Rãsvan Dobrescu

Îmi pare foarte rãu, însã doamna director general greºeºte, ºi aici eu sunt de meserie, ºi nu dânsa. Sunt de douã ori de meserie, pentru cã sunt ºi jurist ºi sunt ºi traducãtor. ªi atunci când traduci dintr-o limbã strãinã trebuie sã redãm cuvântul potrivit românesc, nu trebuie sã copiem cuvântul strãin, pentru cã altfel ajungem sã nu mai vorbim româneºte, ci sã vorbim o limbã pãsãreascã care nu este nici româna, nici limba din care traducem. Existã termeni consacraþi, sunt termeni tehnici, ºi aici este vorbaÉ deci contractul de împrumut este un contract. Deci el consfinþeºte un raport juridic, ºi în raportul juridic cel care dã împrumutul se numeºte creditor, ºi celãlalt se numeºte debitor sau, dacã din contextul actului normativ rezultã cã nu cuvântul debitor este cel mai potrivit, atunci, beneficiar al împrumutului. În nici un caz aceºti termeni! Aceºtia sunt barbarismeÉ barbarismul fiind, vã explic, cã nu toatã lumea ºtie, ºi în special economiºtilor le explic, barbarismul este o greºealã de limbã, care constã în folosirea greºitã a unui cuvânt strãin pe care cautã sã-l implanteze, ºi nu sã-l implementeze, cã ºi ãsta este alt barbarism, sã-l implanteze în limba în care se traduce.

Deci cuvântul corect este creditor pentru cel care dã împrumutul ºi debitor sau beneficiar al creditului pentru cel care primeºte împrumutul.