Radu Bogdan Țîmpău

Îmi permit să vă aduc în atenție un aspect cu o încărcătură simbolică pe care nu cred că ne permitem să o neglijăm, deoarece, dacă o vom ignora, dacă vom trece peste ea cu ușurință, peste alți 20 de ani ne vom mira că în educație criza se menține, tineretul nu are idealuri, imaginea Parlamentului nu s-a redresat, iar moralitatea este un ideal pe care în niciun caz nu-l putem atinge.

Pentru a nu ajunge în această situație, cred că noi, cei aleși în 2008, avem o responsabilitate aparte față de cei care anul trecut au votat pentru prima oară.

În 2008, au votat pentru prima oară tinerii născuți după 1989, tinerii care nu au trăit nicio secundă de comunism. Au aflat despre Ceaușescu de la părinții sau bunicii lor. Nu cunosc altă realitate în afara celei oferite de România postdecembristă. O parte dintre ei au venit la vot. Vă spun acest lucru din surse absolut sigure. Elevi din clasa a XII-a a colegiului din Deva, al cărui absolvent sunt și eu, m-au oprit pentru a-mi spune că m-au votat deoarece mă consideră colegul lor. Ca unul dintre cei mai tineri parlamentari ai României, mă simt responsabil pentru toți cei din colegiul pe care-l reprezint, indiferent dacă m-au votat sau nu, dar am un plus de afecțiune pentru tinerii care au venit la urne pentru prima dată. O parte sunt deja studenți, o altă parte se confruntă deja cu economia reală. Peste 4 ani, majoritatea vor fi implicați, la diverse niveluri, în instituții de stat sau firme private.

De noi depinde modul în care ne vor privi acești oameni peste cei 4 ani de care vă vorbeam. Ne vom duce poate în fața lor cerându-le să ne voteze din nou. Ei se vor gândi la ce le-am oferit ca posibilități de afirmare sau ca imagine a Parlamentului, privit ca instituție ce garantează democrația în această țară. Se vor gândi, poate, la copiii lor, nevoiți să facă față unui sistem educațional instabil, pe care noi, parlamentarii, îl tot schimbăm, fără a-l îmbunătăți. Vor constata aceleași decalaje față de alte țări ale Uniunii Europene, și cei plecați nu se vor mai întoarce, preferând exilul revenirii în țară, chiar și în vremuri de criză.

Se fac apeluri la solidaritate. Se vorbește despre criză. Dar azi se vorbește într-un fel, mâine în alt fel, iar poimâine, în cu totul altul. Exemplul personal este în multe cazuri inexistent. Cei tineri – știm foarte bine – au venit la vot în număr mic. Ei sunt cei mai dezamăgiți și mai neîncrezători.

Nu le putem spune că ultima dată când acest popor a dat dovadă de solidaritate a fost în 1989, adică înainte de a se fi născut ei.

Cred că stă în puterea noastră, a celor aleși în 2008, să punem la punct, în acest mandat, un sistem educațional coerent, credibil și performant, stabil și eficient, pentru ca acești tineri să devină o elită de care România să fie mândră.