Cristian Sorin Dumitrescu

Îmi pare rãu ºi mã bucur, pe de altã parte, domnule preºedinte, cã nu e foarte multã presã, cã mi s-ar putea rãstãlmãci cuvintele. Adicã s-ar putea crede cã nu doresc sã se discute cele douã legi. Doresc la fel de mult, ca majoritatea senatorilor, sã discutãm cele douã legi. Dar chiar invocarea discutãrii acestor legi prin prioritatea ºi importanþa lor este un argument cã ele trebuie discutate în momentul în care, într-adevãr, în salã se gãseºte majoritatea sau un numãr important, ca sã nu zic majoritate, important, ca sã nu dau eu dimensiunea cvorumului care trebuie sã fie, care sã hotãrascã atunci când se ia decizia. Cred cã aceasta este raþiunea pentru care Biroul permanent a fãcut aceastã propunere, nu din dorinþa de a prelungi sau a duce mai departe un termen, care ºi aºa este de foarte mult timp depãºit. Sunt întru totul de acord cu conducerea de ºedinþã care spune cã, atunci când va solicita, vom supune la vot. Cred cã este în asentimentul fiecãruia, cã atunci când se va solicita acest lucru vom avea o susþinere, ca sã spun aºa, mult mai importantã în salã, pentru ca, într-adevãr, aceastã lege sã fie stabilitã în baza unei dezbateri corecte ºi, mai ales, susþinute ºi reprezentative, în cele din urmã, în Senatul României.