Andrei Dominic Gerea

„Imbatabila echipă Băsescu-Boc i-a învins și pe cei care au suferit de pe urma comunismului”

La sfârșitul anului 2006, președintele Băsescu ne ținea în Parlamentul României, plin de solemnitate, un discurs înduioșător despre încheierea luptei sale, din postura de mare om de stat, cu regimul comunist și ne prezenta rezultatul final al acestui sângeros război cu multe victime și fără vinovați: condamnarea acestuia, prin întocmirea unui raport final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.

„Am găsit în acest document rațiunile pentru care pot condamna regimul comunist”, ne spunea atunci președintele Băsescu. „O democrație fără memorie este una aflată în gravă suferință. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm erorile trecutului” (...) „Pe baza examinării literaturii analitice și a mărturiilor existente, care probează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, putem afirma că regimul comunist din România (1945–1989) a fost nelegitim și criminal”, ne mai declara președintele în discursul său.

Toate aceste constatări grave, transpuse într-un raport final al măreților realizatori, fuseseră posibile la acea vreme glorioasă cu ajutorul unei impresionante echipe de personalități ale intelectualității românești, care făceau parte din IICCMER-ul condus de domnul Tismăneanu&Company. Ce victorie! Câți lauri le-au mai fost decernați acestora și câte râuri laudative de cuvinte s-au mai scurs în presa vremii cu ocazia acestui impresionant eveniment!

Dar, surpriză! Minunile țin de obicei trei zile sau, dacă termenul de valabilitate poate fi amendat cu puțină viclenie, acesta se mai poate prelungi până la trei ani.

Și, ceea ce era de așteptat s-a și întâmplat recent.

Pe 15 noiembrie, în Monitorul Oficial nr. 761 s-au publicat deciziile 1.358 și 1.360 ale Curții Constituționale, date în 21 octombrie anul curent, care au stabilit că un articol, de fapt cel esențial, din Legea nr. 221/2009 privind condamnările politice și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este neconstituțional. Articolul respectiv dădea dreptul foștilor persecutați politic din perioada regimului comunist să solicite prin intermediul justiției despăgubiri pentru suferințele îndurate. Practic, prin decizia sus-amintită, foarte puținii (supraviețuitori) foști persecutați politic și rudele lor de gradul I nu mai au dreptul să solicite despăgubiri.

Cum se poate una ca asta? Simplu: domnul Boc se luptă până la capăt și câștigă cu propriile arme, transformate peste noapte din dat în luat. Adică acele drepturi de despăgubire ale foștilor persecutați politic, care au început să fie acordate tot în perioada Boc, au fost sistate acum tot prin bunăvoința minunată a acestuia.

Unde sunt, acum când ar fi trebuit să aibă reacții vehemente, domnii Tismăneanu, Stanomir, Neamțu, Patapievici, Liiceanu, Mihăieș etc. care „au muncit pe brânci” să condamne comunismul criminal într-un dosar consistent, pe care l-au aruncat apoi într-o arhivă iluzorie? A fost vorba doar despre marketing pentru un best-seller perimat apoi subit? Curat-murdar, domnilor Boc și Băsescu, și domnilor combatanți împotriva atrocităților comuniștilor!