Nicolae Vlad Popa

Îmi pare rău că „expediem” o asemenea propunere, pentru că ea trebuie să ne pună pe gânduri. Într-adevăr, foarte mulți din cei care depun jurământul pe Biblie în țara aceasta și-l încalcă a doua zi. Există și trebuie să existe, nu numai..., răspunderea morală să o lăsăm justiției divine. Nu. Trebuie să luăm o măsură, pentru că, vedeți dumneavoastră – și sunteți în branșă –, cine jură strâmb în fața judecătorului are o pedeapsă mare, gravă, e o faptă gravă. E același lucru, până la urmă. Când dovedești..., pentru că nu iei, pur și simplu, afirmația cuiva: „a încălcat jurământul”. Nu. Se face și se pot dovedi încălcările care, într-adevăr, duc la un pericol social. Pentru că aici avem de-a face cu ceea ce se numește bunul-simț juridic al cetățeanului, care nu poate să înțeleagă cum un om poate să jure pe Biblie, după care să se comporte și să facă ceva împotriva acestui jurământ sacru.

Eu sunt autorul legii, în 2001, prin care noi, senatorii, jurăm, pentru că, până atunci, nu a existat un astfel de jurământ. Și cred eu că importanța fiecărui jurământ al fiecărui funcționar sau demnitar trebuie să aibă și o consecință. Această inițiativă face ca să ridice, într-adevăr, semnul acela de atenționare legiuitorului, care suntem noi, pentru că un domeniu din această mare, mare și importantă viață socială nu este acoperit.

Haideți să-l ajutăm pe colegul nostru și, împreună, să luăm măsuri, nu să expediem munca unui coleg senator în viteza aceasta.