Valeriu Tabără

Imediat.

Deci, Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării... E greu de înțeles atunci când e vorba de chestiuni tehnice, domnule primar!

În țările Uniunii Europene cu o lungă tradiție în îndiguiri, desecări, decolmatări și irigații, sistemele sunt concepute ca servicii publice, și nu ca servicii de natură comercială.

Natura serviciilor, dacă se clarifică, este foarte importantă, pentru că se rezolvă alte aspecte de subvenții și TVA. ANIF-ul ori este tratată ca o agenție și funcționează ca un miniminister, ori este regie autonomă, și atunci este societate comercială, este ca o societate și trebuie să facă profit.

Trebuie considerat că împărțirea RAIF – și acest lucru reiese din mai multe afirmații ale celor audiați – și SNIF și

ANIF a fost o greșeală, cu toate că a fost cuprinsă în Acordul de împrumut cu Banca Mondială. Împărțirea patrimoniului între SNIF și ANIF s-a încheiat cu protocoale, în condițiile în care la predare și primire semnează aceeași persoană, chestiune de ilegalitate.

Problema îmbunătățirilor funciare trebuie integrată în managementul apelor, pentru a fi bine administrată, și este o opțiune publică, trebuie să existe unitate de comandă.

Domnul Marcel Cucu, de la Organizația utilizatorilor de apă Brăila – problema, după părerea mea, este următoarea și cred că trebuie privită ca principiu: rezultatul acestei comisii nu este acela de a da hotărâri judecătorești, de a stigmatiza, rezultatul înseamnă o concluzie complexă, amplă, în urma căreia să putem vedea ce putem face pentru irigații. Sunt aceste 20 de propuneri pe care vi le-am prezentat.

Una dintre măsurile esențiale care trebuie luată este de a ne asigura ce facem de la anul încolo – noi ne aflam în luna septembrie, e vorba de anul trecut.

Un alt ministru, Ovidiu Natea – sigur, problema irigațiilor, actuală, este cea mai complicată problemă a agriculturii românești. Eu cred că primul lucru pe care ar trebui să-l dispuneți dumneavoastră, fiind forul cel mai important al unei țări democratice, o inventariere începând de la nivel de comună, pentru că există suficiente instituții și există suficient de mulți oameni care pot să facă treaba, o inventariere a fondului funciar, a problemelor de corectări de torenți, a problemelor de corectări de cursuri de apă și a problemelor alunecărilor și a irigațiilor se impune a fi făcută de urgență.

Și sunt și alte puncte de vedere ale celor care au susținut.

Vreau să fac însă precizarea că, dincolo de irigații, comisia – și repet, cu o muncă extraordinară, într-un interval relativ scurt de timp și sub presiune – a făcut analiza sau a făcut o radiografie, atât cât s-a putut, a întregului sistem de îmbunătățiri funciare.

Aș vrea să vă spun și, probabil, cei care veți avea răbdare să vă aplecați asupra acestui raport veți constata probleme extraordinar de grave pe acest sistem. Am mers la aprecierea că pierderile din 1990 încoace pe sistemul de îmbunătățiri funciare din România depășește 15-16 miliarde de euro, iar dacă ne ducem până la capăt cu întreaga valoare investită în realizarea lucrărilor de irigații, de desecare, de combatere a eroziunii solului și de îndiguire, valoarea acestor lucrări se duce undeva la aproape 60 de miliarde de euro.