Andrei Dominic Gerea

## îDiscurs european“

Acum doi ani de zile credeam c„ dac„ Rom‚nia va intra Ón Uniunea European„ la 1 ianuarie 2007 vom Óncepe, Ón sf‚r∫it, s„ culegem roadele a ceea ce Ónsemnat Revolu˛ia din Decembrie 1989. Dup„ 50 de ani de dictatur„ cr‚ncen„ ∫i 17 ani de tranzi˛ie dureroas„, Rom‚nia s-ar fi Óntors acas„, Ón Europa, cu sufletul, c„ci fizic nu a p„r„sit-o niciodat„.

Speram pe-atunci c„ vom putea respira cu to˛ii alt aer, c„ vom putea s„ ne ocup„m fiecare dintre noi de crearea unui viitor pentru noi Ón∫ine ∫i implicit pentru aceast„ ˛ar„. Aveam toate premisele s„ o facem: am fi fost parte a clubului select al ˛„rilor cu democra˛ie avansat„, cu o economie de pia˛„ consolidat„, o ˛ar„ liber„ Ón care merit„ s„ tr„ie∫ti. Mi-a∫ fi dorit c„ dup„ aderarea Rom‚niei la Uniunea European„ s„ lucr„m cu to˛ii la integrarea ei, sub toate aspectele, Ón ceea ce, cu mare pomp„, numim familie european„. Nici Ón cele mai negre co∫maruri nu a∫ fi b„nuit pe-atunci c„ momentul 1 ianuarie 2007 va fi pentru unii semnalul c„ au voie s„ scoat„ din cripte stafiile trecutului.

Nu mi-a∫ fi dorit s„ vorbesc ast„zi nici despre referendum, nici despre Traian B„sescu, nici despre alte subiecte goale de sens ce nu aduc nimic constructiv nici m„car la nivel de dezbatere pe scena public„ rom‚neasc„. Mi-ar fi pl„cut s„ amintesc doar despre ce au f„cut p‚n„ acum Guvernul Rom‚niei ∫i Partidul Na˛ional Liberal. S„ v„ vorbesc despre tot ceea ce avem de f„cut de-aici Ónainte, pentru a recupera decalajele care ne separ„ de statele din Uniunea European„. Din p„cate, de c‚teva luni, suntem obliga˛i s„ asist„m la un circ care n-are nicio leg„tur„ cu a∫tept„rile rom‚nilor.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 72/25.V.2007 Europa exist„ ∫i Ón timp, nu doar Ón spa˛iu. Europa veacurilor al XIV-lea — al XV-lea era condus„ de despo˛i (lumina˛i sau nu!) care tr„iau sub mottoul lui Ludovic al XIV-lea: îStatul sunt eu!“. F„r„ parlamente, f„r„ guverne, f„r„ institu˛ii ale statului de drept, Europa a fost m„cinat„ de r„zboaie ∫i de conflicte interminabile, ∫i acest lucru a durat p‚n„ aproape de sf‚r∫itul secolului al XX-lea. Democra˛ia european„ a fost amenin˛at„ ∫i de oameni care promovau idei de genul _Il Duce a sempre raggione!_ (Ducele are Óntotdeauna dreptate), ca Benito Mussolini, ∫i _Ein land, ein volk, ein Fuhrer_ (O ˛ar„, un popor, un Comandant), ca Adolf Hitler. Sau, ca s„ amintesc de ceea ce am tr„it cu to˛ii, de doctrina comunist„, folosit„ ca arm„ de opresiune a oamenilor, de Óngr„dire a libert„˛ilor fundamentale, Ón numele unor utopii, impus„ de dictatori ca Stalin, Hru∫ciov, Mao Zedong sau Nicolae Ceau∫escu.

Rom‚nia a plecat de foarte mult timp din acea Europ„. Rom‚nia ∫i-a legat destinul de Europa comunitar„, de valorile libert„˛ilor individuale, de valorile economiei de pia˛„, bazate pe principii concuren˛iale. Rom‚nia ∫i-a legat destinul de Europa statelor f„r„ frontiere. Din p„cate, exist„ unii care, pentru scopul meschin de a mai ob˛ine un mandat, sunt Ón stare s„ Óntoarc„ Rom‚nia de unde a plecat. Sunt unii care vor s„ transforme Parlamentul (a∫a cum e el, cu multe defecte ∫i neajunsuri) din nou Ón Marea Adunare Na˛ional„, Ón care toat„ lumea s„ voteze cum vrea Comandantul.