pe respectul libert„˛ii ∫i al legii.