Îi rog pe senatorii care doresc să ia cuvântul la dezbaterea moțiunii să se înscrie la domnul senator Marian Pavel.
Îi dau cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul Eugen Teodorovici, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului. Microfonul central.
**Domnul Eugen Orlando Teodorovici** _– ministrul finanțelor publice_ **:**
Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Doamnelor și domnilor senatori,
## Stimați colegi din opoziție,
Este o premieră atât pentru mine, în calitatea de ministru al finanțelor, cât și pentru dumneavoastră să ne întâlnim cu ocazia unei moțiuni simple – atât de simple –, deși aș putea mărturisi că am deja experiența celorlalte moțiuni, ale colegilor din Camera Deputaților. Chiar le spuneam acestora recent că în Senat colegii din opoziție sunt mai puțin dispuși să dea curs spectacolului politic decât în Camera Deputaților. Nu știu dacă m-am înșelat, dar cel puțin un prim pas a fost făcut, și nu oricum, și nu de către oricine. Chiar mă întrebam când își va epuiza resursele – oricum limitate – de creație literară redutabilul economist respins și exclus de mediul bancar pentru fapte reprobabile, domnul senator Cîțu.
Și iată că ceea ce mă așteptam să se întâmple s-a întâmplat, și chiar mai repede. În lipsă de inspirație, deși cu înalte aspirații, domnul Cîțu nu mai este în stare să compună, așa că face apel la cetățeni pentru a-l ajuta să poată scrie – de fapt, pentru a copia de la ei – câteva idei care să-l poată aduce din nou la tribuna Parlamentului țării. Și aceasta se întâmplă după tentativa patetică de a mă dovedi un trădător și un mare spion rus – asta în cazul în care argumentele sau dovezile prezentate doar pe Facebook au convins cumva pe cineva – și într-o încercare disperată de a-și justifica și luna aceasta
încasarea salariului, de altfel, plătit din banii contribuabililor. Or, domnul senator chiar este retribuit pentru ceea ce ar trebui să fie capabil să facă: să legifereze măsuri economice, și nu să joace economia țării la ruleta propriei incapacități.
Pe toți oamenii de bună-credință și care nu au fost tocmai convinși de o fotografie la Havana, și nu la Varadero, alături de doamna ministru Pintea și de câțiva importanți oficiali cubanezi, sau de câteva extrase din Statutul Băncii Internaționale de Investiții și din diverse articole din presă, dar care doresc răspunsuri și clarificări sau vor să lanseze propuneri, îi rog ca de acum înainte să mi se adreseze direct și fără intermedierea neverosimilă a unuia respins deja de mediul privat, dar, din păcate, salvat de cel politic.
Pe toți colegii mei din Parlament, dar mai ales pe cetățenii care nu vor să rămână doar prizonierii unei pagini de Facebook îi invit să caute și să aleagă adevărul din minciună și manipulare, precum grâul din neghină, pentru că România nu este nici singură și nici izolată în Europa. Din contră, România este bine văzută și primită la conducerea Consiliului Uniunii Europene în perioada exercitării președinției, în ciuda entuziasmului cu care întreaga opoziție, în frunte cu însuși președintele țării, aclama, în avans și cu mâna pe inimă, eșecul iminent.
Acum, când am trecut deja de jumătatea celor șase luni ale președinției României la Consiliul Uniunii Europene – și lucrurile merg foarte bine –, au lăsat-o ceva mai moale, păstrându-și totuși undeva în adâncul sufletelor această speranță vinovată a eșecului acestui Guvern, fără să se gândească la un singur lucru: că extazul eșecului Guvernului s-ar fi tradus, de fapt, în agonia eșecului României și al românilor.
Doamnelor și domnilor senatori,
Stimați colegi din opoziție,
„Nemernici”, „nenorociți”, „bandiți”, „hoți”, „golani”, „borfași”, „penali”, „aruncă în aer”, „distrug”, „explodează”, „bombardează”, „nucleară”, „criză”, „dezastru”, „nenorocireˮ și putem continua la nesfârșit – acesta este vocabularul electoral al opoziției și al Președintelui României. Chiar așa? Totuși mă uit aici, așa, la dumneavoastră, stimați colegi din Parlament, mă mai uit și la domnul președinte din când în când, mă uit și nu văd deloc groaza, frica sau disperarea pe chipurile nimănui, ci, din contră, mulți sunteți chiar calmi, zâmbitori și chiar relaxați.
Stăm împreună, dezbatem, chiar aș spune că adeseori avem discuții cordiale și foarte aplicate și interesante. E adevărat, mai ales în spatele camerelor de filmare. Și atunci vă întreb: de ce este nevoie de arsenalul acesta electoral plin de ură, dispreț, isterie și injurii? De ce?
De ce unii – și repet, unii – nu se rezumă la a-și ataca adversarii politici pe câmpul comun de luptă și apelează atât de jalnic la minciună și manipulare, la dezinformare și denigrare în spațiul public? Cum este, din păcate, cazul colegului dumneavoastră, domnul Cîțu, care, prin demersul acestei moțiuni simple, nu face decât un exercițiu de imagine, cinic și ipocrit, neavând nici cea mai mică intenție de a ajuta sau de a le răspunde cetățenilor care în primul rând i s-au adresat personal pe pagina de Facebook pentru un dialog.
De ce spun cinic? Pentru că, altfel, domnul Cîțu, senatorul onest care reprezintă interesele în Parlamentul României, chiar le-ar fi răspuns sau i-ar fi îndrumat măcar către
instrumentele și instituțiile sau autoritățile capabile să le ofere clarificări sau chiar răspunsuri.
De ce ipocrit? Pentru că, altfel, domnul Cîțu, același senator cinstit și sincer, ar fi prezentat în mod transparent și imparțial inclusiv opiniile cetățenilor care sunt ceva mai rezervați în a-i împărtăși tezele sau chiar le contestă, ca să fiu cât de cât diplomat.
Poate pe acești cetățeni domnul Cîțu nu-i mai reprezintă. Opiniile sau părerile lor nu contează? Ei nu mai sunt demni de atenția sa? Acești români nu merită răspunsuri? Vor rămâne doar câteva întrebări retorice. Ce este și mai grav este faptul că opinia publică nu se sesizează atunci când se aduc astfel de acuzații, indiferent de forma lor, la adresa unui a membru al Guvernului sau a unui demnitar al statului român.
Totuși, din respect pentru cetățenii români care au adresat întrebări pe pagina de Facebook a domnului senator, pentru toți cetățenii români interesați de tema acestei moțiuni și pentru toți colegii mei din Parlamentul României, voi răspunde, cu speranța că vor reuși să se detașeze măcar pentru câteva minute de prejudecățile și resentimentele deja setate de propagandistul senator Cîțu și că mă vor asculta și pe mine.
Să o luăm punct cu punct.
Vă începeți discursul cu afirmația că este pentru prima oară când un partid politic face posibil ca vocea cetățenilor acestei țări, indiferent de vârstă și ocupație, să fie auzită în Parlamentul României. Cred că este o aroganță, cel puțin, dacă nu chiar o ofensă adusă tuturor partidelor politice și tuturor parlamentarilor români, inclusiv propriilor colegi din PNL și USR alături de care ați semnat această moțiune. Este o ofensă faptul că insinuați astfel că până azi cei aleși și trimiși de cetățeni în Parlamentul țării nu ar fi reprezentat interesele acestora și nu ar fi făcut ca vocea oamenilor să fie auzită. Faptul că astăzi sunt din ce în ce mai mulți parlamentari care caută să se facă cunoscuți și apreciați prin zgomot și spectacol nu reprezintă o dovadă a seriozității sau a pregătirii. Pentru că, domnule Cîțu, așa cum zgomotul nu face muzica, nici notorietatea nu este o garanție a competențelor.
Dar, revenind la întrebările oamenilor, aș dori să punctez câteva aspecte de interes comun, făcând totuși abstracție de cele vădit tendențioase sau împrumutate din repertoriul regretabil al domnului senator, pe care le voi lăsa spre finalul discursului meu.
Doamnelor și domnilor senatori, să lăsăm acum cifrele să vorbească!
Salariul mediu net, privați și bugetari împreună, în România este cu 35% mai mare decât în 2016. Dacă scădem efectele negative ale inflației, salariul real mediu net este cu 26% mai mare față de momentul venirii PSD la guvernare. Asta înseamnă creștere economică reală transferată în buzunarul oamenilor.
Salariile din sectorul construcțiilor, în domenii conexe construcțiilor, au urcat în februarie 2019 cu peste 40% în ritm anual, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.
Următoarele cele mai mari creșteri le au salariații din învățământ și sănătate, unde creșterile depășesc 30%.
De altfel, așa cum am promis, investim în sănătate și în educație. Am alocat 7,3 miliarde de lei în plus pentru sănătate în anul 2019 față de anul trecut și 9,9 miliarde de lei mai mult pentru educație.
Creșterea economiei a generat noi locuri de muncă. De la 1 ianuarie 2017, guvernarea PSD a creat peste 600 de mii de noi locuri de muncă în România. Practic, în doi ani de guvernare PSD, numărul salariaților a crescut cu 627 de mii de persoane. Se vor găsi din nou unii critici de serviciu, care doar asta știu să facă, care să se declare îngrijorați că salariile cresc mai rapid decât productivitatea. Lor le spun și o repet: OECD a confirmat recent că România a avut cea mai mare creștere a productivității muncii dintre țările analizate. Datele Eurostat arată că în perioada 2013–2017 România a avut cea mai mare creștere a productivității muncii în termeni reali, adică +25%, dinamică de peste patru ori mai mare decât media europeană.
Pensia minimă garantată a crescut la 1 iulie 2018 cu 23%, de la 520 de lei la 640 de lei. Este cea de-a doua majorare a pensiei minime garantate după creșterea de la 400 de lei, în 2016, la 520 de lei, de la 1 martie 2017.
Față de anul 2016, când valoarea punctului de pensie era de 871,7 lei, după doi ani de guvernare, valoarea punctului de pensie va fi de 1.265 de lei, de la 1 septembrie 2019, ceea ce reprezintă o creștere de 45% față de anul 2016.
Creșterea economică a permis reducerea decalajelor față de Uniunea Europeană. Produsul intern brut a crescut din 2016 de la 765,1 miliarde de lei la un nivel prognozat de 1.022,5 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creștere de peste 33% în doar doi ani de zile.
Comisia Europeană a confirmat această creștere economică robustă din anul 2018, după o creștere economică de 7% în 2017. În plus, potrivit Eurostat, România a avut a doua creștere economică în Spațiul European în anul 2017, după Irlanda, cu 7,2%, și a cincea în anul 2018, în timp ce media de creștere economică a UE 28 în 2018 a fost de doar 1,9%.
Dacă PIB-ul e mult mai mare față de anul trecut și față de acum doi ani, cu 35% față de 2016, este normal ca suma împrumutată de statul român pe piețele externe să fie mai mare, iar Ministerul Finanțelor Publice a prezentat în mod public, la începutul fiecărui an, ca întotdeauna, strategia sa de finanțare. Deci nu este niciun secret, nimeni nu ascunde absolut nimic, totul e transparent și e făcut conform legii. De altfel, e suficient să comparați cu datele altor state membre, precum Polonia și Ungaria, și veți vedea că nu există, în realitate, diferențe de abordare sau de cost. Nu revin cu argumente privind Banca Internațională de Investiții, pentru că am oferit deja clarificări în spațiul public pe acest subiect, atât în presă, cât și pe pagina personală de Facebook, desigur, pentru persoanele care au căutat să fie corect informate.
Deși Ordonanța nr. 114 susține tocmai micile afaceri în România, prin numeroase programe de investiții, și susține condițiile de viață ale românilor, prin scăderea costurilor de creditare, sunt cetățeni care, tot dintr-o insuficientă sau inexactă informare, cer abrogarea acestei ordonanțe.
Recunosc că nu este numai vina lor, ci mai degrabă meritul celor care au avut interesul de a prezenta trunchiat informațiile și de a scoate în evidență exclusiv măsurile discutate și disputate.
Poate a fost chiar greșeala Guvernului de a nu fi promovat în spațiul public și a nu fi explicat mult mai detaliat toate măsurile bune pe care acest act normativ le cuprinde.
Și vă aduc aminte doar câteva care vizează îmbunătățirea vieții cetățenilor prin:
- programul destinat educației și sănătății copiilor, prin
- crearea grădinițelor cu profil sportiv;
- programul destinat turismului pentru modernizarea și
- dezvoltarea stațiunilor balneare;
- acordarea voucherelor de vacanță;
- facilități destinate sprijinirii lucrătorilor din sectorul de
- construcții.
Acum, privindu-vă, mă gândeam că, din moment ce întrebările au fost preluate cu copy-paste, opoziția făcând doar un simplu gest de intermediere, de serviciu poștal, între cetățeni și ministrul finanțelor publice, mă așteptam ca domnul Cîțu, dintr-un gest de curtoazie pentru dumnealor, să-i invite în această sală, pentru a avea și un dialog direct. Și să fie și aceasta o dovadă în plus a demersului pur demagogic, populist, politicianist și „electorist” al domnului Cîțu?
Revin acum cu câteva precizări legate de activitatea intensă a colegului dumneavoastră, care, iată, într-un moment deplin de inspirație, a ales să devină portavocea partidului său, în special în spațiul virtual, adesea atât de avid de senzațional.
Pot să înțeleg antipatia unora față de mine, în câteva dintre situații sentimentul este reciproc, dar este mai trist și mai greu de înțeles dependența – și nu greșesc dacă spun –, chiar dependența patologică de antipatie a unor semeni ai noștri.
Să luăm, spre exemplu, cazul lui Petrică. Îl știți din povestea aceea atât de cunoscută. Dacă Petrică, un mare simpatizant de-al meu, s-ar limita la a mă ataca personal, chiar zilnic, nu aș avea nicio problemă. Până la urmă, suntem oameni, cu bune sau cu rele, cu sentimente și resentimente, pentru care suntem liberi să ne alegem modul în care vrem să le exprimăm.
Totuși Petrică se agită în spațiul virtual, pe pagina personală de Facebook, scriind tot felul de scenarii despre spioni și trădători de țară și chiar despre instituții ale statului care complotează împotriva intereselor economice ale României și Europei, în favoarea rușilor, chinezilor și turcilor, urmând, probabil, să acuze de susținere a intereselor urmașilor lui Ginghis Han sau ale lui Suleiman Magnificul, dar și ale Habsburgilor, legiunilor romane sau ale unor populații extraterestre. Deci Petrică schimbă registrul antipatiei personale cu unul ce ține mai degrabă de competența unor instituții de specialitate. Mă refer la instituțiile abilitate ale statului, care nu ar trebui să facă vreo diferență între declarațiile sau acuzațiile defăimătoare și denigratoare, care, făcute de un parlamentar al țării sau un politician cu funcții într-un partid politic, chiar și numai în nume personal, sunt de natură a afecta grav imaginea și credibilitatea României în plan extern.
Deși putem încerca cu îngăduință să punem astfel de afirmații și ieșiri ale lui Petrică pe seama incompetenței sale profesionale sau a imaturității...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.