Adrian Țuțuianu

Îl invit la cuvânt pe domnul ministru Tudorel Toader, pentru a răspunde, în limita celor 5 minute, domnule ministru, alocate conform regulamentului.

Vă rog.

Microfonul central.

## **Domnul Tudorel Toader** _– ministrul justiției_ **:**

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Sigur, mă aflu în fața dumneavoastră pentru a răspunde întrebărilor referitoare la raportul GRECO. Am să încep – schimbându-mi ordinea pe care o stabilisem – să fac referire la îndemnul recent primit: să dăm răspunsuri serioase. A nu se înțelege _per a contrario_ că doar răspunsurile date la îndemnuri au această trăsătură.

Raportul GRECO, din păcate, a fost transformat într-o temă politică mult mediatizată și cu prea multe inexactități. Cu voia dumneavoastră, dau doar trei exemple.

Inițial, am fost invitat pe data de 3 mai să răspund întrebărilor. Întrevederea a fost amânată fără ca eu să știu în prealabil și nici imediat după. Or, un anumit grup parlamentar a ținut paginile presei spunând că ministrul se sustrage de la prezentarea în fața Senatului. O inexactitate evidentă, pentru că eu declarasem în mod repetat că vin la ora Guvernului și voi răspunde la întrebări.

În al doilea rând, în ziua publicării raportului „am fost somat” ca în ziua aceea să public de îndată, imediat, raportul; dacă nu, cu siguranță am ceva de ascuns. „Această somație” venea, aproape concomitent, de la o anumită platformă, de la o asociație, de la o doamnă care a trecut prin cabinetul de ministru al justiției, precum și de la o altă doamnă al cărei nume prefer să nu îl pronunț.

Este regretabil dacă autorii „somației” nu cunosc procedura GRECO, după cum este și mai regretabil dacă o cunosc și au prezentat-o tendențios cu rea-credință.

Ce spune procedura GRECO? Se face vizita, se face raportul, se adoptă raportul, se transmite statului, în cazul nostru, României, dăm observații, se preiau/nu se preiau observațiile, se face memorandum, Guvernul aprobă memorandumul de aprobare a publicării, transmitem la GRECO, publică GRECO, publicăm și noi (ceea ce am făcut imediat după ce GRECO a publicat).

Prin urmare această „somație”: să publicăm imediat, în ziua adoptării raportului, categoric cu rea-credință a fost făcută, pentru că, după procedură, nu aveai cum, obiectiv, să publici în aceeași zi.

Un al treilea exemplu de prezentare tendențioasă, sigur cu rea-credință – și îmi pare rău că folosesc aceste cuvinte –, se petrecea săptămâna trecută în Comisia specială de modificare a Codului penal/de procedură penală, când un reprezentant al opoziției mă întreba ritos, având în vedere că era și presa de față – vorbea pentru presă, pentru că am convingerea că știa răspunsul: „Când vreți, domnule ministru, să traduceți raportul în limba română și să-l publicați?” El fusese tradus, era pe site-ul MJ-ului, ceea ce i-am și răspuns.