Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 17 februarie 2009 · monitorul.ai

Sunt Pavel Horj, deputat de Maramureș, în colegiul Borșa-Vișeu.

Doamnă președinte,

Domnilor parlamentari,

Parlamentarii PNL din Maramureș au luat notă de prevederile proiectului de buget pentru anul 2009, constatând că pentru Programul de dezvoltare a infrastructurii reprezentate prin drumuri, baze sportive, realizarea rețelelor de alimentare cu apă și rețelele de canalizare, conform Ordonanței Guvernului nr. 7/2006, potrivit sumelor prevăzute în buget vor fi blocate toate lucrările începute din localitățile: Baia Sprie, Borșa, Ardusat, Dumbrăvița, Ocna Șugatag, Vișeu de Sus, Coaș, Călinești, Groșii Țibleșului, Poienile Izei, Repedea, Șișești, Valea Chioarului și Copalnic-Mănăștur.

De asemenea, nu mai există fonduri pentru continuarea lucrărilor la casele de cultură din comunele: CopalnicMănăștur, Cernești, Poienile Izei, Valea Chioarului, Coaș și Sălsig.

Reabilitarea unor școli din localitățile Boiu Mare, Valea Chioarului, Vima Mică, Coaș, Repedea, Rona de Jos, Ardusat, Copalnic-Mănăștur, Dumbrăvița, Groși, Călinești, Sălsig, Seini, Borșa vor fi, de asemenea, blocate.

Reabilitarea sediilor primăriilor din Baia Mare, Seini, Cernești și construcția sediilor primăriilor din Borșa, Vima Mică, Călinești, Ardusat, Rona de Jos nu își găsesc reprezentarea în sumele alocate de la buget.

Totodată, nealocarea sumelor defalcate din TVA pentru drumurile județene DC 28A Șișești, DC 79 Groși, DC 61, 62, 63 Valea Chioarului, DC 31, 43, 45 Copalnic-Mănăștur, DC 32 Cernești, DC 46 Coaș, DC 76 Remetea-Chioaru, DC 59

Boiu Mare, DC 91A Sălsig, conform Hotărârii Guvernului nr. 577/1997, va determina ca aceste drumuri să rămână impracticabile în continuare.

Blocarea lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internațional Baia Mare este iminentă în actualul proiect de buget prezentat de Guvernul domnului Boc.

Respingerea de către Comisia pentru buget, finanțe a amendamentului referitor la alocarea sumei de 200.000 mii lei va determina sistarea lucrărilor la tronsonul de drum expres Baia Mare – Petea și la centura ocolitoare a municipiului Baia Mare, în lungime de 7,5 kilometri, până la localitatea Ardusat.

Nealocarea fondurilor pentru executarea infrastructurii rutiere din comuna Dumbrăvița ar putea atrage blocarea investițiilor străine (SUA) în Fabrica de Componente Aeronautice, care la punerea în funcțiune ar putea asigura 500 de locuri de muncă.

Respingerea amendamentului referitor la suplimentarea sumei pentru pârtia olimpică Borșa și telegondolă va păstra în continuare în izolare zona Borșa–Vișeu, turismul reprezentând singura șansă pentru redresarea zonei.

Nu în ultimul rând, sumele foarte mici alocate pentru reabilitarea DN 18 și DN 1C, reabilitare care trebuia să se execute începând cu 2009, potrivit sumelor alocate, ritmului și valorii acestora, reabilitarea acestor drumuri se va face în minimum 20 de ani.

În lumina celor arătate mai sus, rezultă tendința clară de păstrare a județului Maramureș într-o izolare totală, singura șansă a locuitorilor zonei fiind în continuare drumul pribegiei, unde se găsește deja cea mai mare parte a tineretului acestui județ și pentru care domnul Geoană, în campania electorală, promitea câte 20.000 euro pentru fiecare.

Numai din localitățile Borșa și Vișeu sunt plecați în Italia circa 10.000 de tineri, însemnând 10.000 locuitori x 20.000 euro = 200.000.000 euro, care nu se regăsesc în proiectul de buget pentru anul 2009 repartizați județului Maramureș.

## Domnilor parlamentari de la guvernare,

Alocați acești bani pentru dezvoltarea orașelor Borșa și Vișeu, pentru reabilitarea drumurilor, pentru dezvoltarea infrastructurii de turism, și vă asigur că borșenii și vișeuanii se vor întoarce să-și deschidă pensiuni agroturistice, asigurând continuitatea tradițiilor și a modului de viață din Maramureș, la care de atâtea ori se face referire.

În numele maramureșenilor, mă adresez Guvernului și Parlamentului pentru a ține cont de nevoile imediate, pentru a nu lăsa județul Maramureș într-o nedreaptă izolare, care s-a perpetuat deja de o perioadă mult prea lungă.

Vă mulțumesc.

Ioan Stan

#13817

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc să vă vorbesc, din nou, despre moștenirea mea și a concitadinilor mei, mirifică, dureroasă și copleșitoare, așa cum este și va fi mereu vorba despre Fălticeni.

Personalități ale Pantheonului național și universal l-au admirat și l-au păstrat în opera lor, numindu-l Weimerul României ori Veneția nordului românesc.

L-au nemurit cu pana, penelul și dalta fii ai locului, ridicați de contemporani, ca și de posteritate, cu mult deasupra spațiului sucevean ori românesc, în universul artistic fără de granițe.

Meleag binecuvântat, Fălticeniul a reușit să ofere coordonate creative pentru mai mult de 100 de nume mari ale culturii și științei naționale, situându-se – din acest punct de vedere – într-o ierarhie neoficială, pe locul trei, după București și Iași.

Bine, bine, veți spune, unde-i necazul?

Păi unde să fie, Domniile Dumneavoastră? Mă tem că, fără știrea noastră, granițele județului Suceava au fost reașezate, iar Fălticeniul, cu Baia și Drăgușenii, cu Mălinii și Râșca, cu Slatina și Bogdăneștii, așezări al căror nume înfioară cu rezonanța lor istorică, au rămas pe dinafară, într-o țară a nimănui, dacă nu cumva ne-or fi adoptat, tot pe neștiute, nemțenii ori alți megieși!

Altfel cum s-ar putea explica totala excludere a Fălticeniului din ceea ce se pregătește a fi trendul anului și al anilor ce vor urma, în așa dorita renaștere a turismului românesc?!

Prezența în luna ianuarie 2009 a ministrului turismului, împreună cu cel al culturii, la lucrările seminarului național de turism „Redescoperă România” a fost de natură să ne dea speranțe în ceea ce privește reașezarea Fălticeniului pe locul pe care îl merită.

Ce s-a întâmplat însă în realitate ne-a determinat să recunoaștem, încă o dată, că suntem cu bună știință sau din nepăsare pur și simplu „uitați”!

Cum este cu putință să înscrii Fălticeniul într-un program de revigorare turistică națională ca cel anunțat cu multă vervă mediatică la seminarul de care vă vorbeam, la capitolul „turism ecumenic”?!

## Care Fălticeni?

Cel așezat în slova sadoveniană, cel pictat de Băieșu, cel purtat în lumea largă în sufletele Lovineștilor, cel cu ulița Rădășenilor răsunând încă de râsul catiheților învredniciți a-i fi tovarăși lui Nică, humuleșteanul ce se va așeza în istoria literaturii române sub numele de Ion Creangă?

Sau, Doamne, iartă-mi mie, poate Fălticeniul înzestrat din dragostea celui care a fost numit, pe bună dreptate, patriarhul sculpturii românești, cu cea mai bogată colecție de autor aflată într-un singur loc în întreaga lume. L-am numit astfel, cu plecăciune de suflet, pe Ion Irimescu.

De asta vă vorbesc astăzi, doamnelor și domnilor colegi, pentru a vă atrage atenția că în întregul teritoriu istoric bucovinean există încă, prin strădania celor trăitori în timp, până și astăzi, și mereu, un spațiu de excepție pe care împreună îl putem așeza pe locul meritat și pe care ar trebui să îl recunoască și cei care, vremelnic și omenește, stau „în fruntea bucatelor”.

Fălticeniul!

Mulțumesc.

Gheorghe Eugen Nicolăescu

#17051

Doamnă președinte,

Declarația mea politică se numește: „Bazac-onie la Sănătate”.

Guvernarea PD-L – PSD a ales calea politizării administrației publice, schimbând toate conducerile, uneori chiar simplii lucrători au fost mutați de pe o funcție pe alta. Nu au contat pregătirea profesională, experiența, rezultatele. Important era ca nimeni să nu mai rămână pe post, pentru că a servit vechiul regim. Dacă i-am spune epurare, nu am greși deloc. Evident că trebuiau posturi de conducere pentru susținătorii sau camarila noii guvernări.

La Ministerul Sănătății n-a mai rămas nimic din structurile și personalul de conducere, chiar dacă ocupanții funcțiilor erau funcționari publici care fuseseră promovați prin concursurile legale și care desfășuraseră activități eficiente.

Veți găsi funcționari cu pregătirea de medic încadrați la servicii de buget, juridic ș.a.m.d., precum și reorganizări și restructurări create pentru noile personaje. Așa se explică o serie de neajunsuri din sistemul medical, din ultimele două luni, mediatizate îndelung. Cauzele? Lipsa de autoritate, de profesionalism, de credibilitate, de respect.

Fac mențiunea că, în mandatul meu, am păstrat o serie de directori, șefi de serviciu, directori de spitale, pentru că oamenii aceia ocupaseră posturile prin concurs, erau legitimați de respectarea legii, obligația principală a unui ministru. Directori și șefi de serviciu PSD – de mulți ani – se găsesc azi în aceleași funcții în minister sau la CNAS.

Astăzi, asistăm, din păcate, la improvizații, la măsuri după ureche, la acțiuni jalnice de imagine, toate din graba lui „Ferrariˮ. Trist este că pacienții n-au nicio vină, că medicii își fac datoria agresați de „ciocoii noi”, că nimic nu are de-a face cu bunul-simț, cu echilibrul, cu măsura, cu inteligența. Suntem puși să-i vedem cum una spun și alta fac, cum improvizează, cum oportunismul este singura lege.

Astăzi, la Ministerul Sănătății s-a ajuns ca ministrul să aibă bodyguard pe hol, să nu fie deranjat de amărâți, să nu aibă de-a face cu nimeni în afara acoliților. Este greu de crezut că, după 20 de ani de la Revoluție, un minister se conduce fără discernământ, ca propria moșie, iar profesioniștii sunt ținuți deoparte.

Boală grea la Ministerul Sănătății! La Ministerul Sănătății managementul este o bazac...onie!

Farkas Anna Lili

#19542

Bună ziua, doamnă președinte!

Bună ziua, stimați colegi!

Am o declarație în numele tinerelor mame.

După cum se știe, în cazul gemenilor și tripleților, Ministerul Muncii și Protecției Sociale aplică actul normativ ca și cum ar fi avut loc o singură naștere, a unui singur copil, adică părintele beneficiază de o singură indemnizație.

În practica judiciară însă instanțele judecătorești au dat câștig de cauză părinților copiilor gemeni și tripleți, în sensul că aceștia au dreptul la indemnizație în funcție de numărul copiilor, ceea ce este legal și nediscriminatoriu.

Neacordarea indemnizației pentru fiecare naștere este un fapt discriminatoriu, întrucât nu există niciun argument logic și legal pentru a nu se acorda fiecărei nașteri, chiar dacă aceasta a avut loc într-un interval scurt de timp, de câteva minute, și nu de câțiva ani. Chiar și în textul ordonanței este reglementat în mod expres că „indemnizația se acordă pentru primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii”, fără să fie precizat în ce interval de timp se produce nașterea.

În mod explicit, textul ordonanței reglementează că indemnizația se acordă: „după caz, pentru primii trei copii.” Astfel, ministerul de resort interpretează în mod vădit prevederile actului normativ.

Nu poate fi o explicație legală și logică faptul că acea mamă care a născut mai mulți copii deodată, într-un interval scurt de timp, are dreptul numai la o singură indemnizație, iar cea care a născut după doi ani de la prima naștere are dreptul la încă o indemnizație, pentru cea de a doua naștere.

Indemnizația se acordă pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului, și nu pentru naștere.

Consider că este de neacceptat faptul că se acordă indemnizația pentru fiecare copil în cazul gemenilor și tripleților numai în acele cazuri în care părintele obține hotărârea judecătorească, mai ales că, având în vedere și practica judiciară, trebuie aplicată în mod legal și unitar acordarea indemnizației și în cazul gemenilor și tripleților, și să nu fie puse mamele în situația să se judece luni întregi cu organele care ar trebui să le sprijine pe acestea și să acorde un tratament egal pentru toți părinții.

Ministerul face economii pe seama nou-născuților? Chiar nu sunt alte cheltuieli care pot fi reduse?

Este de apreciat atitudinea ministerului care ar avea rolul de a sintetiza și de a coordona aplicarea strategiei și politicilor Guvernului în domeniul protecției sociale.

În numele brașovenilor, deputat Anna Lili Farkas.

Ioan Nelu Botiș

#22262

Mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor,

În ultimele luni, evoluția ratei șomajului este în trend ascendent. Astfel, de la o rată a șomajului de 4,1% în luna noiembrie, am ajuns în luna ianuarie 2009 la o rată a șomajului de 4,9%, numărul persoanelor înregistrate ca șomeri, în această perioadă, fiind de 67.936; de la 376.971 de șomeri în noiembrie 2008 la 444.907 șomeri în luna ianuarie 2009.

Această tendință este o consecință a evoluției economice din ultima perioadă în România, dar și o contribuție substanțială a numărului de persoane care se întorc în România, ca efect al înrăutățirii situației economice în spațiul vest-european.

La ora actuală, se estimează că peste 400.000 de oameni se vor întoarce în țară în anul 2009.

Conform Planului Național de Dezvoltare 2007 – 2013, prin Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) se urmărește dezvoltarea economică și schimbările structurale în România.

Investițiile în capitalul uman vor completa și vor conferi sustenabilitate pe termen lung creșterii productivității. Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane va beneficia în perioada 2007 – 2013 de 3,47 miliarde euro.

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, prin corelarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă a 1.650.000 de persoane.

În anul 2009, suma propusă în vederea accesării fondurilor europene prin POS DRU este de aproximativ 210 milioane euro, cu o influență în bugetul de stat de 1,5% din PIB.

Absolvenții reprezintă o categorie de persoane greu accesibile pe piața forței de muncă, din cauza lipsei experienței în muncă. Considerăm necesară o lege care să sprijine absolvenții în demersul lor de a se încadra în muncă. Propun, astfel, Legea primului contract de muncă. Astfel, stagiile de practică ale tinerilor trebuie considerate vechime în muncă astfel încât, la sfârșitul studiilor, perioada de practică să se constituie vechime în muncă.

Practica efectuată sub orice formă de prestație, în producție, servicii sau altele, poate fi subvenționată prin Legea privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea forței de muncă.

Vă mulțumesc.

Culiță Tărâță

#26665

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

De cum deschide ușa cabinetului său, fiecare nou ministru al învățământului își începe mandatul cu același banal și plictisitor discurs – reforma în școli.

Deși am auzit de atâtea ori acest slogan, nici astăzi nu știm dacă reforma atât de vânturată înseamnă un învățământ general obligatoriu, în care să fie cuprinși toți copiii de vârstă școlară, dar mai cu seamă un învățământ care să lumineze milioane de minți, să formeze conștiințe înalte și să pregătească temeinic schimbul de mâine al societății.

Cel mai vizibil și scandalos rezultat al reformei școlare din ultimii 19 ani este acela că elevii învață cu profesori la catedră – unii din ei suplinitori sau pensionari – și cu bodyguarzi la ușă.

De fapt, școala, ca și alte domenii, urmează întocmai cursul vieții politice a țării. De când am devenit stat de drept, stat democratic și membru al Uniunii Europene, toți demnitarii noștri, politicienii puterii și ai opoziției, marii afaceriști și odraslele acestora sunt însoțiți de bodyguarzi ca de propria umbră. Nici măcar demnitarii comuniști, care pretindeau că sunt emanații maselor, nu umblau fără securiști după ei. De la Alexandru Ioan Cuza, domnitorul sub sceptrul căruia s-a înfăptuit Unirea Principatelor în urmă cu 150 de ani, niciun alt conducător n-a mai umblat singur pe străzile Capitalei sau ale altor așezări.

Cum s-a născut o asemenea situație periculoasă, care pare să continue încordarea, teama și nesiguranța din vremurile apăsătoare ale războiului?

Există destule explicații, dar, din păcate, puține măsuri pentru eradicarea sa. Violența, care începe cu insulte în familie și se încheie cu acte de terorism de dimensiunile celui de la New York, în urmă cu câțiva ani, este astăzi un fenomen universal. Ea bântuie planeta de la un capăt la altul, manifestându-se în cele mai diferite moduri și de multe ori cu consecințe îngrozitoare. Violența este practic rezultatul final al multor acțiuni ilegale: speculă, înșelătorie, furt, trafic de droguri și de persoane, furtul de autoturisme, jefuirea unor instituții care vehiculează sau tezaurizează bani și alte valori, acțiuni de recuperare, precum și corupția generalizată, de la mediile interlope la cele politice.

Elementele care au determinat apariția unor asemenea cauze care favorizează violența sunt aceleași pretutindeni: stresul, frustrarea profesională, socială sau politică, sărăcia, singurătatea, dezbinarea familiei, pierderea credinței, influențele tot mai puternice pe care lumea interlopă le exercită asupra societății.

Nimeni nu înțelege de ce învățământul din țara noastră, dar și din alte state ale lumii, a devenit ținta predilectă a atâtor acțiuni de violență. Ne întrebăm mereu, fără să ne putem răspunde, cum de pătrund în școli tot felul de dezaxați, de traficanți de droguri ori criminali. Cui vor să vândă toți acești nelegiuiți droguri? Unor copii care n-au doi lei în buzunar ca să-și cumpere un sandvici? Este grav!

Grav este faptul că de la an la an violența în școlile din țara noastră ia amploare. În luna trecută am avut câteva scandaluri și bătăi care confirmă această tristă realitate. Se pare că paza de care dispune fiecare școală este palidă și ineficientă. Mai de fiecare dată, poliția sosește după consumarea conflictelor și este pusă sub presiunea fie a părinților, care își apără copiii scandalagii, fie a celeilalte părți, care cere pedepse grave pentru bătăuși.

Unele școli dispun de camere video, de instalații de alarmare a poliției. Inspectoratele școlare au propus măsura prin care se interzice elevilor să părăsească școala în timpul cursurilor. Toate însă se dovedesc ineficiente.

Atâta vreme cât educația în familie lipsește cu desăvârșire sau este precară, atât timp cât părinții nu colaborează cu școala, când pedepsele dictate împotriva elevilor scandalagii sunt un fel de mângâiere pe cap, iar sancțiunile aplicate împotriva vagabonzilor și traficanților de droguri se rezumă la amenzi derizorii, violența va rămâne o buruiană perenă și periculoasă în învățământul românesc.

O asemenea racilă nu trebuie tratată cu toleranță nici de părinți, nici de corpul profesoral, nici de inspectoratele școlare și nici de reprezentanții legii. Ca să scăpăm de ea, trebuie s-o smulgem din rădăcină. Să nu ne amăgim cu ideea că violența, drogurile și criminalitatea bântuie și prin școlile din SUA, Japonia sau prin cele din Europa Occidentală.

Oriunde s-ar petrece, violența constituie o faptă oribilă, care trebuie drastic combătută. Să renunțăm la discursul demagogic despre reforma în învățământ și să ne aplecăm mai întâi asupra măsurilor capabile să asigure climatul de liniște necesar pentru desfășurarea normală a acestuia.

Numai de pe o asemenea platformă de normalitate vom putea să vorbim despre reforma învățământului, adică despre asigurarea unor cadre bine pregătite, despre manuale judicios concepute, în directă legătură cu problemele capitale pe care le comportă dezvoltarea societății contemporane, dar și despre elaborarea unor programe de învățământ care să facă din școală un punct de atracție, și nu de abandon, un for de stimulare a gândirii și a capacităților creatoare.

Violența, ca mod de viață, este un rău cu care nu se poate trăi, cu care nu există compromis sau stare de echilibru. Societatea noastră are astăzi de ales: ori reacționează, pentru a se elibera de acest flagel, ori sucombă sub acțiunea lui corosivă și se întoarce la starea ei naturală, adică solitară, săracă, brutală și plină de nenorociri.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Adriana Diana Tușa

#32453

Mulțumesc mult.

Stimată doamnă președinte,

Stimați domni și doamne deputați,

Declarația politică de astăzi se intitulează: „Guvernul Boc îi mai reprezintă pe cetățenii României?ˮ

Declarația mea politică de astăzi vine și alătură promisiunile pe care actualul Guvern ni le-a făcut în campania electorală și Proiectul legii bugetului de stat pe anul 2009, proiect pe care distinsul Guvern Boc l-a depus în Parlament spre aprobare. Două fațete vehement criticate în egală măsură și de presă, și de opinia publică, două fațete care nu au legătură decât cu oportunismul politic, cu cinismul și cu disprețul față de cetățenii acestei țări..., în bună măsură votanții actualei coaliții aflate la guvernare.

Guvernul Boc, tot mai preocupat de încropirea unui buget nesustenabil, construit, la disperare, sub presiunea grupurilor de interese ale PD-L și PSD și care contravine chiar și măsurilor populiste pe care ni le promitea cu doar 3 luni în urmă, în timp ce se afla în campania electorală, este acum marcat nu atât de Programul de guvernare, cât de nevoia de a drege electoral imaginea unui simulacru de Guvern, așa-zis social-popular.

Astfel, actualul Guvern dă dovada faptului că s-a despărțit definitiv de buna-credință, de respect și considerație față de cetățean.

L-aș întreba pe domnul Emil Boc de ce nu acordă majorarea salarială de 50% pe care le-a promis-o cadrelor didactice sau de ce nu a eliminat taxa auto pentru prima înmatriculare, taxă transformată în principala armă de demonizare a guvernării liberale?

Acestea sunt doar două întrebări din multitudinea de promisiuni făcute fără niciun fel de acoperire, doar cu intenția de a-i păcăli încă o dată pe cei care le-au încredințat votul. Culmea cinismului de care dați dovadă, domnule Emil Boc, este că ministrul finanțelor și membru al Guvernului pe care îl conduceți, domnul Gheorghe Pogea, aflat într-un moment de sinceritate probabil, recunoaște cu nerușinare că: „Promisiunile electorale sunt promisiuni electorale. Eu, ca ministru, am altă misiune, aceea de a relansa economia. Cei care așteaptă rezolvarea promisiunilor electorale trebuie să mai aștepte.. _._ ”

Pe mine cel puțin, ca cetățean al acestei țări, m-a lăsat fără cuvinte această afirmație. Păi de ce să nu dați o ordonanță de urgență prin care actualul Guvern să fie absolvit de vina minciunilor din campania electorală doar pentru că știm cu toții că acestea serveau unui scop nobil, acela de a ajunge la ciolan?!

Luând per ansamblu activitatea de până acum a Guvernului Boc, aceasta dă dovadă nu numai de lipsă de realism sau de abilitate politică, dar și de un dispreț profund față de cetățeni. În orice țară democratică normală, o asemenea dovadă de cinism și dispreț ar fi fost sancționată prin demiterea Guvernului. La noi, din păcate, nu se întâmplă așa ceva, din cauza jocurilor politice murdare pe care le fac, iată, PD-L și PSD pentru susținerea acestui Guvern, care, între noi fie vorba, mai bine ar fi rămas încă în umbră, după cum îi plăcea domnului Emil Boc să se alinte cu vreun an în urmă.

Ca parlamentar al României, mă întreb și vă întreb: pe cine mai reprezintă Guvernul Boc? Îi mai reprezintă pe cetățenii României?!

Mulțumesc mult.

Constantin Chirilă

#37796

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică vizează securitatea alimentară a acestui popor.

Ministerul Mediului a atenționat asupra deșertificării unor importante zone din România, în următorii 20 de ani. Este un pericol real, care s-ar putea constitui într-o reală amenințare la adresa securității alimentare a României. Problematica din domeniu este complexă, iar soluțiile nu vor fi ieftine, însă trebuie aplicate urgent. Potrivit unui barometru de opinie publică, realizat de „Insomarˮ în luna ianuarie 2009, principala îngrijorare a românilor se referă la posibilitatea scumpirii alimentelor.

În acest context, deșertificarea este o temă ce trebuie să reprezinte o prioritate legislativă și guvernamentală. Acest fenomen va genera producții agricole din ce în ce mai mici, ceea ce va mări dependența României de importuri, în condițiile în care acum, la cereale, producem întreaga cantitate necesară consumului intern. Pe cale de consecință, prețurile produselor alimentare vor crește, mai ales la cele incluse în coșul zilnic.

Pe fondul crizei financiare, despre care încă nu avem o proiecție a duratei și a efectelor pe termen lung, scăderea securității alimentare va genera nu doar o scădere a nivelului de trai, ci și tensiuni sociale.

Una dintre zonele cele mai afectate este sudul țării, unde lipsa perdelelor forestiere, dar și distrugerea sistemului de irigații accelerează fenomenul de deșertificare. Este lăudabil că intenționăm să ne conformăm normelor europene în privința emisiilor poluante. Viitoarele norme europene aprobate prin Raportul Florenz vor introduce nu doar scăderea acestor emisii, dar și creșterea procentului de energie obținută prin metode ecologice. Însă până vom reuși să implementăm programele de reducere a fenomenului de încălzire globală și să avem și rezultate notabile, trebuie să privim mai atent și la factorii antropici care au accelerat deșertificarea. Au existat inițiative de creare a unor perdele forestiere, însă rezultatele au fost nule. Calitatea solului se degradează pe zi ce trece, iar fenomenele climatice actuale nu sunt în măsură să ne ajute la regenerarea potențialului productiv.

Având în vedere atât situația de criză financiară, cât și pericolul real la adresa securității alimentare a României, consider că agricultura trebuie să devină o prioritate națională.

În afara sprijinului pentru atragerea accelerată de fonduri europene și crearea unui cadru legislativ coerent, trebuie să vizăm prioritar calitatea mediului. În acest fel, abordarea asupra agriculturii va fi cea firească, adică nu doar din punct de vedere economic, ci și social și, mai ales, de mediu.

România a fost cunoscută în istorie drept „grânarul Europei”, iar acum ne îndreptăm vertiginos spre vremuri în care pâinea cea de toate zilele va fi de import.

În condițiile în care țara noastră nu excelează în industrie și servicii, dacă și agricultura va cădea în derizoriu, vom deveni piața de consum perfectă pentru producțiile statelor avansate. Și atunci, ne vom mândri degeaba cu statutul de cetățeni europeni, câtă vreme vom ajunge să cerșim pâinea prin importuri.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Cătălin Cherecheș

#41184

Doamnă președinte, Stimate doamne deputat, Stimați domni deputați,

Cu permisiunea dumneavoastră, voi expune declarația politică „Izolarea Maramureșului mărește nemulțumirea locuitorilor săi”.

După cum se știe, Maramureșul a fost uitat în ultimii 19 ani de pe harta infrastructurii rutiere. Poate că Maramureșul este departe de București, iar sumele de bani care necesită investiții în infrastructură sunt mari și depind de deciziile de la București. Dar, atunci când, de ani de zile, se vorbește despre necesitatea unui drum rapid care să lege Maramureșul de coridoarele de transport europene și lucrurile nu evoluează pozitiv, e normal ca electoratul din zonă să-și exprime mulțumirea.

Este argumentul pentru care reiterez o realitate cu care se confruntă Maramureșul: precaritatea și lipsa unei infrastructuri rutiere mai mult decât necesară pentru a lega partea de nord-vest a României de restul țării și de autostrada care leagă România de Ungaria.

Din 2005 încoace, se părea că lucrurile încep să se miște. După un efort susținut, depus de Consiliul Județean Maramureș, de parlamentarii de Maramureș pentru a scoate județul din izolarea la care a fost supus prin neincluderea sa în lista obiectivelor de investiții pentru infrastructura de transport, în 2006, Guvernul de atunci a modificat Hotărârea Guvernului nr. 513/2006, astfel că în anexă, la punctul 13, era inclus și Drumul expres Baia Mare – Petea.

Hotărârea de guvern care modifica lista de investiții a Ministerului Transporturilor a fost publicată în „Monitorul Oficialˮ, astfel că se spera să înceapă construcția drumului.

Din păcate, Proiectul Drumul expres Baia Mare – Petea a fost blocat înainte ca lucrările să înceapă, deoarece licitația pentru exproprieri a fost contestată.

Conform datelor existente, aproape 3.000 de proprietari trebuie să fie despăgubiți pentru terenurile pe care se va construi acest drum. Dacă se va construi! Fiindcă se pare că bugetul pentru acest an dezavantajează din nou Maramureșul, astfel că drumul expres de care vorbim de atâția ani nu se regăsește printre priorități.

În aceste condiții, ce putem să spunem electoratului din Maramureș, o zonă mereu aflată pe dinafara priorităților Guvernului? Cu ce argumente să venim pentru a-i convinge că și ei, maramureșenii, se află pe lista de priorități a Guvernului și a Ministerului Transporturilor?

Ce contraargumente putem să aducem la întâlnirile cu aceștia că Ministerul Transporturilor este interesat și de această zonă?

Ce să spunem electoratului care și-a pus încrederea în noi și a sperat că, în sfârșit, Drumul expres va căpăta contur?

Aștept aceste răspunsuri și doresc să le transmit maramureșenilor.

Reamintesc că Drumul Baia Mare – Vaja va avea o lungime de 135 kilometri, din care 35 vor fi pe teritoriul județului Maramureș, pentru a face joncțiunea cu Autostrada M49 din țara vecină, care a fost de acord cu acest proiect.

Ca reprezentant al electoratului din Maramureș, insist pentru includerea pe lista de priorități a proiectului demarat de vechiul Guvern privind drumul expres care urmează să lege municipiul Baia Mare de Satu Mare – Vama Petea și să facă trecerea în Ungaria prin localitatea Vaja, lângă Nyiregyhaza.

Lucrările, ca urmare a unui protocol încheiat între cele două guverne – român și maghiar –, sunt programate să înceapă în 2009.

Consiliul județean Maramureș, instituție care a promovat ideea drumului expres, solicită suma necesară pentru expropriere pentru cauză de utilitate publică, în vederea realizării obiectivului de utilitate publică și realizarea proiectului tehnic.

Vă mulțumesc.

Cornelia Brîndușa Novac

#44986

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Distinse doamne și distinși domni deputați,

La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, Europa era o vastă ruină, cu o populație îndoliată și sărăcită, cu o economie în colaps.

Dezastrul devastatorului război a fost vindecat în mare măsură prin proiectul de reconstrucție a Europei Occidentale, cunoscut sub numele de „Planul Marshall”. Acestui obiectiv, Statele Unite ale Americii i-au dedicat circa 1,3% din produsul federal brut, echivalat de profesorul John Pinder, la momentul anilor ’90, la circa 50 miliarde de euro.

De acest proiect au știut să profite, într-o manieră responsabilă, 16 țări europene, care au înțeles să conlucreze în armonie, cunoscându-și fiecare în parte interesul, dar

ținând seama și de noile baze ale cooperării, pe care au construit apoi Comunitățile Europene.

Situându-ne în contextul prezent, România, ca țară a Uniunii Europene, are la dispoziție pentru modernizare și dezvoltare un alt fel de „Plan Marshall” care e constituit de fondurile europene. Europa ne ajută, rămâne însă să ne ajutăm și noi înșine.

Din păcate însă liderii politici nu s-au învrednicit suficient pentru a merita oferta Europei. Oamenii au sperat și așteaptă încă sprijinul european, dar dacă banii nu sunt încă în România, aceasta este vina unor lideri politici care doar au mimat interesul public, dar, în realitate, s-au îngrijit de propriile buzunare.

Relativ recent, la Ministerul Mediului, s-au descoperit la toaletă peste 350 de dosare prin care primăriile din tot atâtea localități solicitau fonduri europene pentru proiectele elaborate de ele. Cred că toată lumea a înțeles ce utilizare dădea Guvernul Tăriceanu hârtiilor pe care erau scrise dorințele românilor.

Iată adevărata dimensiune a interesului și responsabilității „europeanului” Tăriceanu și a Guvernului pe care l-a condus, în raport cu nevoile colectivităților locale!

Fondurile europene trebuie cât mai repede să însemne modernizarea satelor, consolidarea unei agriculturi rentabile, electrificarea ultimelor sate și cătune românești în care încă se mai folosește lampa; înseamnă totodată dezvoltarea rețelelor de canalizare, străzi și șosele fără gropi, cât și norme europene de mediu. Pe scurt, înseamnă asigurarea condițiilor minime de decență în viața românilor.

Întârzierile acumulate nu pot fi depășite peste noapte. Lucrurile nu merg încă cu viteza cuvenită.

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale estimează că România va atrage în 2009 doar 25% din totalul fondurilor alocate pentru acest domeniu. Și exemplele pot continua.

Ținând seama de toate acestea, fac apel la dumneavoastră pentru a ne constitui în adevărați mediatori, să facilităm administrațiilor locale din colegiile pe care le reprezentăm promovarea proiectelor și urgentarea susținerii acestora în fața administrației centrale.

Vom avea cu toții de câștigat, iar din punct de vedere economic, așteptata relansare va fi mai aproape. Vă mulțumesc.

Raul Victor Surdu-Soreanu

#48369

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Mulți români au motive să fie triști în perioada pe care o parcurgem, din diferite motive.

Sunt și eu trist și, totuși, optimist.

Multe au fost bucuriile și dramele care s-au abătut asupra românilor și asupra minorităților care trăiesc pe meleagurile vechii Dacii. Istoria ne învață că au fost perioade grele și înainte, și după primul, și după Al Doilea Război Mondial, dar și în timpul comunismului. Revoluția a schimbat din nou destinul nostru, numai că ceea ce a urmat, în multe domenii, a depășit orice scenariu de film. Viața bate filmul!

Am fost martorii unor momente inexplicabile, șocante, în primăvara anului 1990, când eram și parlamentar, și ministru, când, odată cu topirea zăpezilor, românii și maghiarii au început să nu mai încapă în albia minoră și majoră a culturii Văii Mureșului. S-au mediatizat atunci multe manifestări de vrajbă și cruzime, s-au pierdut vieți omenești.

Însă zilele trecute, tot prin mass-media și cu ajutorul mass-media, o tragedie a scos la iveală obișnuitul oamenilor în firescul lor; aceiași oameni, români și maghiari, au redescoperit simbioza umană, esența spiritului lor nealterat.

Solidaritatea umană nu a cunoscut încă demonetizarea; în momente de mare cumpănă, semenii se adună laolaltă, se susțin, se completează, pun umărul și sufletul necondiționat și fără rezerve. Nu cred că am mai văzut laolaltă atâtea inimi zguduite de plâns și atâția ochi în lacrimi. Dispariția violentă a tânărului sportiv Marian Cozma a determinat atâția oameni să manifeste împotriva răului, într-o lume viciată și cotropită de rău, deși cu toții ne dorim o lume mai bună pentru copiii noștri. Această dramă a unit deopotrivă în suferință maghiarii și românii.

Sunt de acord și mă fac purtătorul de cuvânt al multor persoane (care comentează de ani de zile și mai ales în ultimele zile), cu pregătire și educație diferită, împreună cu care am ajuns la concluzia că numai niște minți înfierbântate au încercat și mai încearcă încă să învrăjbească pe maghiari împotriva românilor și invers.

Este oare nevoie de asemenea drame ca să constatăm cât de asemănători suntem, cât de legați suntem în sentimente și atitudini sau că putem să ne manifestăm în pace?

Deci vin și întreb unde este adevărul: de partea celor care ne învrăjbesc, mai recent și cu reconstrucția unei biserici dintr-o zonă majoritar maghiară pentru ortodocșii români, sau de partea celor care își dau mâna, care se îmbrățișează din tot sufletul, conviețuind pașnic de o viață, iar faptul că sunt maghiari sau români pentru ei chiar nu mai contează?!

Cred în triumful rațiunii asupra violenței.

Vă mulțumesc.

Mihăiță Calimente

#51272

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Raportul pe justiție”. În aceste zile, Comisia Europeană a dat publicității un Raport parțial pe justiție privind România.

Știm cu toții cum funcționează justiția în România și care sunt slăbiciunile ei. În loc să vedem o analiză profesionistă, să primim un ajutor, ne-am trezit în fața unui raport cu implicații politice care cuprinde aceleași idei pe care le conțineau și rapoartele domnului Frattini, la acea vreme comisar pe justiție al Comisiei Europene.

Tot în aceste zile, domnul Băsescu manifestă o nervozitate excesivă împotriva presei care „atacă instituții ale statului de drept”. N-am auzit să fie revoltat pe raport, care atacă instituția cea mai reprezentativă a statului român: Parlamentul României. De asemenea, este incriminat și Consiliul Superior al Magistraturii.

Foarte curios acest mod de lucru. Este negat dreptul constituțional al Parlamentului de a judeca imunitatea parlamentară.

Este condamnat Consiliul Superior al Magistraturii, care a făcut un raport dur la adresa DNA și a gravelor abateri ale domnilor Morar și Țuluș.

De unde au informațiile domnii de la Comisia Europeană? Cine le-a furnizat aceste informații? Au audiat ei Comisia juridică a Parlamentului? Au văzut raportul Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu DNA? De ce Comisia Europeană dă ordine cum și când să se rezolve o problemă juridică în România?

În acest moment, domnul Frattini este ministru de externe în Italia.

Să luăm câteva cazuri de acolo. Primul-ministru Silvio Berlusconi, anchetat ani de zile pentru grave infracțiuni ale Trustului Media Set, promulgă o lege prin care Președintele Italiei și primul-ministru nu pot fi anchetați în timpul mandatului. Vorbim deci de imunitate.

În România, președintele Băsescu beneficiază de aceeași imunitate totală (vezi cazurile „Flota” sau „Casa din Mihăileanu”).

Ministrul pentru raportul cu regiunile, Rafaele Fitto, acuzat în două dosare penale în 2001 și 2004, pe când era președinte de regiune, este bine mersi ministru, fără ca cineva să ceară Guvernului italian să rezolve de urgență cazul. Domnul ministru beneficiază, conform legilor italiene, de prezumția de nevinovăție și nimeni nu-i cere demisia sau judecarea rapidă. Conform spuselor Domniei Sale din aceste zile de la Rai Uno, nici după 7 ani nu s-a trecut de faza instructorie a dosarelor.

Același domn Frattini, în calitate de ministru de externe al Italiei, pare vexat de afirmațiile, spun eu, juste ale ministrului român de externe, domnul Diaconescu, în legătură cu manipularea rasistă și xenofobă a Guvernului italian cu privire la emigranții români. Tot Domnia Sa subliniază că Italia este membru fondator al Uniunii Europene și o asemenea acuză venită din partea României este de neacceptat.

Acum am înțeles: membrii vechi beneficiază de toate drepturile suveranității naționale. Ce se poate pentru aceste state vechi nu este valabil și pentru statele noi. Acolo miniștrii sub anchetă beneficiază de imunitate. Imunitatea este un fapt normal, din moment ce Parlamentul italian are și o comisie permanentă pentru imunități.

Acolo, Consiliul Superior al Magistraturii funcționează și este prezidat tot de Președintele republicii. Nu am auzit însă ca domnul Napolitano să se fi amestecat în numirea președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum a făcut președintele Băsescu în România.

O altă paralelă interesantă este faptul că domnii Berlusconi și Băsescu au în acest moment o preocupare majoră: schimbarea Constituției celor două țări. Ambii oameni politici își doresc regimuri forte cu schimbarea rolului președintelui.

Să fie o simplă coincidență sprijinul pe care popularii italieni îl dau așa-zișilor populari români?!

Eu cred că acest lucru trebuie să pună în gardă clasa politică din România și în special Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

Petru Călian

#55195

Vă mulțumesc. Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi face referire la ultimele acte de violență care au avut loc în Brașov, dar, evident, fac referire și la jaful armat, în urma căruia s-au sustras sume importante de bani dintr-o filială a Băncii Transilvania, din Cluj-Napoca.

În mai puțin de o lună, acte de violență au îngrozit România. Un dublu asasinat produs la Brașov a adus în fața opiniei publice o imagine halucinantă a complicităților existente între infractori, polițiști, procurori și judecători. Un jaf armat care a durat cel mult zece minute sau un cocktail Molotov aruncat în plină stradă, toate acestea au creat un fenomen fără precedent, care este pe cale să se extindă.

Conform opiniilor specialiștilor, în această perioadă dificilă din punct de vedere economic infracțiunile vor fi în creștere. Tocmai din această cauză, un punct esențial pe agenda discuțiilor legate de legea bugetului de stat îl constituie majorarea sumelor de bani îndreptate înspre această direcție.

Alocarea resurselor financiare trebuie să țină cont de adoptarea unei strategii coerente și susținute în vederea dotării moderne a structurilor de aplicare a legii, de completare a deficitului de personal, punând accent pe creșterea personalului operativ în vederea unei prezențe sporite în teren a Poliției; orientarea spre calitatea resursei umane, cât și pe nivelul celor care prestează servicii ce țin de Autoritatea Teritorială de Ordine Publică sau de Poliția Comunitară; creșterea efectivelor de jandarmi, polițiști și polițiști comunitari care patrulează în localitate, în special pe timp de noapte; realizarea unei colaborări curente între Jandarmerie, Poliție și Poliția Comunitară, pentru o mai bună protecție a cetățenilor și pentru prevenirea violenței stradale.

Cred eu, în calitate de deputat, că este mai necesar ca niciodată să intervenim și pe plan legislativ, astfel încât, pe de o parte, Poliția municipală să treacă în subordinea consiliilor locale, dar, de asemenea, cred că avem nevoie, mai mult ca niciodată, de o lege clară, care să stabilească toate sarcinile care se cuvin Poliției Comunitare.

Stimați colegi, cele prezentate mai sus sunt doar câteva dintre măsurile de urgență pe care le putem adopta, dar, pentru ca acest lucru să se materializeze, este nevoie de sprijinul tuturor românilor, astfel încât acest sprijin să aibă menirea să transforme securitatea cetățeanului în prioritatea numărul unu a națiunii.

Vă mulțumesc.

Florian Daniel Geantă

#58040

## Doamnă președinte, Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Criza energiei și a gazelor la nivel european”.

Statele membre ale Uniunii Europene sunt confruntate cu provocări dintre cele mai diverse, cele legate de domeniul energetic ocupând un loc central. Schimbările climatice, dependența tot mai accentuată de importurile de energie, creșterea prețului energiei, interdependența rețelelor de energie din diferite state membre sunt numai câteva dintre problemele cu care se confruntă societatea europeană la începutul acestui secol.

Europa trebuie să întreprindă acțiuni energice în vederea asigurării unei energii durabile, sigure și concurențiale. Încă din 1952, prin Tratatul privind cărbunele și oțelul, statele membre au recunoscut necesitatea unei abordări comune în privința energiei. În prezent, în absența unei acțiuni comunitare concertate, Uniunea Europeană nu poate îndeplini obiectivele propuse în diverse domenii, cuprinse în strategia de la Lisabona. Noua politică europeană în domeniul energiei trebuie să vizeze obiective pe termen lung, integrându-se armonios în ansamblul celorlalte politici.

Domeniul energetic este răspunzător de 80% din emisia de gaze cu efect de seră, este principala sursă a schimbărilor climatice și a unei părți importante din poluarea atmosferică. Dacă actualele politici în domeniul transporturilor și al energiei sunt menținute, emisiile de dioxid de carbon vor crește cu 5% până în anul 2010, în Uniunea Europeană.

În absența unor schimbări, dependența Uniunii Europene de importurile de energie va ajunge la 65% până în anul 2030. O asemenea situație presupune riscuri politice și economice. Chiar aplicând o politică energetică eficientă, analiștii apreciază că trebuie investiți 900 de miliarde de euro în următorii 25 de ani doar în infrastructura de electricitate.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, este esențială buna funcționare a pieței interne în domeniul gazelor și electricității. Creșterea prețurilor pe piețele internaționale de energie afectează din ce în ce mai mult statele membre.

Asigurarea unui cadru politic și legislativ ar favoriza stabilirea prețurilor pe piața energiei.

Sporirea investițiilor, în special în domeniul eficienței energetice și al energiilor regenerabile, va asigura creșterea numărului locurilor de muncă, promovarea inovației și realizarea economiei bazate pe cunoaștere.

Uniunea Europeană este deja lider mondial în domeniul tehnologiilor din domeniul energiei regenerabile. Uniunea Europeană nu va putea să rezolve singură problemele legate de domeniul energiei și al schimbărilor climatice. Uniunea va produce numai 15% din emisiile de dioxid de carbon până în 2030, consumând mai puțin de 10% din energia mondială.

Pentru realizarea acestui obiectiv, colaborarea cu celelalte state de pe glob se impune ca o necesitate.

Domnilor colegi,

Energia trebuie să fie un pilon central al politicii interne, cât și externe a Uniunii Europene, fiind un element esențial de securitate, stabilitate economică și dezvoltare socială. Vă mulțumesc.

Dan Ilie Morega

#61302

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la alocările bugetare pe 2009 Ministerului Sănătății, care duc la distrugerea medicinei de familie și la prăbușirea întregului sistem sanitar din România.

În urma examinării Proiectului de lege a bugetului pe anul 2009, s-au constatat însemnate reduceri față de anul 2008 a sumelor alocate mai multor domenii, între care și domeniul sănătății. În urma întâlnirilor pe care le-am avut cu medicii de familie din Colegiul nr. 1 al Circumscripției nr. 20 Gorj, aceștia și-au exprimat îngrijorarea cu privire la reducerea cu 40% a sumelor alocate acestui domeniu. Doresc să atenționez în modul cel mai sever că mulți dintre aceștia și-au manifestat ostilitatea față de micșorarea dramatică a bugetului alocat sănătății, mare parte din ei urmând să părăsească România în favoarea altor țări din Uniunea Europeană. Este știut faptul că, recent, Franța a anunțat în mod deschis recrutarea de medici de familie din România, oferindu-le un salariu de 5.000 de euro, locuință, cât și o primă consistentă de instalare.

În condițiile în care județul Gorj are un deficit de 20% de medici de familie, se apreciază că, dacă nu se va reveni cel puțin la alocările bugetare de anul trecut, vom asista la distrugerea medicinei de familie, cea care asigură asistența primară a pacienților. În loc să ne apropiem de țările avansate ale Uniunii Europene în privința numărului de medici la mia de locuitori, România se îndepărtează, crescând astfel deficitul de medici. În loc să alocăm mai multe resurse financiare pentru creșterea rolului medicului de familie și dotarea cu aparatura necesară medicinei primare, din contră, în mod paradoxal, acestea se reduc. În noile condiții, medicii de familie, atâția câți au mai rămas, plănuiesc să intre în concediu medical sau în concediu fără plată și să închidă temporar cabinetele medicale de familie, pentru a pleca în căutarea unui trai mai bun. Astfel, pacienții se vor adresa direct spitalelor, care deja se confruntă cu o situație îngrijorătoare, provocată de grava subfinanțare.

În urma unei analize pe care am efectuat-o cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Gorj, împreună cu trei spitale din județ, am constatat că 90% din sumele alocate sunt, de fapt, cheltuieli cu salarizarea personalului. Se pune întrebarea firească: cu 10% se pot asigura serviciile medicale celelalte (alimente, medicamente, consumabile și altele)? În mod cert, nu.

Iată de ce consider că cele două aspecte subliniate mai sus constituie nu o problemă pentru colegiul pe care îl reprezint sau pentru județul Gorj, ci o problemă de interes național.

Fără a mai intra în alte detalii, cred că știm cu toții un lucru extrem de simplu: o națiune este viguroasă dacă este sănătoasă și bine instruită. Iată de ce intervenția mea nu este una pur politică, ci este una de substanță, care obligă Guvernul și Parlamentul să aibă o atenție sporită în alocarea resurselor financiare către sănătate, educație, cercetare, fără a minimaliza totuși importanța celorlalte domenii.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Mircia Giurgiu

#65985

„Proiecte esențiale pentru Cluj”

În campania electorală din anul 2008 mi-am asumat în fața cetățenilor municipiului Cluj-Napoca o serie de proiecte. Printre acestea se numără:

Susținerea și promovarea unor proiecte legislative nefinalizate în mandatul 2004 – 2008, cum ar fi: transformarea cazărmilor dezafectate ale Ministerului Apărării Naționale în cămine studențești și în locuințe sociale; transformarea în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de către pensionari în anul precedent; sprijinirea persoanelor afectate de boli incurabile; sprijinirea persoanelor cu handicap și a însoțitorilor, modificarea legislației în domeniul caselor de schimb valutar și a leasingului financiar, pentru a stopa abuzurile.

Modernizarea infrastructurii școlare, dotarea laboratoarelor din unitățile școlare pentru realizarea unei oferte educaționale atractive și de calitate, cu efecte benefice în menținerea elevilor din zonă.

Transformarea bibliotecilor școlare în centre de documentare și informare, biblioteci ale viitorului, care să fie informatizate și deschise pentru uzul public.

Sprijinirea firmelor de consultanță pentru instruirea și realizarea de proiecte eligibile pentru atragerea de fonduri europene.

Extinderea ofertei educaționale prin dezvoltarea cu prioritate a liceelor tehnologice și a școlilor de arte și meserii, în directă corelație cu evoluția pieței forței de muncă, cunoscând țintele de dezvoltare ale metropolei viitoare.

Realizarea unor terenuri de sport în fiecare microcartier, respectiv dezvoltarea bazelor sportive școlare.

Realizarea spațiilor de învățământ de tip campus, destinate Conservatorului „Gheorghe Dima” și Liceului de Muzică „Sigismund Toduță”.

Eliminarea traficului greu care traversează cartierele Grigorescu și Mănăștur, prin finalizarea, în regim de urgență, a centurilor de ocolire.

Realizarea spitalului de urgență.

Precizez, încă o dată, că voi depune toate diligențele pentru ca aceste proiecte să fie finalizate.

Cristian Ion Burlacu

#68391

Doamnă președinte,

## Domnilor colegi,

Autoritățile, mass-media și cetățenii locuitori ai Văii Prahovei sunt preocupați de buna organizare a Festivalului Olimpic al Tineretului European, competiție de anvergură a cărei găzduire onorează nu numai județul Prahova, ci întreaga țară.

Deși au avut loc mai multe întâlniri organizate de Asociația „Microregiunea Turistică Munții Bucegiˮ, întâlniri la care au participat doamnele ministru Udrea și Iacob-Ridzi, se pare că doar Valea Prahovei este preocupată de buna desfășurare a evenimentului. Cu toate că doamna ministru Elena Udrea a dat multiple asigurări că ministerul pe care îl conduce va dispune de resursele financiare pentru organizarea FOTE, aceasta ne-a furnizat o surpriză majoră la prezentarea bugetului de stat.

Un ministru care a anunțat – prin intermediul presei, este adevărat – că va derula proiecte de anvergură, de relansare a turismului, gen FOTE, turism ecumenic, turism balnear, „beneficiază” de un buget extrem de subțire. Nu din punct de vedere al banilor gestionați – fondul fiind generos –, ci din punct de vedere al obiectivelor derulate. La fel ca multe alte proiecte, nici proiectul FOTE nu beneficiază de o anexă de buget, care să precizeze în primul rând suma alocată pentru organizarea festivalului și, complementar, distribuția în timp și pe capitole de cheltuieli.

Înțelegem în acest fel că bugetul Ministerului Turismului dispune de un sac de bani, din care doamna ministru va dispune după voința sa în alocările pe proiecte. Trebuie doar ca noi, locuitorii Văii Prahovei, să ne dorim să fim atât de norocoși, încât să nu fim uitați în distribuția finanțelor.

Vă asigur că, în calitate de deputat de Prahova, voi urmări cu atenție ca promisiunile doamnei Udrea să se regăsească și în acțiunile concrete ale ministerului pe care îl conduce.

Pe această cale, vă anunț că îi solicit doamnei ministru să precizeze public, pentru toți cei interesați și în mod special pentru cetățenii locuitori ai Văii Prahovei, care este suma alocată pe anul 2009 din bugetul Ministerului Turismului pentru pregătirea desfășurării Festivalului Olimpic al Tineretului European din 2013.

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Numele declarației mele politice de astăzi este „CEDO, ultima instanță, ultima speranță”.

Raportul preliminar al Comisiei Europene, prezentat în 12 februarie 2009, este îngrijorător pentru România. În acest raport, România este criticată dur în privința luptei împotriva corupției la nivel înalt și a regresului în reformarea sistemului judiciar.

Ritmul progreselor consemnate în raportul din iulie 2008 nu a fost menținut, motiv pentru care ne confruntăm cu un cadru juridic ambiguu, lipsit de claritate și coerență.

Avem cazuri de procese de lungă durată, de clemență nejustificată a instanțelor și de jurisprudență inconsecventă în cazurile de corupție la nivel înalt.

Cetățeanul român a ajuns în pragul disperării din cauza incoerenței și a lacunelor legislative, a procedurilor anevoioase, a abuzurilor și a erorilor grave ale celor chemați să aplice legea, plimbat fiind, ani de zile, prin instanțe, fără a primi dreptate, nevoit fiind, în cele din urmă, să se adreseze organismelor internaționale, cu costurile și neplăcerile aferente.

România este statul european cu cele mai multe petiții la CEDO, raportat la numărul de locuitori, demonstrând interesul scăzut al statului în apărarea drepturilor omului, prin menținerea unor dispoziții contrare prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și o lipsă de coerență a actelor normative în vigoare.

Convenția apără: dreptul la viață, dreptul la un proces echitabil în materie civilă și penală, dreptul la respectarea vieții private și de familie, libertatea de exprimare, libertatea de gândire, conștiință și religie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la respectarea bunurilor personale, dreptul de a vota și dreptul de a participa la alegeri.

România primește condamnări monstruoase la CEDO pentru erorile și, mai ales, abuzurile grave din dosare, constatând încălcări ale drepturilor omului, protejate de Convenție.

Petițiile judecate sunt pierdute de cele mai multe ori de către statul român, despăgubirile fiind plătite din bani publici, iar judecătorii vinovați nu sunt niciodată trași la răspundere. Drept urmare, nici imparțialitatea lor nu poate fi asigurată. Nu este posibil ca, pentru greșeala sau reaua intenție a unei persoane, chiar dacă este vorba de un judecător, să fie condamnat statul român. Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale, iar în acest domeniu, dreptul european fiind superior celui național, odată cu exprimarea unei instanțe europene, nu este de ajuns recunoașterea dreptului persoanei, ci și tragerea la răspundere a celui ce a produs prejudiciul respectiv.

În acest moment, pe rolul Curții Europene pentru Drepturile Omului există mii de petiții admise și care așteaptă soluționare, însă numărul petițiilor adresate Curții este mult mai mare.

Se pare că se va înființa o secție specială pentru România!

Grefa românească de la CEDO este asaltată de plângeri privitoare la ingerința statului român în încălcarea dreptului la proprietate privată.

Numărul mare de plângeri a fost un efect al nedreptăților produse prin lacunele și confuzia existente în legislația română privind proprietatea, regăsite în nu mai puțin de șase legi, ceea ce s-a răsfrânt și asupra practicii neunitare în aplicarea legilor de către instanțele române.

Pe rolul CEDO există foarte multe condamnări pentru lungimea procedurii. Termenul de soluționare a unei cereri adresate instanțelor de judecată în România este foarte lung, de la judecata în fond și până la obținerea unei hotărâri definitive și irevocabile prin epuizarea căilor de atac – apel, recurs – pot trece trei, patru sau chiar zece ani.

Este de notorietate cel mai lung proces comercial din țara noastră care a durat 25 de ani și care a fost finalizat la sfârșitul anului trecut.

Ne aflăm, alături de Rusia și Turcia, printre corigenții în ce privește protecția proprietății, asigurarea unei judecăți echitabile, durata proceselor pe rol și dreptul la libertate și securitate.

Avem nevoie de proceduri scurte și rapide în soluționarea cererilor adresate instanțelor, de obținerea unei satisfacții și a unei reparații efective de către cetățeni prin punerea în aplicare a hotărârilor obținute, de racordare a legislației în materie de proprietate la Convenția Drepturilor Omului, convenție semnată de România.

Independența justiției trebuie să se limiteze la exprimarea de verdicte corecte, fără ingerințe din exterior.

Convenția prevede că, la situații identice, se impun soluții identice. În cazul în care două instanțe se pronunță total diferit, înseamnă că una dintre ele este în culpă, din neștiință, rea-voință sau interes. A ajuns să conteze culoarea ochilor unui avocat sau numele părții aflate în proces, în detrimentul probelor administrate. În fotbal, de exemplu, există comisii care îi suspendă, pentru o perioadă sau definitiv, pe cei care

fac vinovați de „vicierea rezultatului”. Iar justiția este mult mai importantă în societate decât jocul de fotbal!

Reformarea sistemului judiciar, atât de importantă pentru societatea românească, trebuie să aibă un caracter permanent. O justiție modernă înseamnă o justiție care oferă încredere cetățeanului, care îl poate apăra pe acesta cu eficiență de abuzuri și care este capabilă să intervină cu autoritate atunci când regulile statului de drept sunt încălcate, înseamnă oferirea unui serviciu pus în slujba omului și a protejării drepturilor legitime, accesibil, rapid și de încredere.

Locuitorii Colegiului nr. 12 București, cât și eu, ca reprezentant al lor, suntem încrezători că prin adoptarea cât mai rapidă a modificărilor codurilor de procedură în justiție se vor rezolva multe din aceste probleme.

Vă mulțumesc.

Alina Ștefania Gorghiu

#76470

Mulțumesc, doamnă președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Guvernul «Boc doi și un sfert” dăunează grav securității cetățeanului”.

În urmă cu câteva zile, premierul Emil Boc a lansat siguranța cetățeanului la nivel de prioritate absolută a Guvernului PD-L – PSD pe care-l conduce.

Aș vrea să înțeleg din această atitudine că domnul Boc nu consideră, totuși, că problema siguranței este doar o temă inventată de moguli. Este însă evident că declarația domnului Boc vine ca urmare a presiunilor făcute de agenda media. După ce au fost intens mediatizate șase jafuri armate petrecute în România, numai în ultimele trei luni, măsura de imagine a primului-ministru era și ea previzibilă. La fel și declarația populistă a acestuia, în acord cu starea de tensiune în ce privește domeniul siguranței cetățeanului: „E o prioritate absolută a oricărui stat din această lume să se preocupe la maximum de siguranța cetățeanului, iar România nu va rămâne codașă la capitolul siguranței acestuia. Am ridicat problema siguranței cetățeanului la nivel de prioritate absolută a Guvernului, la nivel de prioritate a primului-ministru și a vicepremierului.”, a precizat premierul.

În atare condiții, permiteți-mi să pun la îndoială capacitatea Cabinetului Boc de a coordona departamentele în vederea asigurării protecției cetățeanului la nivelul pe care îl susține în declarațiile sale. Nu vorbim, totuși, de cel care a ajuns să se declare preocupat de această problemă abia după ce efectele degringoladei produse de numirea a trei miniștri de interne în doar două luni i-a ajuns la os? Nu cumva bâlbâielile politice ale Coaliției PD-L – PSD au creat haos în sistem, fapt care s-a repercutat și asupra creșterii infracționalității concomitent cu scăderea eficienței organelor administrației și internelor?

Domnule prim-ministru, trei luni înseamnă foarte mult pentru problema siguranței cetățeanului. În trei luni au murit oameni tâlhăriți, alții au fost amenințați cu pistoalele, în trei luni consumul de droguri printre minori a continuat să se dezvolte. Infracționalitatea nu stă pe loc trei luni să se hotărască „Guvernul Boc doi și un sfert” cum să acționeze și dacă este cazul sau nu să o facă.

Pe hârtie, în programul de guvernare al Coaliției, se vorbește despre creșterea gradului de protecție pentru cetățeni, de combaterea infracționalității, a traficului și a consumului de droguri sau de sporirea măsurilor de protecție a copiilor în școli.

Iar eu vă spun, din experiența acumulată pe teren în Colegiul 22 din București, sectorul 5, că, în prezent, sunt zeci de plângeri nerezolvate privind curse ilegale de mașini, consumul și traficul de droguri în spatele zonelor agroalimentare, zeci de cazuri de copii și adulți deopotrivă atacați de câinii vagabonzi, instituții de învățământ nepăzite și cel mai ridicat grad de nesiguranță la nivel de percepție din întreg Bucureștiul!

Va reuși, oare, Cabinetul Boc să coordoneze structurile din teritoriu pentru rezolvarea acestor situații concrete, atâta timp cât are dificultăți inclusiv în identificarea direcțiilor spre care se îndreaptă aceste măsuri generale stipulate în programul de guvernare la capitolul „Ordine publică și siguranța cetățeanului”? Permiteți-mi din nou să îmi exprim, cu regret, îndoiala.

Fac un apel către actualul ministru de interne, domnul Dan Nica, măcar pentru conștientizarea acestor situații concrete, ca prim pas pentru soluționarea lor. Și nu ascund totala neîncredere vizavi de competența Cabinetului Boc de a colabora cu administrația locală pentru asigurarea siguranței cetățeanului, atât de valoroasă într-o perioadă marcată de incertitudine și de haos interinstituțional de care același Cabinet Boc se face responsabil.

Vă mulțumesc.

Tudor Ciuhodaru

#83390

## „Stop Lăzărescu! Serial – episodul 2”

Readuc în atenția dumneavoastră o serioasă problemă în organizarea sistemului de sănătate în municipiul Iași. Lipsa unui spital în structura căruia să existe toate clinicile și compartimentele necesare rezolvării oricărui pacient care reprezintă o urgență medico-chirurgicală face posibilă apariția oricând a unui nou caz „Lăzărescu”, sau „Slatinaˮ, sau „Satu Mareˮ, dar, de data aceasta, într-un vechi și prestigios centru universitar.

În luna ianuarie 2009, Serviciul de Ambulanță Iași a avut 389 de solicitări de transport în urgență al unor pacienți a căror patologie nu a putut fi soluționată la primul spital căruia i s-au adresat. Aceasta înseamnă suferință în plus pentru pacient, timp prețios pierdut în stabilirea diagnosticului și inițierea tratamentului, timp irosit al echipajului de ambulanță, care putea soluționa altă solicitare intercurentă, resurse financiare nejudicios consumate și bineînțeles riscul ca, în timpul acestui periplu, pacientul să se piardă.

Soluționarea este la îndemână și cu final previzibil. Ea constă în definitivarea lucrărilor la actuala construcție din curtea Spitalului Clinic de Urgențe „Sfântul Ioanˮ Iași, proiectată de la început în acest scop, finalizată în proporție de 80%, și în care să funcționeze toate serviciile necesare preluării, diagnozei și tratamentului oricărui pacient care prezintă o urgență medico-chirurgicală.

Domnule ministru al sănătății,

Sunteți medic. Puteți percepe această realitate dură în întreaga amploare, precum și faptul că nu ne putem asuma răspunderea apariției unui nou caz cu final nefericit.

Vă solicit sprijinul public în stoparea fenomenului „Lăzărescu” la Iași, prin terminarea rapidă a Spitalului Clinic de Urgență din municipiul Iași.

Până atunci, declarațiile mele vor fi săptămânale și vor cuprinde numărul acelor pacienți ce riscă în fiecare clipă să devină un nou Lăzărescu.

Daniel Ionuț Bărbulescu

#87079

„Ce a lăsat Guvernul Tăriceanu în finanțele țării”

Guvernarea Tăriceanu ne-a costat prea mult. Enorm! Economia a mers bine, dar Guvernul Tăriceanu i-a venit de hac. În câteva cifre simple: economia ne-a dat o creștere de aproape 8%, Guvernul anterior ne-a dat un deficit de 5,2%. O situație splendidă a fost transformată într-o caznă, într-un dezastru. Este o situație fără precedent: de la aproape 8% creștere economică, la 5,2% deficit bugetar. Guvernul Tăriceanu a vorbit, până în ultima zi de activitate, de creșterea economică de 8% și a sărăcit, în aceste condiții, bugetul, lăsându-ne pe toți datori.

Guvernul dinaintea noastră a fost guvernul subminării creșterii economice: a prăpădit miliarde de euro și a lăsat în urmă alte miliarde datorie. Restul pagubei l-a făcut criza economică și financiară care ne-a luat piețele de export și a secat creditul bancar.

Cu alte cuvinte, Guvernul Tăriceanu a consumat mai mult decât a încasat cu 6,7 miliarde de euro. Pe ce s-au dus acești bani, că pe lucruri durabile, pe infrastructură, pe autostrăzi, pe modernizarea țării, nu! Banii aceia, din nefericire, s-au dus în cheltuieli cu personalul, în cheltuieli cu bunuri și servicii – cu mese, scaune, canapele, mașini, birouri, calculatoare ș.a.m.d.

În 2008, de exemplu, cheltuielile de personal au crescut cu 35% față de anul precedent. Cheltuielile cu bunuri și servicii au fost cu 36% mai mari în 2008 decât în 2007. Pe lângă asta, au mai lăsat facturi neachitate (s-au efectuat lucrările, s-au emis facturile, dar nu le-au plătit, și actualul Guvern trebuie să le plătească), numai la nivel guvernamental, de 1,1 miliarde de euro și încă de un miliard de euro la nivel local, în total datorii de peste două miliarde de euro.

Așa ceva n-a reușit niciun guvern din ʼ89 încoace. Guvernul Tăriceanu a făcut cel mai mare deficit de după decembrie 1989. Adică a risipit banii. Și-a bătut joc de creșterea economică, a risipit, nu a reușit să adune la buget banii pe care îi estimase (a adunat la venituri 43,1 miliarde de euro în loc de 50,2 miliarde de euro, cât își programase), nu a pregătit deloc țara în vederea crizei care începuse să-și facă simțite efectele. Au aruncat cu bani exact în lunile când trebuiau să strângă robinetul cu cheltuieli (septembrie, octombrie și noiembrie 2008), sute și sute de milioane de euro.

Și în privința fondurilor europene situația este, iarăși, dramatică. Guvernul Tăriceanu și-a propus să atragă, în 2008, din fondurile europene 2,87 miliarde de euro, două miliarde opt sute de milioane de euro. A atras doar 764 de milioane de euro, deci mai puțin cu 2,1 miliarde de euro decât s-a programat. Asta demonstrează incapacitatea Guvernului Tăriceanu de a ține cont de interesul României, de interesul național, pentru că bani europeni sunt acolo, dar nu sunt cheltuiți. Nu au fost atrași, deși existau în Uniunea Europeană cu posibilitatea de a fi atrași. Și din acest punct de vedere este un dezastru!

Cu asemenea dezastru bugetar lăsat în urmă de Guvernul Tăriceanu, să nu ne mirăm că astăzi Uniunea Europeană dă niște previziuni sumbre pentru România, uitându-se la ce a fost anul 2008. Din păcate, Comisia Europeană, nu se uită că s-au schimbat guvernele.

Din păcate, modul iresponsabil în care a acționat fostul guvern ne creează și dificultăți uriașe pentru că, la nivel european, a erodat credibilitatea României în privința capacității de a formula și implementa politici fiscale în conformitate cu Pactul de stabilitate și creștere.

Această impresie este legată de gestiunea din ultimii ani a Guvernării Tăriceanu. Adică, deși România a avut creștere economică înaltă și venituri bugetare substanțiale, Guvernul Tăriceanu nu a reușit să corecteze deficitul (minimum 0,5% din PIB, în conformitate cu pactul), ci, dimpotrivă, a depășit mult pragul de 3%, ajungând până la 5,2%. Guvernul nostru

spune că estimarea CE, conform căreia deficitul bugetar va fi de 7,5% în 2009 este incorectă, mult prea pesimistă. Guvernul Boc va dovedi ca se ține de cuvânt. Guvernul Boc va recâștiga pe plan european credibilitatea financiară pierdută de Guvernul Tăriceanu.

Asta avem și de aici plecăm mai departe. Lucrurile trebuie spuse deschis, dar asta nu înseamnă că ne putem eschiva folosind scuza moștenirii Tăriceanu. Românii vor sancționa așa-zisa performanță a Guvernului Tăriceanu, dar nu au ales un guvern nou ca să se poată hrăni cu justificări. Important e ce avem de făcut de acum înainte pentru a asigura buna guvernare a țării. Avem o imagine clară și obiective precise.

Mihail Boldea

#91644

„Mai doresc oare maghiarii să fie cetățeni români?”

A trecut mai puțin de un an de zile de când domnul Markó Béla își îndemna belicos electoratul să continue lupta pentru a-și recâștiga tot ce au pierdut, specificând, apoi, ca să nu existe dubii, că este vorba despre case, păduri, pământ și... steag. Și iată că acum, încurajată probabil de lipsa de reacție a majorității românești, maghiarimea românească ridică din nou capul și suflă în jarul ce arde mocnit în sufletele naționaliștilor.

Precedentul dominoului Kosovo începe să devină vizibil, și dacă pretențiile de autonomie ale unor regiuni cu nume exotice pentru urechile românilor, ca Abhazia sau Ingușetia, nu par să afecteze stabilitatea în zonă, totuși, ceea ce se petrece în România în ultimele zile nu poate să ne lase indiferenți. Și când spun asta, mă refer atât la calitatea mea de om politic, dar și de cetățean român al acestei țări, numită România.

Conducerea UDMR a găsit de cuviință, zilele trecute, să anunțe din nou că doresc o autonomie teritorialadministrativă a unei zone din Transilvania. Se încalcă astfel orice normă de bun-simț, iar articolul 1 din Constituția României este practic ignorat în totalitate.

Ce drepturi nu aveți, stimați colegi maghiari? Ce drepturi v-au fost încălcate? Din câte știu eu, minoritățile au posibilitatea, în România, să studieze în limba maternă de la grădiniță până la universitate și aceleași minorități au dreptul să fie reprezentate în toate structurile administrative sau politice.

Vă deranjează cumva faptul că într-un spital din Harghita, județ aflat în centrul României, nu al Ungariei, un pacient român are pretenția ca medicul și asistenta să vorbească românește ca să poată spune ce îl doare? Sau că la o primărie din Covasna, aflată în aceeași Românie, funcționara de la ghișeu trebuie să vorbească românește ca să înțeleagă ce adeverință vrea omul? Ce doriți, în fond? Ca românii din acest așa denumit de dumneavoastră Ținut Secuiesc să învețe ei limba maghiară ca să se poată face înțeleși în propria lor țară? Se bate mult monedă pe respectarea drepturilor minorității maghiare în anumite regiuni, fără a se spune însă că aceasta însemnă, în fond, îngrădirea drepturilor individuale ale românilor care au ales să locuiască acolo.

Nu cred că electoratul maghiar este solidar în totalitate cu declarațiile și solicitările aberante ale liderilor UDMR, pentru că, dacă nu ar fi așa, restul electoratului din România ar trebui să își pună serioase semne de întrebare privind capacitatea politică a unei populații, majoritare în propria sa țară, de a guverna spre binele întregii națiuni.

## Stimați colegi,

Indiferent că vă place sau nu, electoratul minoritar etnic maghiar este format totuși din oameni de cetățenie română, născuți, crescuți și educați în România, oameni care au votat Constituția țării unde trăiesc și pe care au jurat că o vor respecta. Pe documentele lor de identitate scrie România și este imprimat steagul acestei țări, ei fiind considerați oriunde în lume cetățeni români, nu maghiari.

În aceste condiții, declarațiile conducerii UDMR privind autonomia unor regiuni din centrul României nu poate să ne ducă cu gândul decât la o nouă încercare de destabilizare națională, cu consecințe greu de evaluat acum. Și asta din partea unui partid care s-a aflat mereu la guvernare și a oferit electoratului său avantaje pe care, de multe ori, celelalte partide, mai bine reprezentate politic, nu le-au putut obține.

S-au făcut concesii privind autonomia culturală și învățământul românesc de stat, deci suportat de la bugetul național, se poate face și în alte limbi decât cea română. Folosirea limbii materne în instituțiile publice din anumite regiuni ale țării este deja ceva obișnuit, s-au montat plăcuțe bilingve cu numele localităților, ca nu cumva să ne rătăcim în propria noastră țară, dar de aici și până a cere public, în numele unui partid etnic, ca o parte din pământul României să fie pus la dispoziția unei minorități, asta deja înseamnă sfidarea unei întregi națiuni române.

Dan Bordeianu

#95710

În noiembrie anul trecut am fost trimis în Parlamentul României de cetățenii din Vaslui, unul dintre județele cele mai sărace ale țării. Problemele cu care se confruntă aceștia sunt multiple, însă aspectele legate de infrastructura rurală și lipsa locurilor de muncă în Vaslui, pot să spun, sunt vitale. Drumurile proaste, lipsa apei potabile sau a canalizării în multe comune sunt elementele cotidiene ale vieții unor oameni care așteaptă de la clasa politică soluții.

Mai mult, am văzut cu toții cum, în ultima perioadă, România a devenit țara jafurilor armate, a dispariției unor mari cantități de armament, a grevelor și a nemulțumirilor

oamenilor. În tot acest timp, reprezentanții puterii nu fac altceva decât să își împartă funcții și sinecuri, dovedind incompetența crasă a Guvernului PD-L – PSD, nășit de „președintele-jucător”.

În condițiile apariției tot mai evidente a efectelor crizei economice, Guvernul Boc nu este în stare să reacționeze la adevăratele probleme ale țării, neprezentând niciun program concret anticriză.

Primele măsuri în domeniu s-au referit la cele de tipul stingerii becurilor la Guvern și au continuat cu o construcție bugetară deficitară pentru România. Construcția bugetară este, în fapt, o peticeală, care ne va servi o scurtă perioadă, după care previziunile bugetare, iluzorii acum, vor trebui să fie revizuite.

Mai mult, în cadrul dezbaterilor parlamentare referitoare la buget, exclusiv în baza unor criterii politice, cele aproape 3.000 de amendamente ale PNL au fost respinse, printre care și aproape 30 formulate de mine, amendamente care vizau refacerea infrastructurii județului Vaslui.

Ca liberal nu pot să nu observ că bugetul prezentat de actualul Guvern nu stimulează, sub nicio formă, sectorul privat. Mai mult, bugetul se îndepărtează mult de promisiunile electorale făcute cu atâta populism de reprezentanții PD-L și PSD, construcția financiară pentru anul 2009 îngreunând drastic activitatea instituțiilor și activitatea economică a mediului de afaceri. Nu se regăsesc în el nici cei 7% pentru educație, nici creșteri salariale de 50%, nici 6% pentru sănătate, așa cum au promis cele două partide în campania electorală.

Având în vedere aceste aspecte, îmi exprim îngrijorarea în ceea ce privește așteptările cetățenilor care m-au trimis în Parlament, pentru că bugetul pe 2009 nu conține măsurile necesare sprijinirii acestora. Spun asta în condițiile în care Guvernul nu stimulează oamenii să-și găsească un loc de muncă, iar șomajul tehnic devine, prin măsurile lui Boc, politică de stat. În loc să stimuleze crearea și păstrarea locurilor de muncă, premierul recompensează oamenii de afaceri care trimit angajații în șomaj tehnic.

În aceste condiții, în scurt timp, pentru România cuvântul de ordine va fi recesiunea.

Carmen Axenie

#98527

Declarație politică intitulată „Despre voința de a privi în față toate problemele vremii noastre”

Nu știu dacă mai există vreo altă meserie în care omul să fie confruntat zilnic cu o diversitate uimitoare de probleme, într-o continuă evoluție și derulare. Într-un astfel de mediu, precum acesta din Parlamentul României, e nevoie acum de multă răbdare, înțelepciune și de o excelentă atenție distributivă. Ca într-o peliculă de film documentar, problemele societății actuale ni se perindă prin față solicitându-ne fiecare un credit de atenție.

Stimați colegi, în aceste ultime luni observăm că probleme mai vechi au rămas, oarecum, în plan secund. În prim-plan e criza economică globală. Rapidă și nemiloasă, atacă pe nepusă masă și tinde să devină omniprezentă în viețile noastre. Cu toate acestea, prin intervenția mea de astăzi – întemeiată pe solicitări preluate din teritoriu –, îndrăznesc să vă solicit o întoarcere a privirii dumneavoastră de la problematica recentei crize către o parte a poporului nostru, tulburat din pricina documentelor biometrice.

Din ultimele date pe care le dețin, peste 50.000 de români au semnat petiții online solicitând lămuriri suplimentare și exprimându-și suspiciunea față de introducerea documentelor cu cip. Miercuri, 11 februarie 2009, Avocatul Poporului a contestat la Curtea de Apel legalitatea obligativității introducerii acestui tip de documente. Aceste zeci de mii de români invocă principii morale (legate de amprentarea populației), libertăți constituționale și aspecte teologice prezente în cartea Apocalipsa din Sfânta Scriptură. E adevărat că reacțiile în România au fost diverse. Unii au considerat atitudinea acestor oameni o neînțelegere din punct de vedere social și administrativ în contextul actual al lumii globalizate, alții au găsit-o întemeiată și au aprobat-o, iar unii au conchis că e nevoie de mai multe dezbateri publice.

În fondul ei cel mai lăuntric, problema este una delicată și importantă într-o țară creștină, printre cele mai religioase din Europa, după ultimul sondaj Gallup (comentat în EUObserver, 11 februarie 2009).

Stimați colegi, este posibil ca această problemă să nu ajungă în plenul Parlamentul României, dar dacă se va întâmpla astfel consider că va avea nevoie de analize pertinente și de decizii serioase.

La final, rețin două aspecte din istoria civilizației noastre: 1. Când au dorit să cerceteze lucrurile foarte mici, oamenii au inventat microscopul; invers, pentru cele îndepărtate, au plăsmuit telescopul. Pentru cele din preajma lor, însă, le-a fost necesară și suficientă voința de a le privi în față. 2. Împăratul Constantin cel Mare, dăruindu-le în anul 313 libertate de manifestare creștinilor, a înțeles că în acest fel atrăgea asupra imperiului său bunăvoința lui Dumnezeu.

Oare în aceste vremuri, dificile pentru toată lumea, a medita serios la problemele poporului nostru nu ne-ar atrage aprecierea lui și binecuvântarea lui Dumnezeu?

Vă mulțumesc pentru atenție.

Cornel Pieptea

#101532

Traficul reprezintă una dintre cele mai mari probleme ale cetățenilor din sectorul 6. În fiecare zi, mijloacele de transport în comun rămân blocate în trafic un timp extrem de mare.

Cartierul Drumul Taberei este eminamente rupt de restul Bucureștiului, intersecția de la Răzoare, singura poartă de ieșire din cartier, este deja celebră pentru ambuteiajele care apar aici în fiecare dimineață.

În aceste condiții, studiile de trafic efectuate au condus la concluzia că una dintre cele mai bune soluții pentru fluidizarea traficului în această zonă ar fi introducerea liniei de metrou Piața Universității – Ghencea. Investiția în cauză a fost deja începută de Guvernul Tăriceanu, ea urmând să fie continuată în perioada următoare.

Din păcate, în acest moment, proiectul „Metrou în Drumul Taberei” nu poate fi continuat din cauza subfinanțării lui prin bugetul prezentat în Parlament de către Guvernul Boc.

Cunoscând foarte bine realitatea cu care se confruntă cetățenii sectorului 6, care m-au trimis în Parlament să le susțin interesele, am susținut mai multe amendamente la bugetul de stat, între care și unul referitor la dublarea sumei alocate, necesară pentru continuarea acestui proiect vital. Din păcate, deputații celor două partide, PD-L și PSD, au votat împotriva acestui amendament.

Iată că, acum, populismul și minciuna organizată practicată de cele doua partide în campania electorală au ieșit la iveală, în condițiile în care în campania electorală au susținut acest proiect și au promis oamenilor că vor avea metrou în cartierul Drumul Taberei.

Personal, am venit în Parlamentul României având un mandat din partea cetățenilor sectorului 6, mandat care cuprinde printre priorități și realizarea proiectului „Metrou în Drumul Taberei”.

Așadar, atâta vreme cat voi fi deputat, voi încerca prin mijloacele opoziției democratice să lupt pentru acest proiect și următorul pas în acest sens va fi susținerea în plenul Parlamentului a amendamentului meu, care înseamnă scoaterea din situația de subfinanțare a acestui proiect.

Liviu Bogdan Ciucă

#103604

„Despre serviciile sociale din România”

Aduc în discuție, pentru a nu știu câta oară, un subiect care mă frământă și care creează mari probleme și dezavantaje unei mari categorii de persoane. Este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii și copiii. O realitate cruntă ne lovește în acest moment. Jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situația este și mai tragică, 50–55% din populație, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni și copii abandonați prin plecarea părinților din țară.

Pe de altă parte, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanțează decât în mică măsură programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanțarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20%, în România, media e de doar 3-4% din PIB. Lipsa finanțării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimțită de organizații, cu cât mulți finanțatori internaționali trebuie să se retragă din România, având în vedere noul statut de stat membru.

În România este evident că atât sectorul public, cât și statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistență socială către servicii sociale primare centrate pe prevenție, identificarea nevoilor sociale, limitarea situațiilor de risc.

Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărți a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naționale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale și a Planului de acțiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport și asistență pentru menținerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităților persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerență internă a sistemului de proceduri; corelarea și coordonarea agențiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanți, agenții de licențiere etc.); formare specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii și proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor și/sau a reprezentanților lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management și monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici și privați, în definirea politicilor și implementarea programelor de reformă.

„Sistemul medical românesc, încotro?”

Aparatură uzată, condiții precare de igienă, lipsa medicamentelor sau medicamente mai scumpe decât în țările comunitare, mobilier vechi, paturi improvizate și saloane supraaglomerate. Acesta este tabloul sistemului sanitar românesc.

Deși reforma a început să se facă simțită, sistemul sanitar din România are încă multe carențe și mai are mult de luptat pentru a se ridica din moartea clinică în care se află. Mercantilismul doctorilor, pus adesea pe seama salariilor prea mici, și condițiile precare din cele mai multe spitale din țară au făcut din sistemul sanitar sursa dezamăgirilor multor români, ținta unor reforme care nu se realizează niciodată și fabrică de tragedii umane, un sistem care emite frecvent

semnale de alarmă prea puțin auzite și care dă mai multe exemple negative decât povești de succes.

Cazurile de erori medicale s-au înmulțit îngrijorător de mult, noțiunea de malpraxis fiind în mare parte străină pacientului român, sute de erori medicale trec fără a fi pedepsite sau făcute publice, doar mass-media mai aduce în discuție erorile cadrelor medicale, dar se pare că e doar un glas surd care nu ajunge la urechile nimănui. Pacientul român nu își cunoaște drepturile, încă ne mai sunt ascunse hibele sistemului sanitar românesc.

Medicamentele sunt tot mai scumpe, compensatele sunt limitate, condițiile din spitale abia se dezmorțesc spre modernizare. Sunt câteva dintre problemele pe care cetățeanul român nu le contestă și le acceptă în speranța unei vindecări. Însă, de cele mai multe ori, pacientul iese dintr-o instituție spitalicească cu alte afecțiuni decât cele pe care le avea când a fost internat și cum să reclame medicul de malpraxis, dacă el nu știe că are acest drept. Dintre cei puțini care își cunosc drepturile, nici ei nu apelează la Comisia de malpraxis, deoarece legislația îi descurajează, prin practicarea unor sume exorbitante pentru un denunț. Procedurile anevoioase și taxele mari sunt barierele de pe drumul spre Comisia de malpraxis. De exemplu, o taxă pentru expertiză costă între 3.000 și 4.000 de lei.

O altă lacună legislativă este aceea că în România nu există o reglementare sau un ghid după care să poată fi cercetată eroarea medicală. Îmi pun întrebarea: ce instituție protejează pacientul român de practicile de malpraxis ale unui medic? În acest moment, sistemul medical românesc are nevoie urgentă de un program real și eficient de reabilitare și de o legislație clară pentru protejarea pacienților în cazurile în care se constată o eroare medicală.

Cristian Mihai Adomniței

#109091

„Medicina de familie, în pericol!”

Legea bugetului pe 2009 a generat indignare la nivelul diverselor categorii sociale din România. Atât funcționarii publici, cât și personalul contractual angajat în cadrul instituțiilor publice au început protestele și au solicitat alocarea sumelor aferente drepturilor salariale și cele cuvenite pentru plata orelor suplimentare și a sporurilor aferente.

Cadrele didactice nu vor primi măririle salariale promise în campania electorală, iar medicii și cadrele medicale sunt nemulțumite de nerespectarea promisiunilor din perioada alegerilor, o mare parte a acestora preferând să lucreze în spitalele din alte țări.

Cu toate acestea, Legea bugetului pe 2009 îi dezavantajează în special pe medicii de familie. În 2008, finanțarea asistenței medicale primare a permis dezvoltarea cabinetelor medicale, iar medicina de familie a devenit mai atractivă astfel că, tot mai mulți specialiști au optat pentru locurile vacante, în special pentru cele din mediul rural.

În 2009 însă multe cabinete de medicină de familie vor da faliment, pentru că fondurile alocate asistenței medicale primare vor fi diminuate cu 40,69% față de anul 2008. Pentru acest sector a fost aplicată cea mai drastică reducere bugetară la nivelul sistemului de sănătate.

Pe plan european, medicina de familie beneficiază de 12–15% din bugetele sănătății, pe când, în România, o finanțare de 5,4% este insuficientă și chiar ar putea însemna colapsul bazei sistemului de sănătate.

De aceea, stimați colegi, consider că este necesar ca medicii de familie să primească cel puțin aceleași sume ca în 2008 pentru a funcționa și a continua dezvoltarea asistenței medicale primare în România. În același timp, este necesară prevenirea falimentării cabinetelor medicale, pentru că o bună parte din populație va rămâne fără serviciile medicale de bază.

Stimați colegi, observăm încă o dată cum promisiunile din campania electorală au fost nefondate!

Horea Dorin Uioreanu

#111081

violență și instabilitate politică, prezența premierului la masa de ședințe a Guvernului e mai mult decât crucială.

Tema bugetului e încă sensibilă, miniștrii Cabinetului Boc se schimbă cu o cadență năucitoare, iar leul e în cădere liberă. Și ce a găsit de cuviință să facă Emil Boc în acest timp? Campanie electorală la Cluj, cu câteva zile înaintea alegerilor locale.

Cetățenii României, care acum, în această perioadă dificilă din punct de vedere financiar, au nevoie de un Guvern stabil, nu au reușit să îl întoarcă din drum; nici președintele Traian Băsescu nu a reușit acest lucru, când, la mijlocul săptămânii trecute, i-a trasat premierului Boc niște sarcini precise, prin intermediul presei, astfel că, timp de câteva zile, România a fost condusă din urbea transilvană.

Stimați colegi, toate acțiunile și demersurile Guvernului României ne afectează pe noi, cetățenii României, în mod direct și ireversibil, și acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de o minte limpede care să conducă România pe calea cea bună.

În acest context, domnule Boc, v-aș ruga să vă lămuriți, odată pentru totdeauna, dilema care v-a marcat cariera politică: Cluj sau București?

Mulțumesc pentru atenție.

„Eterna dilemă a premierului Boc: Cluj sau București?”

Pe vremea când conducea urbea Clujului, Emil Boc, actualul premier al țării și președintele formațiunii democratliberale, reușea cu greu să se împartă între treburile administrative și jocurile de culise de la București, petrecându-și o mare parte din timp „în aer”, încercând să împace și capra, și varza, adică funcția de primar al Clujului și cea de președinte de partid. Pe lângă faptul că desele sale călătorii între Cluj și București nu au afectat într-un mod pozitiv viața clujenilor, care, timp de câteva zile pe săptămână, rămâneau fără conducătorul orașului, aplecarea lui Emil Boc către București, către locul unde „se împarte ciolanul”, dezvăluie, de fapt, visul de-o viață al acestuia, acela de a fi premier al țării, ideal care l-a făcut pe Emil Boc să-i mintă pe clujeni, spunându-le că nu va părăsi niciodată Clujul pentru o funcție mai înaltă.

După momentele de răzgândire ale lui Theodor Stolojan, președintele țării, Traian Băsescu, a împlinit visul de-o viață al primarului Emil Boc, oferindu-i, pe tavă, funcția de premier al țării. Și Emil Boc nu a putut spune nu, în ciuda promisiunilor sale făcute clujenilor. Astfel că fostul primar de provincie a ajuns unde și-a dorit dintotdeauna: la București. Doar că nu a rămas pentru multă vreme acolo, astfel că, în zilele premergătoare alegerilor pentru Primăria Clujului, Domnia Sa premierul țării a condus Guvernul de la Cluj.

Nu neg importanța pe care au avut-o alegerile pentru Primăria Cluj, cel mai important oraș al Transilvaniei, însă, într-o perioadă în care România se zbate între recesiune,

Relu Fenechiu

#113944

„Guvernanții actuali condamnă Moldova la izolare”

Sâmbătă și duminică, în comisiile de buget, finanțe s-a dezbătut și s-a votat Proiectul bugetului de stat pe anul 2009. Am crezut că, măcar în ceasul al doisprezecelea, actualii guvernanți vor ține cont de interesele României, și nu de interese politice mărunte de partid.

Am crezut, sâmbătă, când l-am auzit – în cadrul dezbaterilor din comisiile de buget, finanțe – pe ministrul finanțelor, Gheorghe Pogea, când îi atenționa pe senatori și deputați că va acorda prioritate zonelor sărace, cele de Est (Moldova) și Sud (Oltenia), în detrimentul celorlalte regiuni, pentru a echilibra situația economică la nivelul întregii țări, că guvernanții au decis să revină cu picioarele pe pământ și vor ține cont de prioritățile și necesitățile zonei Moldovei. M-am înșelat amarnic.

Nu mi-am pus mari speranțe, dar am crezut că măcar alocarea de fonduri pentru un studiu de fezabilitate privind autostrada care să lege Moldova de Transilvania va fi aprobată în proiectul de buget pe 2009. Nu mi-am făcut nicio iluzie în ceea ce privește amendamentele pe care le-am prezentat și care vizau necesitățile comunității din colegiul în care am fost ales sau necesitățile municipiului Iași. Nu mi-am făcut nicio iluzie, pentru că aveam experiența trăită de PNL din perioada de opoziție dintre anii 2001–2004.

Știu că alocarea de fonduri pentru un proiect la care actualul ministru de finanțe a achiesat și l-a aprobat atunci când a îndeplinit funcția de ministru de stat pentru coordonarea activităților din domeniul economic nu reprezintă un efort financiar chiar și pentru un buget de criză, dar actualii guvernanți PD-L – PSD au demonstrat că nu dau doi bani pe declarațiile anterioare și au întors spatele Moldovei.

Prin respingerea amendamentului propus de mine, guvernanții nu au respins de fapt un amendament al unui adversar politic, ci au respins un amendament ce reprezenta un punct de plecare pentru o prioritate și o necesitate a Moldovei. Guvernul PD-L – PSD a dat dovadă că nu este interesat de prioritățile unei regiuni defavorizate din punct de vedere economic, cum este Moldova. Nu doar regiunea Moldovei va avea de suferit în urma ignorării ei de către actuala guvernare.

Noii guvernați se bat cu cărămida în piept susținând că vor să relanseze turismul românesc și alocă sume mari – total nejustificate – pentru acțiuni ipotetice și îndoielnice (depistarea de mofete, gondole pe Dâmbovița etc.), dar vor constata cât de curând că izolarea Moldovei de restul țării va fi mult mai costisitoare, pentru că în lipsa unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania, cu siguranță va scădea numărul turiștilor străini atrași de obiective turistice existente și cunoscute în toată lumea.

Nu în ultimul rând, dacă se aprobau sumele necesare pentru elaborarea unui studiu de fezabilitate privind autostrada Moldova – Transilvania, atunci existau premisele ca în 2010 să înceapă efectiv lucrările la ea, ceea ce automat ar fi însemnat crearea de noi locuri de muncă.

Din păcate, actualii guvernați – care nu au fost capabili să-și respecte nici măcar la nivel minimal promisiunile electorale – au un singur obiectiv: răfuiala cu fosta guvernare și anestezierea prin declarații fără acoperire a românilor. Am tras un semnal de alarmă. Nu cred însă că va fi recepționat.

Viorel Vasile Buda

#117300

„Emil Boc acuză gratuit Guvernul liberal de fapte pe care PD-L le-a promovat”

Înainte de 1989, elevii erau îndoctrinați cu minciuni sfruntate despre guvernanții perioadei interbelice. Regimul politic comunist s-a răfuit timp de 45 de ani cu foștii politicieni liberali și țărăniști care erau catalogați în cărțile de istorie și în alte scrieri ca fiind demagogi, corupți și că unicul scop al acestora viza bunăstarea lor, în detrimentul poporului. Manipularea comuniștilor a avut succes la un procent foarte mare al românilor în perioada 1947 – 1989. Foarte puțini români au realizat însă că, de fapt, demagogia și corupția erau specialitatea casei la comuniști și că practicile pe care le puneau pe seama guvernanților interbelici reprezentau în realitate modul de a face politică al vârfurilor comuniste.

Din păcate, la aproape 20 de ani de la căderea comunismului, asistăm la practici similare. În locul ideologilor comuniști se află acum liderii PD-L, în frunte cu președintele acestui partid și totodată premierul României, Emil Boc.

De când a preluat portofoliul de la Palatul Victoria, premierul Emil Boc acuză aproape zilnic fostul Cabinet Tăriceanu. Evident, criticile nu vizează și perioada 2005 – 31 martie 2007, când PD se afla la guvernare.

Guvernul liberal este acuzat în permanență că a risipit banul public prin creșterea cheltuielilor de personal și că a făcut pomeni electorale. Ultima ieșire în acest sens a premierului Boc a avut loc ieri, când a participat la un simpozion al unui ONG. Cu această ocazie, Domnia Sa nu a uitat să repete că guvernul pe care îl conduce „nu va fi unul al pomenilor, ci va fi unul care va lucra pentru cele 22 de milioane de români”.

Sună foarte frumos ce spune domnul Boc. Trebuie însă să-i reamintim unele lucruri. Eu știu – și de fapt toată lumea știe – că majorarea cheltuielilor de personal, în mai multe domenii de activitate, au fost moderate, normale, și în conformitate cu actele normative votate în 2007 și începutul lui 2008 de către Parlament. Dar tot așa de bine se știe că parlamentarii PD-L au fost cei care au inițiat și au reușit să treacă în Parlament în 2008 o lege prin care se înregistra o creștere – mult mai mare decât acorda Guvernul liberal – a punctului de pensie pentru grupele I și II de muncă.

De asemenea, deputații PD-L au contribuit decisiv la adoptarea nerealistei legi care prevedea creșterea salariilor profesorilor cu 50% și tot parlamentarii PD-L s-au alăturat presiunilor făcute de cei din PSD și au determinat Guvernul liberal să pună în aplicare legea majorării pensiilor cu o lună mai devreme.

Unde vede aici actualul prim-ministru creșteri ale cheltuielilor de personal? Să fi uitat domnul Boc că fostul guvern a afirmat în permanență că nu sunt bani pentru creșterile salariale exagerate votate de PD-L și PSD și că a și reușit chiar să blocheze cele două legi de care aminteam mai sus?

Să fi uitat domnul Boc faptul că solicita în permanență deblocarea acestor legi și punerea lor imediată în aplicare?

Să fi uitat domnul Boc ce spunea în campania electorală, și anume că, din prima zi de guvernare, va pune în aplicare, chiar retroactiv, creșterile salariale prevăzute de legile blocate de fostul Cabinet?

Să fi uitat domnul Boc de declarațiile privind eliminarea a 100 dintre taxele plătite de cetățeni?

Dacă domnul Boc nu ar fi uitat toate aceste aspecte, cu siguranță acum nu ar mai fi putut aduce acuzații gratuite Guvernului liberal.

Și tot luni, în discursul domnului Boc am mai remarcat un exemplu de demagogie 100%. Domnia Sa a afirmat că „vor fi salarii unice pentru bugetari, ca să nu mai fie clase privilegiate”. Îi reamintesc domnului Boc de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 care a reglementat salarizarea magistraților, făcând din această categorie profesională una privilegiată. Dacă a uitat de ea, îi reamintesc că este inițiată de doamna Monica Macovei și contrasemnată de ministrul muncii de atunci, domnul Gheorghe Barbu. Din câte știu, cei doi aparțineau de PD.

A uitat oare domnul Emil Boc de numeroasele plăți făcute magistraților de către Guvernul liberal în 2008, ca urmare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006?

Virgil Pop

#121504

## „Pledoarie pentru românii noștri de peste hotare”

Dincolo de dezbaterile aride referitoare la bugetul de stat pe 2009, dincolo de tragediile pe care le vedem la televizor în fiecare zi, noi, românii, ar trebui să avem o imagine în lume. Este frustrant să fim conduși de un guvern ce, două luni de zile, s-a bâlbâit în a concepe un buget discutabil ca eficiență. Este jenant că ne mor oamenii cu zile în spitale, din cauza indiferenței personalului medical. Am ajuns să ne disprețuim noi între noi, să uităm de lucrurile ce ne leagă, de cele ce ne deosebesc și de cele ce ne pot aduce bunăstare pe mai târziu.

## Stimați colegi,

Weekend-ul trecut a avut loc în Elveția un referendum referitor la dreptul nostru de a munci în țara respectivă, referendum ce a avut până la urmă un rezultat pozitiv. Totuși, în săptămânile premergătoare scrutinului, în Elveția s-a dus o campanie susținută împotriva românilor, o campanie care avea la bază o frică socială creată de media, o imagine total negativă despre noi, românii obișnuiți.

Recentele evenimente din Italia, în care mai mulți conaționali au fost implicați în incidente violente, au făcut ca despre românii cinstiți de acolo să se vorbească cu ură și dispreț.

Preocuparea actualului Guvern pentru ocuparea unor posturi la Ministerul de Interne a făcut ca Guvernul român să nu aibă niciun fel de reacție la articolele din ce în ce mai xenofobe din presa italiană. La fel și în cazul comportamentului Elveției înaintea scrutinului de săptămâna trecută.

Cu toții știm că fiecare țară din lumea asta, și mă refer la lumea civilizată, are problemele ei, atuurile ei și specificul ei aparte.

În aceste zile, am senzația că ne zbatem, neputincioși, să ieșim dintr-o mocirlă pe care ne-o adâncim singuri. Indiferent de certurile sterile din semiimpotenta coaliție de guvernare, România trebuie să-și creeze o strategie de imagine coerentă, modernă și europeană, o strategie din care să rezulte clar care ne este contribuția la construcția europeană

în ansamblul ei, o strategie care să îi protejeze pe românii din afară de abuzuri și nedreptăți crunte.

Avem nevoie de o acțiune diplomatică susținută în toate capitalele europene, și nu numai. Trebuie să încetăm să politizăm instituțiile ce se ocupă de promovarea României în lume. Este necesar să lucrăm pe criterii de competență, cu asociațiile de români din străinătate și să avem o legătură mai strânsă cu europarlamentarii români.

Solicit Guvernului român, în special Ministerului Administrației și Internelor, precum și Ministerului Afacerilor Externe, prin intermediul acestei declarații politice, demararea unei dezbateri serioase în legătură cu situația românilor de peste hotare. Este bine să știm situația reală, care le sunt problemele și ce putem face pentru ei. Să nu uităm că cei pe care îi denumim ironic „căpșunari” ne-au asigurat în ultimii ani o parte din creșterea economică. Acum, la greu, este de datoria autorităților să dea ceva înapoi: o mână de ajutor.

Valeriu Alecu

#124515

## „Disciplina în construcții”

De ani buni, de când sectorul construcțiilor din România a cunoscut un avânt important, asistăm cu toți neputincioși la o serie de accidente de muncă, prăbușiri de imobile sau tot felul de evenimente nefericite în acest sector. Nu au trecut decât câteva zile de la un astfel de incident care s-a înregistrat la Oradea.

Ne bucurăm și e firesc că aspectul orașelor noastre începe să se schimbe la față, că acest domeniu absoarbe o mare parte din forța de muncă a României, că standardul de viață al românilor tinde să se amelioreze, însă trebuie să ne punem și întrebarea în ce măsură aceste construcții noi sunt ridicate și supervizate de oameni bine calificați, iar materialele folosite întrunesc standardele de calitate în vigoare.

Această întrebare este cu atât mai actuală cu cât prețurile materialelor de construcții, dar și ale forței de muncă au crescut foarte mult în ultimul timp, iar dezvoltatorii imobiliari tind să reducă costurile metrului pătrat construit prin materiale de construcție de calitate inferioară sau muncitori, dacă nu slab calificați, chiar deloc calificați.

Și atunci, ce facem? Ne bucurăm că am înlocuit casa de chirpici, care se dărâma la prima ploaie mai mare, cu vila supraetajată, mai nesigură decât prima. Dorim oare să trăim nefericita experiență a Turciei, care la primul seism a înregistrat cele mai multe pagube în rândul construcțiilor noi? Nu cred că cineva din țara noastră și-ar dori așa ceva.

Propun, așadar, să ne concentrăm atenția asupra disfuncțiilor care au loc pe piața diverselor materiale de construcție, mă refer la diversele carteluri care împing constructorii să cumpere materiale pe piața neagră (în special betonul la negru, de proastă calitate). Apoi, trebuie să ajutăm Inspectoratul de Stat în Construcții să iasă din amorțeală și să își desfășoare activitatea ca organism de control în domeniul calității construcțiilor, disciplinei în urbanism, supravegherii pieței produselor pentru construcții și avizării investițiilor din fonduri publice.

Vă propun, de asemenea, să inițiem și să susținem proiecte legislative care vor ameliora calitatea construcțiilor din România.

Eu personal le voi susține.

Marin Almăjanu

#126742

Domnul ministru Sârbu ne-a demonstrat, în aceste zile, că a considerat agricultura românească prioritară doar în campania electorală.

Acum câteva săptămâni, dumnealui mai susținea cu jumătate de gură că va cere 4% din PIB pentru agricultură în 2009, deziderat la care a renunțat foarte ușor, spunându-ne acum că bugetul de 1,37% din PIB pe care l-a obținut în realitate nu reprezintă chiar o mare problemă pentru agricultura românească, invocând cuvântul „crizăˮ în fiecare propoziție rostită, pentru a justifica incapacitatea de a se bate pentru domeniul pe care-l conduce.

Domnul Sârbu ne spune acum că „traversăm o perioadă grea...și trebuie să trăim cu speranța că în câteva luni vom intra în normalitate...ˮ

Păi cum reușiți, domnule ministru Sârbu, să treceți doar cu o singură frază peste realitatea dezastruoasă pe care le-o aduceți, de fapt, agricultorilor în dar prin „mărețulˮ buget obținut în domeniu?

Explicați-le, vă rog, agricultorilor ce înseamnă acest 1,37% din PIB, ce va include în realitate și prefinanțările și cofinanțările fondurilor UE: faliment și șomaj pentru cei mai mulți dintre aceștia.

Aveți curajul și spuneți-le la ce să se aștepte. Cu acest buget, majoritatea subvențiilor vor suferi reduceri drastice, ceea ce va duce agricultura într-o situație mai mult decât dramatică, punându-i pe majoritatea agricultorilor în situația de a renunța la activitate.

Ce se va întâmpla cu subvențiile, care înseamnă pentru agricultori oxigenul necesar supraviețuirii, mai ales în această perioadă destul de dificilă pentru toți? Subvențiile în sectorul zootehnic vor scădea cu 20%, în sectorul vegetal, scăderea va fi și mai mare, de 31%, plățile în cadrul Programului „Fermierulˮ vor înregistra scăderi de aproximativ 58%, iar despăgubirile acordate în agricultură vor fi reduse cu un procent de 32%.

Ce efect vor avea toate aceste reduceri? Nimic mai trist decât intrarea agricultorilor în incapacitate de plată din cauza blocajului care va urma, iar consecința este una singură: creșterea sărăciei în România!

Doinița Mariana Chircu

#128811

„Justiție sub monitorizare”

Joi, 12 februarie 2009, raportul Comisiei Europene avea să avertizeze că „viteza progresului menționată în raportul Comisiei din iulie 2008 nu a fost menținută”. Mai mult, Comisia avea să sesizeze că, pe lângă încetinirea ritmului de reformă, unele lipsuri sesizate în 2008 se mențin în continuare.

Din nefericire, Comisia Europeană ne spune ceea ce știm cu toții, însă majoritatea oamenilor politici au rețineri să afirme că mai sunt încă multe de făcut pentru ca cetățeanul român să se simtă apărat în drepturile sale.

Știm cu toții că România are nevoie, fără amânare, de un consens politic pentru adoptarea, în modul cel mai responsabil cu putință, a unui Cod civil, a Codului penal și a Codurilor de procedură civilă și penală, care ar rezolva cea mai mare parte a problemelor existente.

De asemenea, știm cu toții că din pricina unui număr inadmisibil de mare de posturi neocupate (433 de procurori și 344 de judecători), capacitatea sistemului judiciar rămâne în continuare foarte scăzută. Personal, cred că și ocuparea acestor posturi trebuie făcută pornind de la criteriul accesului oamenilor tineri în rândul magistraților, însă acesta nu trebuie să reprezinte singurul criteriu, ci și performanța și bunacredință.

Agenția Națională de Integritate, născută după atâtea chinuri, trebuie sprijinită de noi toți pentru a deveni operațională, iar Direcția Națională Anticorupție trebuie susținută pentru a-și menține în continuare o activitate apreciată favorabil de toți oamenii de bună-credință.

Este cu totul adevărat că adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2009 reprezintă un efort colectiv al tuturor membrilor Parlamentului României, însă vă propun ca, după ce bugetul va fi adoptat, să demonstrăm Comisiei Europene că nu suntem o piedică în lupta împotriva corupției și să căutăm sprijinul politic pentru noile coduri atât de necesare pentru o reală funcționarea justiției române.

Gheorghe Dragomir

#132666

Declarație politică intitulată „Miile de kilometri de autostradă promise în campania electorală vor deveni realitate sau vor rămâne desenate doar pe hârtie?”

Declarațiile recente și foarte optimiste ale premierului Boc referitoare la construcția de autostrăzi care vor lega România de restul Europei, pentru care erau alocate mai multe miliarde de euro, din cele 10 miliarde promise pentru investiții rămân, după toate probabilitățile, doar o furtună într-un pahar cu apă.

Imediat după acest anunț, mă gândeam că România, fiind o țară cu deschidere la mare, și Constanța, un județ care este poziționat pe țărmul Mării Negre, vor beneficia din plin de pe urma construcției de autostrăzi și investiții pentru infrastructură, acest lucru ducând la dezvoltarea turismului, și nu numai. Turismul ar trebui să fie una dintre principalele surse de venit ale cetățenilor din Dobrogea, dezvoltarea acestuia presupunând însă căi de acces facile și impecabile calitativ. Ca orice român, ca orice european, îmi doresc să văd România plină de autostrăzi și drumuri expres, să fiu mândru că litoralul românesc este una dintre atracțiile turistice mondiale. Vedeam deja România plină de autostrăzi și drumuri expres, vedeam noi locuri de muncă create, economia redresată, transportatori și călători mulțumiți, turismul înfloritor.

Constat însă cu surprindere că ceea ce ar fi trebuit să fie normalitate rămâne deocamdată la stadiul de proiecte și visuri, care au toate șansele să se transforme într-un coșmar.

Credeam că măcar porțiunea de autostradă Cernavodă – Constanța va fi demarată, dar declarațiile domnului ministru Berceanu au pus capăt speranțelor mele și ale locuitorilor județului Constanța. Nu mai vorbesc despre milioanele de conducători auto și despre turiști, care ar fi beneficiat mai repede de autostradă și de șoseaua de centură a municipiului Constanța sau de drumul expres spre Delta Dunării.

Deși în campania electorală reprezentanții Guvernului au trâmbițat sus și tare că Autostrada Soarelui va fi finalizată în acest an, se pare că lucrările la tronsonul Cernavodă – Constanța au fost amânate.

Mai tragică mi se pare declarația ministrului Berceanu că banii alocați prin buget Companiei de Autostrăzi vor ajunge doar pentru vopsirea (marcarea) drumurilor naționale.

În consecință, îi propun domnului ministru Radu Berceanu alocarea de fonduri speciale pentru cumpărarea mai multor creioane colorate și, dacă rămân bani, și pentru o ascuțitoare, că doar pe hârtie România va avea în această guvernare noi autostrăzi și drumuri expres.

Valeriu Ștefan Zgonea

#135252

„Un plan românesc de relansare economică”

Economia Europei traversează o perioadă de recesiune care se anunță cea mai grea de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Primele șase luni din acest an vor fi critice.

Actualul Guvern al României este compătimit de unii, este criticat de alții, dar îmi exprim convingerea că avem înțelepciunea și voința politică de a găsi un răspuns adecvat acestei situații fără precedent.

Guvernul nostru a prezentat un program de combatere a crizei ce cuprinde măsuri concrete pentru stimularea creșterii economice și protejarea intereselor economice ale populației. Precizez că acest program cuprinde măsuri ce vor stimula investițiile și vor genera efecte pozitive pe termen mediu și lung. Sunt prevăzute și măsuri care se impun în orice context. Avem criză sau nu, este necesar un control mai riguros al achizițiilor publice și trebuie să achităm datoriile uriașe pe care le-am „moștenit” de la fostul Executiv. Strategia Guvernului nostru este compusă din măsuri menite să protejeze populația și companiile din România de impactul negativ al crizei.

În același timp, trebuie să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene. Încă de la sfârșitul lunii noiembrie 2008, Comisia Europeană și-a prezentat planul de relansare economică, un plan inteligent, conturat în doi timpi, care cuprinde măsurile imediate ce se impun pentru ieșirea din criza economică actuală a statelor Uniunii Europene, dar vizează și măsurile de dezvoltare ulterioară. Comisia Europeană propune un răspuns la criza economică prin stimulente bugetare, dar și prin investiții în anumite sectoare. Dacă citești planul de relansare și te gândești la beneficiile României, concluzia este una singură: trebuie să avem proiecte și inițiativă. Mai mult, Comisia Europeană a anunțat acum că va ajuta statele membre să întocmească proiectele mari de infrastructură, care să fie implementate cu fonduri structurale. Sunt fonduri substanțiale pentru investiții în tehnologii verzi și pentru programe de recalificare profesională.

Accesul anticipat al statelor membre la cele 1,8 miliarde de euro din Fondul Social European, pentru întărirea politicilor privind piața muncii, susținerea categoriilor vulnerabile, calificarea forței de muncă pentru domeniile necesare în contextul crizei – se traduce prin crearea de noi locuri de muncă.

Mediul de afaceri ar putea fi un mare câștigător al acestui plan de relansare economică. Banca Europeană de Investiții și-a suplimentat pachetul financiar destinat împrumuturilor acordate întreprinderilor mici și mijlocii de la 10 miliarde de euro la 15 miliarde de euro anual.

De asemenea, Comisia simplifică schema ajutoarelor de stat, pentru a grăbi procesul de aprobare a acestora. Ajutoarele de stat trebuie canalizate spre cercetare, inovație, calificarea forței de muncă, protecția mediului și tehnologii curate, transport și eficiență energetică.

Totodată, sunt fonduri europene consistente pentru educație. Ministerul Muncii va primi, în acest an, 450 de milioane de euro pentru programe de reconversie profesională.

Ministerul Agriculturii poate obține, în următorii patru ani, aproape zece miliarde de euro, plăți directe sau pentru dezvoltare rurală.

Ce ne trebuie pentru a obține acești bani? Proiecte!

Perfecționarea mecanismului de absorbție a fondurilor comunitare este un element esențial în acest moment. Reducerea timpului de la depunerea proiectului la începerea efectivă a lucrărilor este angajamentul PSD. Nu ne permitem să mai pierdem timpul! Avem nevoie de soluții, de răspunsuri credibile, în fața multor provocări.

## Stimați colegi,

Pentru a scoate economia din impas trebuie să concepem un al doilea plan de criză, un plan românesc de relansare economică. Unele dintre aceste decizii vor fi dificile, dar știu că vom reuși dacă vom lăsa deoparte partizanatul și dacă vom lucra împreună.

Nu subestimez problemele cu care ne confruntăm, iar rezultatele programului de relansare economică nu se vor vedea imediat. Scopul este atragerea investițiilor, care înseamnă păstrarea și crearea de locuri de muncă.

Vreau să subliniez că proiectul de buget pe 2009, aflat în dezbaterea Parlamentului, este cea mai bună variantă care se putea găsi în această perioadă de criză. Nimeni nu este

pe deplin mulțumit de acest proiect, dar actuala propunere de buget cuprinde elementele esențiale ale programului de combatere a crizei.

Putem spune că bugetul pe 2009 stabilește reperele planului românesc de relansare economică. Pornind de la aceste repere, trebuie să ne folosim întreaga energie pentru a stimula economia țării, pentru a atrage fondurile europene, pentru a găsi cele mai bune soluții și a depăși cât mai repede, cu costuri sociale minime, această perioadă de criză.

Avem o mare responsabilitate, dar nu trebuie să uităm că toți cei care au dus mai departe această țară și-au asumat riscuri.

Spun încă o dată: provocările sunt mari, dar vom demonstra că suntem capabili să reconstruim România. Aceasta este o datorie față de toți românii și față de noi înșine.

Grațiela Leocadia Gavrilescu

#140337

„Pentru Guvernul Boc, sănătatea nu este o prioritate”

De câteva săptămâni, am senzația că trăim, simultan, în lumi paralele: una este cea pe care o întâlnim la fiecare pas noi înșine și o vedem la televizor, cu criza medicamentelor, a laptelui praf, cu femei care mor pentru că nu are cine să le asiste travaliul, cu domni Lăzărescu _,_ cu medici surmenați după zeci de ore de gardă, cu medici hăituiți de controale și de camere de luat vederi, cu pacienți doi în pat etc., și o a doua – cea reflectată de bugetul Guvernului Boc: lumea în care nu mai este nevoie nici de medici de familie, nici de aparatură medicală, nici de medici în cabinetele școlare, nici de nimic altceva decât, probabil, de turism balnear sau, mai sigur, de turism ecumenic, întru pregătirea apropiatei noastre treceri la loc cu verdeață, unde nu e întristare și nici suspin!

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate, am putut constata cu îngrijorare cât de insignifiantă este sănătatea pentru actualul Guvern. Cum altfel și-ar fi permis acesta să diminueze de la 3,8% din PIB-ul pe 2008 la 3% din PIB-ul, categoric mai mic, al lui 2009, suma alocată sănătății? Cheltuielile de capital scad cu 42,72%.

Spitalelor noi, aflate în diferite stadii de executare, li se alocă sume derizorii, doar pentru... imagine. Fondul provenit din taxa pe viciu capătă alte destinații decât cele gândite inițial.

Cabinetele medicilor de familie își pot pune deja afișul „Închis din motive de faliment”. Chiar să nu fi aflat guvernanții că acești medici, care sunt primii la care apelăm, primii care pot contribui la profilaxia bolilor noastre, pentru binele pacienților au contractat aparatură, cea mai multă pe valută, în leasing, și că, din cauza cursului euro, deja se află într-o mare dificultate? Chiar trebuia să mai diminueze acum și fondurile alocate asistenței medicale primare cu 40,69%? Mi-am extras o lungă listă de fonduri cu... minus: dispozitive și echipamente medicale – minus 13,24%; servicii medicale ambulatoriu – minus 34,41%; asistență medicală specialități clinice – minus 7,18%; asistență stomatologie – minus 13,18%; asistență specialități paraclinice – minus 42,83%; servicii medicale în spitale generale – minus 12,58%... Și lista mea continuă!

Este o situație inadmisibilă! Este o dovadă clară de proastă gestionare a banului public, de îndepărtare a Guvernului de problemele reale ale cetățenilor, de incompetență și indiferență!

Eu nu pot să port pe conștiință povara unei astfel de decizii.

Îl las pe domnul Boc și pe susținătorii dumnealui să o poarte!

Florin Țurcanu

#142939

Alianța PD-L – PSD, care a promis că nu va politiza bugetul, prin majoritatea pe care o deține în comisiile parlamentare, în general, și în Comisia pentru buget, finanțe și bănci, în special, a făcut întocmai acest lucru votând și promovând amendamente ale parlamentarilor pe care-i reprezintă, neținând cont de ideile sau problemele celorlalți.

În calitatea mea de parlamentar al opoziției, aș dori să atrag atenția coaliției guvernamentale că bugetul României nu este nici „portocaliu” și nici „trandafiriu”! Acesta nu are culoare politică, pentru că provine din taxele și impozitele plătite de români, indiferent de culoarea politică a acestora.

După votul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, am constatat cu stupoare faptul că toate proiectele începute în localitățile de pe raza județului Botoșani nu vor putea fi finalizate. De ce se va întâmpla acest lucru? Dintr-un motiv lesne de înțeles: amendamentele la Legea bugetului referitoare la aceste proiecte au fost inițiate de un deputat liberal, reprezentant al opoziției.

Prin urmare, încercarea de modernizare a infrastructurii județului Botoșani, reprezentată prin reabilitarea drumurilor comunale, construcția de poduri, sisteme de aducțiune a apei potabile, sisteme de epurare a apei, canalizare, iluminat public, construcția de terenuri și săli de sport, va fi oprită de această demonstrație de forță a coaliției guvernamentale.

Fondurile necesare pentru continuarea lucrărilor la casele de cultură din localitățile botoșănene, la reabilitarea unor lăcașuri de cult, unele chiar monumente istorice sau cu o încărcătură istorică fără precedent, sunt în acest moment inexistente și probabil așa vor rămâne pentru că au fost cerute de un parlamentar de opoziție.

Reabilitarea școlilor și grădinițelor va fi blocată tot din dorința celor de la guvernare de a „colora” cât mai mult posibil bugetul.

Au promis în timpul campaniei electorale prosperitate și bunăstare pentru toți, indiferent de culoarea politică. Care va fi, în aceste condiții, bunăstarea și prosperitatea locuitorilor județului Botoșani?! Dacă în școli va continua să plouă prin acoperiș, dacă grupul sanitar va fi în spatele școlii, dacă sursa de căldura va continua să fie veșnica sobă, ne punem retorica întrebare: ce vor face în viitor tinerii noștri? Bineînțeles că răspunsul îl știm cu toții: își vor pierde încrederea în cei care le coordonează viitorul! Prin faptul că vreți să pedepsiți comunitățile locale conduse de primari liberali sau reprezentate de parlamentari liberali, nu veți realiza decât atragerea antipatiei față de guvernarea pe care o reprezentați!

Gândiți-vă că cei cărora le furați dreptul de a învăța în școli moderne în condiții de nivel european sunt viitorii votanți ai țării. Sunt cei pe care noi îi considerăm Viitorul, dar le interzicem dreptul de a beneficia de ceea ce este mai bun și mai bine pentru ei!

Reabilitarea sediilor primăriilor și consiliilor locale dintr-o serie de localități nu-și găsește reprezentarea în sumele alocate de la buget. Consider normal faptul ca fiecare primărie, indiferent de culoarea politică a primarului, să primească fondurile necesare pentru reabilitare și modernizare. În ce condiții își primesc primarii acestor localități musafirii proveniți din localitățile europene cu care sunt înfrățiți? Sau cum pot desfășura aceștia o activitate conformă normelor europene, dacă utilitățile, internetul, serviciile de televiziune sunt doar un vis?

Respingerea amendamentelor de către Comisia pentru buget, finanțe și bănci, pe care le-am propus la Proiectul de lege a bugetului de stat pe 2009, necesare alocării de fonduri pentru modernizarea comunităților locale botoșănene mă determină să cred că se dorește menținerea județului Botoșani într-un con de umbră și totodată la limita subzistenței.

În numele celor care mi-au acordat încrederea și m-au trimis în Parlament, mă adresez dumneavoastră, coaliției guvernamentale, pentru a ține cont de nevoile imediate ale județului pe care-l reprezint și pentru a aloca fondurile necesare modernizării unui județ care a contribuit din punct de vedere istoric, literar și politic la renumele României.

Gheorghe Coroamă

#147119

În calitate de reprezentant al județului Suceava în Parlamentul României, am luat notă de prevederile Proiectului de buget pentru anul 2009 și am constatat cu indignare că, pentru actualul Executiv, programul de dezvoltare a județului pe care îl reprezint este practic inexistent, dar, mai mult de atât, am observat ca actualul Guvern nu are un plan de luare a unor minime măsuri de prevenire a catastrofelor provocate de inundații, având în vedere că în ultimii ani județul Suceava a fost greu încercat de asemenea nenorociri.

Este evident faptul că dezvoltarea infrastructurii, a bazelor sportive, realizarea rețelelor de alimentare cu apă și a rețelelor de canalizare, potrivit sumelor prevăzute în buget, nu reprezintă o prioritate a Guvernului Boc pentru a se realiza în localități precum Ulma, Brodina, Straja, Vicovu de Jos, Bilca, Voitinel, Putna etc. lucrări ce a fost promis în campania electorală de reprezentanții actualelor partide aflate la guvernare că vor fi executate imediat.

De asemenea, în proiecția bugetară pe anul 2009 nu sunt alocate fonduri pentru reconstrucția sau continuarea unor lucrări la căminele culturale din localități precum Vicovu de Jos, Vicovu de Sus, Horodnic de Sus, Sucevița, Gălănești, Marginea sau Putna.

Nici reabilitările unor școli sau grădinițe din localitățile Vicovu de Sus, Horodnic de Sus, Ulma, Bilca nu vor avea mai mulți sorți de izbândă, conform concepției bugetului din acest an, iar continuarea lucrărilor la sediile unor primării se pare, de asemenea, că nu vor avea mai mult succes.

Un alt obiectiv de maximă importanță pentru dezvoltarea județului îl constituie aeroportul din Suceava, însă blocarea lucrărilor de modernizare a acestuia este iminentă, în contextul actualului proiect de buget prezentat de Guvernul domnului Boc.

Respingerea tuturor amendamentelor referitoare la dezvoltarea și promovarea turismului local demonstrează din nou lipsa de preocupare a acestui Guvern pentru creșterea nivelului de trai în Bucovina, turismul reprezentând singura șansă de redresare a zonei.

Prin amendamentele la Proiectul bugetului de stat pe anul 2009 inițiate de mine, precum și de ceilalți parlamentari ai PNL din județul Suceava, am dorit să susținem proiectele comunităților locale atât de necesare dezvoltării spațiului rural.

Având în vedere cele arătate anterior, reiese clar faptul că speranțele de îmbunătățire a condițiilor de viață în județul Suceava, în actualul context, sunt minime, singura șansă a locuitorilor Bucovinei, ca, de fapt, în multe alte zone din țară, fiind în continuare străinătatea, unde se găsește marea parte a tineretului acestui județ și pentru care actualii guvernanți promiteau în campania electorală câte 20.000 euro pentru fiecare. Unde se regăsesc în proiectul de buget sutele de milioane de euro care s-ar cuveni acestora, conform promisiunilor electorale, pentru întoarcerea lor acasă?

În numele bucovinenilor, transmit pe această cale un mesaj Guvernului și Parlamentului pentru a-și respecta promisiunile făcute și a ține cont de toate necesitățile, astfel încât potențialul de care dispune Bucovina să fie valorificat întru totul.

Filip Georgescu

#150293

Noi, românii, ținem morțiș să ne demonstrăm nouă înșine, și astăzi, că pământul se învârtește în jurul soarelui și a axei sale, după ce, cu vreo 500 de ani în urmă, renumitul astronom polonez Copernic a fundamentat științific sistemul heliocentric, iar nu mai puțin iluștrii săi urmași Galileo Galilei și Giordano Bruno i-au confirmat și dezvoltat teoria. Măcar dacă în dezbaterile noastre, adesea inutile sau chiar ridicole, am întredeschide vreo ferestruică spre viitor. În multe cazuri, nu facem decât să dezgropăm racilele trecutului, pe care, după ce le-am repudiat cu mânie proletar-capitalistă, încercăm să le reciclăm în pârghii ale dezvoltării de azi și de mâine.

Ce poate fi mai evident în această privință decât Legea nr. 298 adoptată din fuga calului de Parlament, în toamna anului trecut, promulgată ulterior de președintele Băsescu și care a intrat în vigoare la 20 ianuarie a.c. Era greu de crezut că printr-un asemenea diabolic act normativ, care prevede reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice și a SMS-urilor, înregistrarea lor de către operatorii de telefonie fixă și mobilă și conservarea acestora timp de șase luni, ne vom întoarce la epoca de groază a Securității regimului totalitarist. Legea stipulează ca toate informațiile înregistrate să fie puse la dispoziția procurorilor, în urma unei cereri aprobate de președintele instanței de judecată căreia i-a revenit competența să judece cauza în primă instanță, dacă informațiile indică pregătirea unei infracțiuni grave, potrivit art. 15 din acest act normativ.

Cu alte cuvinte, în România, este reabilitată și reactivată în mod absolut responsabilitatea factorului politic, trecând peste caracterul democratic al statului, ignorând libertățile cetățenești prevăzute în Constituție.

Așadar, după ce am înfierat practicile odioasei poliții politice, trecând vremea regimului comunist, după ce au fost demarcați mulți dintre securiștii care-i supravegheau zi și noapte pe cetățeni, după ce un organism ca acel nefericit Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învrăjbit societatea românească cu acuze polițienești și șantaje politicianiste, iată-ne acum martori ai legiferării unor practici odioase ale Securității, pe care actualele servicii secrete le îmbrățișează ca pe o necesitate imperioasă și normală, în baza căreia ne vor supraveghea fiecare vorbă, fiecare convorbire, relațiile de familie, cele de amiciție, dar mai ales pe cele politice.

Pentru a ne risipi îngrijorarea, ca să nu spunem neliniștea, președintele Traian Băsescu declară că „în România nu se fac înregistrări ilegale”, deși unele servicii și instituții s-au dedat la așa ceva. Dar oare Legea nr. 298 nu este ea însăși o mostră indubitabilă îndreptată împotriva cetățeanului, adică o cale de înregistrare ilegală a cetățeanului? Ce legitimitate poate să capete ea prin votul Parlamentului? Nu era oare nevoie de un referendum național pe această temă? Oare milioanele de cetățeni ai acestei țări, care vorbesc zilnic la telefon, pun la cale lovituri de stat, atentate politice, jafuri la adresa avuției naționale ori trădarea secretelor țării?

Nimeni nu neagă că în rândul milioanelor de oameni cinstiți, devotați trup și suflet țării în care au văzut lumina zilei și viețuiesc, împreună cu urmașii lor, există destulă neghină, destui indivizi care acționează împotriva interesului național prin acte de corupție, de trădare sau crime, pentru a-și atinge scopurile personale. Dar pentru depistarea unor netrebnici, trebuie urmărit, în mod polițienesc, întregul popor, mai cu seamă când unii dintre răufăcători acționează din fotolii de demnitari?

Putem înțelege necesitatea unor asemenea măsuri în SUA, Israel și alte țări, unde atentatele puse la cale de teroriști sunt extrem de frecvente, reprezentând un mare pericol pentru cetățeni. Este mai greu de crezut că România ar fi una din țintele predilecte ale terorismului, fiindcă noi nu prea am avut ceva de împărțit cu țările în care un asemenea fenomen a devenit politică de stat.

Asemenea pericole ni le creăm noi înșine prin mafioții care deteriorează țara, prin intermediul indivizilor de bani gata, care sfidează orice norme legale, alergând cu peste 150 de km pe oră pe șosele și străzi, prin traficanții de droguri și arme, prin acea lume interlopă care tinde să devină stat în stat.

Trebuie oare să suspectăm, să înregistrăm și să umilim un întreg popor, când asemenea indivizi pot fi depistați zilnic, cu ochiul liber?

Pe de altă parte, putem crede că teroriștii pun la cale nelegiuirile cu celularul la ureche, pe stradă? Nu cumva teroriștii redevin pretextul din decembrie 1989? Nu cumva stocarea informațiilor pe timp de șase luni se face în scopul revigorării șantajului politic, pentru asigurarea succesului în alegeri, care nu mai poate fi obținut pe calea scrutinului democratic?

Este mai mult decât simptomatic faptul că o asemenea lege apare în anul alegerilor prezidențiale.

În aceste vremuri grele, care stau sub semnul crizei economice atât de apăsătoare, doar o asemenea lege ne mai lipsea, prin care să ni se pună lacătul la gură, ca să nu mai clevetim deloc neajunsurile, sărăcia ori incompetența unor politicieni.

N-ar fi exclus ca în curând să ne trezim cu o lege care să ne permită să mâncăm o singură dată pe zi și să ne oblige să stocăm alimentele în frigidere pe câteva luni. Legitimitatea unei asemenea legi și-ar găsi acoperire în intențiile guvernanților de a îngheța salariile și pensiile sau de a le întreține la flacăra palidei majorări de 5%.

La capătul unor dezbateri maraton, Cabinetul Boc a aprobat, la 29 ianuarie, forma preliminară a bugetului pe 2009 și planul de combatere a crizei economice. Deși se știe bine că fără buget, niciun minister nu va putea să acționeze în vreun fel pentru realizarea propriilor sarcini din programul guvernamental, acest instrument financiar capital, care exprimă în formă bănească veniturile și cheltuielile pe care trebuie să le realizeze pe 2009 organele administrației centrale și locale de stat, a fost moșit mai multe săptămâni, fiindcă, așa cum afirmă la unison membrii actualului Executiv, situația grea lăsată de guvernarea liberală i-a pus la grele încercări.

Înțelegem mai degrabă că situația economică grea în care se află țara, ca urmare a crizei mondiale, i-ar fi putut pune în dificultate pe actualii guvernanți, și nicidecum „moștenirea grea” a trecutului, care de 19 ani încoace a devenit o placă hodorogită în politica românească.

Dar cum, necum, până la urmă avem buget sau, cum s-ar spune, am intrat în normalitate.

Că în cadrul dezbaterilor din Parlament s-ar putea modifica unele prevederi, că pe parcursul acestui an vor interveni corecturi sau rectificări, toate acestea contează mai puțin. Chiar dacă vorbim de o întârziere de mai bine de o lună, aceasta nu constituie un capăt de țară.

Liniile generale care stau la baza bugetului pe 2009 au fost negociate de doi parteneri cu concepții doctrinare diferite. Dacă Partidul Democrat Liberal apăsa pe pedala austerității, pentru a tempera rigorile crizei economice, Partidul Social Democrat nu voia să înmormânteze promisiunile făcute în campania electorală de majorare a salariilor și pensiilor, până la urmă cei doi parteneri au ajuns la concluzia că bugetul asigură un echilibru între componenta sa economică și cea socială.

Una dintre măsurile esențiale preconizate de Guvern pentru susținerea bugetului și diminuarea impactului crizei economice o constituie alocarea a 20% din volumul cheltuielilor pentru investiții masive în infrastructură, transporturi, mediu, sănătate, reabilitare termică, refacerea drumurilor județene și comunale, alimentări cu apă și pentru alte domenii.

Orientarea prioritară a cheltuielilor bugetare într-o direcție care să asigure locuri de muncă și creșteri economice este desigur salutară. Există, însă, în mod evident, destule dificultăți în a împărți 10 miliarde de euro (cât reprezintă acel 20% din buget pentru investiții) la atâtea ministere, ceea ce l-a determinat pe efemerul ministru al administrației și internelor să demisioneze.

Alte măsuri anunțate de Guvern vizează achitarea datoriilor restante lăsate de Guvernul Tăriceanu, fără de care economia se blochează, creșterea gradului de absorbție a fondurilor comunitare, capitalizarea CEC și Exim Bank cu

* 250 milioane de euro, pentru a constitui resursa financiară de sprijinire a IMM-urilor.

În buget sunt prevăzute, de asemenea, cheltuieli de ordin social, numai că ele sunt mai mult decât modeste. În 2009 salariile și pensiile se vor majora cu 5%, spor achitabil în două tranșe (aprilie și octombrie). O asemenea majorare ar putea să rămână până la urmă o prevedere pur formală, câtă vreme ea va fi înghițită de o inflație alarmantă și de sporirea cu 3,3% a contribuțiilor de asigurări sociale.

O măsură bine-venită, dar departe de a fi îndestulătoare, o constituie instituirea pensiei minime sociale de 350 de lei pentru persoanele cu pensii mici, măsură, de asemenea, realizabilă în două etape. În același timp, pentru persoanele cu pensii mici, medicamentele vor fi compensate cu 90%.

În ce privește învățământul, se pare că, în sfârșit, acesta va beneficia de aproximativ 6% din PIB.

Așa cum apreciază mulți analiști, bugetul pe 2009 a fost construit pe baza unor parametri fără susținere: creșterea economică de 2,5%, deficit bugetar de 2% și o inflație de 5%.

Practic, guvernanții noștri au ținut seama de previziunile instituțiilor internaționale care prognozează pentru România, în 2009, un spor al PIB de 1,75% față de 7,8% în 2008, deficit bugetar record de 7,5% în comparație cu 5,2% cât s-a înregistrat anul trecut. Așadar, Cabinetului Boc îi va fi aproape imposibil să-și atingă propriile ținte bugetare, în condițiile în care sursele interne de finanțare a economiei sunt mai mult decât anemice.

Așa cum apreciază Comisia Europeană, „boom-ul” cererii pe plan local, care a reprezentat principalul martor de creștere economică a României în ultimii cinci ani, va încetini semnificativ, din cauza reducerii puternice a dinamicii creditelor, a slăbirii indicatorilor de încredere și a deteriorării condițiilor pe piața investițiilor (construcții și echipamente), unde rata de creștere se va reduce de la 18% în 2008 la 1,5% în 2009.

Pe de altă parte, CE menționează că veniturile din taxe, accize și impozite vor fi afectate de încetinirea ritmului de creștere economică, precum și de diferitele modificări de natură fiscală. S-ar putea, de asemenea, să se majoreze datoria publică. Deficitul ridicat, cumulat cu creșterea rapidă a dobânzilor la datoriile guvernamentale, va conduce la o sporire a ponderii datoriilor publice în PIB la 26,75% în 2010, de la 15,25% în anul trecut.

Deocamdată, putem răsufla ușurați, întrucât Executivul a adoptat forma preliminară a bugetului pe 2009. Să vedem însă dacă în urma aplicării măsurilor stipulate în buget vom putea să respirăm cât de cât normal, pe parcursul întregului an.

Ioan Munteanu

#161308

Fiecare început de an bugetar și fiecare schimbare a echipei ministeriale înseamnă o perioadă de incertitudine și de noi experimente. Este și cazul sistemului sanitar, confruntat cu numeroase probleme în aceste vremuri de nesfârșită reformă.

Conform unei statistici întocmite de către Direcția de Sănătate Publică Neamț pentru anul 2008, numărul locuitorilor din județ scade încet, dar sigur, cei care supraviețuiesc fiind din ce în ce mai bolnavi. Astfel, în ultimii 10 ani, numărul deceselor a depășit cu mult numărul nașterilor, ceea ce face ca sporul natural înregistrat să fie, în mod constant, negativ. Îngrijorător este și faptul că an de an sunt semnalate noi cazuri de cancer, tuberculoză și hepatită, considerate în general boli ale sărăciei și ale neajunsurilor materiale.

În acest context, recentele dezbateri ale cadrelor medicale din Neamț scot în evidență deficiențele cu care se confruntă sistemul sanitar, aflat într-o permanentă organizare.

Una dintre problemele puse în discuție se referă la fondurile insuficiente alocate asistenței medicale primare, diminuate cu 40,69% față de anul 2008. Medicii afiliați la Asociația Patronală a Medicilor de Familie protestează împotriva reducerii drastice a prevederilor bugetare: „Este ilegal să micșorăm salariile angajaților din cadrul cabinetelor medicilor de familie – a precizat vicepreședinta APMF Neamț. Medicina de familie este segmentul de bază și de prim impact pentru sănătatea întregii populații și chiar cu o reducere substanțială a cheltuielilor (utilități, căldură, energie electrică, medicamente pentru urgență, tipizate, telefoane, dezinfectanți etc.) se va ajunge la închiderea a 40-50% din cabinetele medicilor de familie dacă nu vor fi suplimentate actualele prevederi bugetare”. În caz contrar, mulți dintre medici și asistenți își vor părăsi locurile de muncă, iar sistemul sanitar va cunoaște o gravă deteriorare.

Posibilul faliment al cabinetelor medicale cu mai puțin de 1.500 de asigurați înscriși ar putea conduce la colapsul rețelei de sănătate, ținând seama de faptul că 80% din consultațiile bolnavilor cronici și din rețetele compensate acordate populației sunt efectuate de către medicii de familie.

Recenta campanie declanșată împotriva medicilor de mai multe posturi de televiziune marchează punerea sub semnul îndoielii a profesionalismului și moralității unei întregi categorii de specialiști.

Cu speranța că aceste semnale vor fi corect și la timp recepționate, suntem alături de medicii de familie aflați, acum, într-un moment de răscruce și le sprijinim revendicările.

Iulian Vladu

#165488

„Importanța surselor alternative de energie”

O economie modernă dezvoltată este dependentă de asigurarea unei aprovizionări abundente cu energie. Din experiențele anterioare, spre exemplu, anii ’70, când prețul țițeiului s-a mărit de aproximativ șapte ori sau, o experiență mai recentă, când Rusia a oprit furnizarea de gaze Ucrainei, tema securității pieței energetice este prezentă din nou pe agenda publică.

Este important de subliniat faptul că, pe o piață energetică atât de dependentă de petrol și de gaze, orice amenințare la adresa furnizării de energie ar putea avea consecințe negative majore atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere politic. De aceea, politicile și evoluțiile interne ale țărilor care furnizează petrol și gaz pe piața mondială joacă un rol deosebit pentru economia întregii lumi.

Consider că o țară cu o economie modernă dezvoltată, așa cum noi ne dorim a avea, are nevoie de o strategie de

prevenire a întreruperilor și de aranjamente care să minimalizeze efectele asupra nivelului cantităților furnizate în cazul producerii unei crize mondiale majore. Și acest lucru deoarece securitatea energetică deține potențialul de a crea o criză majoră sau, de asemenea, poate modela din ce în ce mai mult politica externă și prioritățile statelor din întreaga lume. Trebuie să luăm în calcul însă amenințările la adresa furnizării de energie generate de surse precum atacuri teroriste, dezastre naturale, intimidarea politică și șantajul sau întreruperile ca urmare a conflictelor sau tensiunilor regionale, așa cum s-a întâmplat recent, în cazul întreruperii furnizării energiei de către ruși Ucrainei.

Schimbarea ponderii importanței în cadrul consumului energetic, adică de la petrol la gaze naturale, trebuie să ne determine la măsuri raționale precum crearea de surse alternative de energie. Așadar, trebuie să susținem elemente de infrastructură din ce în ce mai sofisticate, precum proiectele de noi conducte sau de construire a terminalelor de gaz, care să răspundă unui consum din ce în ce mai mare de energie.

În plus, pentru a spori securitatea energetică, trebuie să creăm și să păstrăm legături strânse cu țările producătoare, pentru a reduce dependența țării noastre de numai unul sau doi producători de gaze și petrol. Este un proces de globalizare, iar aceste acțiuni raționale pot contribui în foarte mare măsură la satisfacerea cererii în continuă creștere de aprovizionare cu energie, orice diminuare a nivelului de aprovizionare putând conduce la o criză internațională.

Piața europeană de GNL (gaz natural lichefiat) este în continuă creștere. Printre cele mai bogate țări care au terminale GNL enumăr: Japonia 26, Spania 5, SUA 5, Coreea de Sud 4 terminale, Franța, Marea Britanie 3, China, India, Italia, Mexic, Portugalia câte un terminal GNL. Lichefierea și transportul maritim al gazului natural au cunoscut o dezvoltare rapidă în ultima vreme, deoarece constituie singura soluție ce asigură o mare flexibilitate în materie de surse de aprovizionare cu gaz – furnizorul poate fi schimbat relativ ușor și se poate situa la mare distanță.

În ceea ce privește țara noastră, „Romgazˮ, companie care operează cele mai multe depozite de gaze din România, va realiza împreună cu un investitor strategic un terminal de gaz natural lichefiat la Constanța. Sunt de părere că demersurile pentru acest terminal GNL trebuie să continue, fiind foarte important pentru diversificarea surselor de aprovizionare. Gazul natural lichefiat se poate importa din Qatar, Algeria, Nigeria, zona Caspică.

În concluzie, avem nevoie de o strategie pe termen lung privind investițiile în securitatea pieței energetice, care să conțină un plan de acțiuni clar, care să ofere investitorilor perspective pe termen lung, toate acestea coroborate cu interesul nostru de continuare a proiectelor de valorificare a surselor alternative de energie.

Kelemen Hunor

#169408

„Ori «epurare etnică» ori «stat național»”

Șeful statului a făcut în ultimele zile „dezvăluiri incendiare” legate de comunitatea maghiară din județele Harghita și Covasna.

La învestirea celui de-al treilea ministru de interne al Guvernului Boc, domnul președinte a ținut să semnaleze printre altele și un fenomen care pare să aibă loc, după informațiile Domniei Sale, în județele Harghita și Covasna. Conform acestor declarații, în cele două județe secuiești se petrece o adevărată „epurare etnică”, pe care domnul președinte a dezvăluit-o într-un cadru ceremonios, sărbătoresc, prilejuit de învestirea domnului ministru Dan Nica.

Poate vă întrebați, dragi colegi, cine pe cine „epurează” în cele două județe. Răspunsul vine chiar de la șeful statului: românii sunt victimele epurării, maghiarii sunt executanții, mai exact, maghiarii din administrațiile locale.

O adevărată premieră dezolantă care, dacă ar fi adevărată, România ar fi prima țară în care – într-un mod paradoxal și cu totul ieșit din comun – populația majoritară este „epurată” de comunitatea minoritară. Politologii din întreaga lume ar trebui să vină să studieze fenomenul.

Nu este cazul, fiindcă și de această dată avem de a face cu o scamatorie gratuită care nu aduce niciun fel de beneficiu relațiilor româno-maghiare.

Înainte să denunțe această epurare etnică, domnul președinte a vorbit și despre caracterul de stat național al României. Or, aici avem două noțiuni care se bat cap în cap.

Dacă România este stat național, atunci nu există epurare etnică, fiindcă statul este „pur”, populat de o singură comunitate etnică. Atunci cine pe cine să epureze? Iar în cazul în care se presupune că ar exista epurare etnică, atunci România nu este stat național, fiind populat de mai multe comunități etnice.

În această ordine de idei, domnul președinte Băsescu ar trebui să renunțe la una dintre cele două enunțuri. Evident nu o va face, și acest lucru este lesne de înțeles. Motivul coincide cu explicația acestei inconsecvențe: se apropie campania pentru alegerile prezidențiale, iar domnul președinte trebuie să recupereze voturile rămase la liber după ce PRM a ratat intrarea în Parlament, voturi pe care pentru scurt timp a reușit să le adune PSD-ul prin atitudinea anti-UDMR din perioada negocierilor.

Domnul președinte este în campanie, dar pregătește în viitorul apropiat și modificarea Constituției. Sperăm că după alegeri va avea timp pentru lectura raportului întocmit de Comisia prezidențială de analiză a regimului politic și constituțional care, în baza mandatului pe care i l-a încredințat Președintele României, și-a propus să discute critic și imparțial modificarea Constituției, și care recomandă

declararea ca nerevizuibile a următoarelor elemente, pagina 83: forma republicană de guvernământ, democrația constituțională, pluralismul politic.

După cum observați, stimați colegi, în raportul asumat de însăși Administrația Prezidențială nu se regăsește nicio recomandare referitoare la declararea ca nerevizuibil a caracterului de stat național, definit în articolul 1 al Constituției.

Propunerile UDMR se referă doar la această sintagmă, și nu la înlăturarea caracterului de stat „independent, indivizibil, unitar și suveran” al României. Motivul este simplu: sintagma de stat național, în contextul existenței mai multor minorități, rămâne fără conținut.

Cerința nu este nici pe departe una inconștientă, în condițiile în care și într-un stat al Uniunii Europene s-a găsit o soluție identică. Constituția Spaniei, în același articol, statuează caracterul indivizibil și unitar al țării și, totodată, recunoaște și garantează dreptul la autonomie al minorităților și regiunilor care alcătuiesc țara.

Vasile Filip Soporan

#175035

Doresc să prezint în fața dumneavoastră declarația politică „Serviciile publice esențiale și protecția socială”.

Realizarea serviciilor publice în domeniul gospodăriei comunale constituie o temă principală a colaborării care există între administrația centrală și locală și reprezintă, în același timp, modalitatea prin care sunt realizate anumite necesități ale cetățenilor la nivelul comunității.

Funcționarea eficientă a acestora depinde, în mare măsură, într-o economie de piață, de modul în care sunt asigurate resursele pentru funcționare și pentru dezvoltare, dezvoltare atât la nivelul multiplicării, cât și la nivelul îndeplinirii unor standarde de funcționare tehnologică și calitativă într-un context de mediu reglementat.

Abordez această problemă deoarece în calculul funcționării unei comunități se pot calcula costurile care apar la neasigurarea unor servicii publice, cum ar fi, spre exemplu, serviciul de alimentare cu apă potabilă. Economic, în realizarea unui serviciu public, nu sunt trecute asemenea costuri care țin de funcționarea în ansamblu a comunității.

Într-o societate aflată într-o tranziție îndelungată, unde locurile de muncă devin mai puțin numeroase, iar costurile directe ale asigurării serviciilor publice esențiale devin din ce în ce mai ridicate, se pune o problemă importantă, aceea a procedurilor prin care, în lipsa dovedită a resurselor financiare, se poate întrerupe un serviciu public esențial pentru cel care nu achită prestația.

Mi-am pus această întrebare în momentul în care am fost confruntat în colegiul pe care-l reprezint cu următoarea situație: într-un bloc cu 120 de garsoniere, în care locatarii aveau calitatea fie de chiriași, fie de proprietari, cu instalațiile sanitare degradate și cu facturile achitate sau neachitate de multă vreme, s-a ajuns la situația întreruperii alimentării cu apă. Această operație a fost realizată de Compania de Apă Arieș din considerente economice, uitând să ia în analiză faptul că lipsa apei la nivelul celor 120 de familii, cu bătrâni și copii de câteva zile, poate să genereze o situație gravă de sănătate publică, unde costurile publice de remediere a situației ar fi fost mult mai mari decât costurile legate de achitarea facturilor. Dramatismul situației este dat de faptul că întreruperea alimentării cu apă, în situația dată, a fost făcută mai mult de o săptămână.

Este adevărat, costurile trebuie acoperite, economia de piață lucrează și pune la zid o categorie pentru care autoritatea locală a găsit soluția întreruperii alimentării, completată cu o afirmație, aceea că nu există nicio obligație și rezolvarea se poate face prin suportarea cheltuielilor de

către parlamentarul care a îndemnat la respectarea legii într-un stat de drept. Poate am cerut prea mult unei autorități care are percepția înălțimii puterii și depărtării de cei în numele cărora aceasta este exercitată.

Unde suntem? Suntem chiar în anul 2009. Pentru a fi cu adevărat în anul 2009 într-o țară membră a Uniunii Europene, consider că este necesară definirea protecției sociale și sub aspectul realizării unor servicii publice esențiale, cum ar fi cel de asigurare a alimentării cu apă.

Cu această motivație, propun primului-ministru realizarea unei proceduri de prestare a serviciilor publice esențiale în contextul asigurării condițiilor de protecție socială. Construcția procedurală trebuie să aibă la bază conlucrarea între autoritatea centrală și autoritățile locale, care ar trebui urgent definită și în acest context, și în definirea altor funcțiuni stabilite în cadrul descentralizării.

Radu Bogdan Țîmpău

#178646

Îmi permit să vă aduc în atenție un aspect cu o încărcătură simbolică pe care nu cred că ne permitem să o neglijăm, deoarece, dacă o vom ignora, dacă vom trece peste ea cu ușurință, peste alți 20 de ani ne vom mira că în educație criza se menține, tineretul nu are idealuri, imaginea Parlamentului nu s-a redresat, iar moralitatea este un ideal pe care în niciun caz nu-l putem atinge.

Pentru a nu ajunge în această situație, cred că noi, cei aleși în 2008, avem o responsabilitate aparte față de cei care anul trecut au votat pentru prima oară.

În 2008, au votat pentru prima oară tinerii născuți după 1989, tinerii care nu au trăit nicio secundă de comunism. Au aflat despre Ceaușescu de la părinții sau bunicii lor. Nu cunosc altă realitate în afara celei oferite de România postdecembristă. O parte dintre ei au venit la vot. Vă spun acest lucru din surse absolut sigure. Elevi din clasa a XII-a a colegiului din Deva, al cărui absolvent sunt și eu, m-au oprit pentru a-mi spune că m-au votat deoarece mă consideră colegul lor. Ca unul dintre cei mai tineri parlamentari ai României, mă simt responsabil pentru toți cei din colegiul pe care-l reprezint, indiferent dacă m-au votat sau nu, dar am un plus de afecțiune pentru tinerii care au venit la urne pentru prima dată. O parte sunt deja studenți, o altă parte se confruntă deja cu economia reală. Peste 4 ani, majoritatea vor fi implicați, la diverse niveluri, în instituții de stat sau firme private.

De noi depinde modul în care ne vor privi acești oameni peste cei 4 ani de care vă vorbeam. Ne vom duce poate în fața lor cerându-le să ne voteze din nou. Ei se vor gândi la ce le-am oferit ca posibilități de afirmare sau ca imagine a Parlamentului, privit ca instituție ce garantează democrația în această țară. Se vor gândi, poate, la copiii lor, nevoiți să facă față unui sistem educațional instabil, pe care noi, parlamentarii, îl tot schimbăm, fără a-l îmbunătăți. Vor constata aceleași decalaje față de alte țări ale Uniunii Europene, și cei plecați nu se vor mai întoarce, preferând exilul revenirii în țară, chiar și în vremuri de criză.

Se fac apeluri la solidaritate. Se vorbește despre criză. Dar azi se vorbește într-un fel, mâine în alt fel, iar poimâine, în cu totul altul. Exemplul personal este în multe cazuri inexistent. Cei tineri – știm foarte bine – au venit la vot în număr mic. Ei sunt cei mai dezamăgiți și mai neîncrezători.

Nu le putem spune că ultima dată când acest popor a dat dovadă de solidaritate a fost în 1989, adică înainte de a se fi născut ei.

Cred că stă în puterea noastră, a celor aleși în 2008, să punem la punct, în acest mandat, un sistem educațional coerent, credibil și performant, stabil și eficient, pentru ca acești tineri să devină o elită de care România să fie mândră.

Culiță Tărâță

#181468

S-au împlinit 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, primul pas trainic spre unitatea românilor de pretutindeni, care avea să devină actul nostru de căpătâi, ca popor, ca națiune liberă, independentă, stăpână pe destinele sale. Ideea de unitate, care încolțise în inimile înaintașilor noștri cu sute de ani în urmă și care făcuse primii pași vremelnici, dar dătători de speranțe, în vremea marelui domnitor Mihai Viteazul, avea să pătrundă puternic în inimile și conștiința moldovenilor, muntenilor și ardelenilor în furtunosul an revoluționar 1848, iar un deceniu mai târziu să se și înfăptuiască prin Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Unirea de la 1859 n-a fost deloc un act festiv, ci o luptă acerbă pe plan politic și diplomatic, pe care marii patrioți ai vremii au dus-o împotriva tuturor opreliștilor ridicate de cele trei mari imperii, dar și de alte state occidentale.

Hotărâți să nu piardă un asemenea moment istoric, dând dovadă de o mare perspicacitate și de o voință nestrămutată, iluștrii noștri înaintași au realizat Unirea prin alegerea aceluiași domn, Alexandru Ioan Cuza, atât în Moldova, cât și în Țara Românească.

Perioada imediat următoare unirii a constituit o bătălie crâncenă pentru recunoașterea tânărului stat român, ca și lupta pentru modernizarea acestuia, pe care Cuza, ajutat de cel mai înțelept și devotat sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu, și de alți unioniști, le-a câștigat în mod eroic.

În cadrul planului de dezvoltare generală și de făurire a României moderne, s-a constituit primul Parlament unic, în locul celor două Adunări, s-a elaborat și adoptat prima Constituție românească și s-a format primul Guvern unitar, măsuri menite să ofere țării caracterul unui stat de drept.

În vederea asigurării apărării naționale, au fost unificate armatele celor două Principate, constituindu-se Armata română.

Pentru funcționarea normală a finanțelor publice, a fost înființată Banca Națională a României, iar pentru o bună circulație bănească și înlăturarea tezaurizării monedei de către populație, care trăise departe de prevederile unui sistem financiar modern, a fost înființată Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC, care, ca prin minune, funcționează și astăzi.

A fost organizat, după modelul unor structuri europene, învățământul național general și obligatoriu și a luat ființă Universitatea din București.

În domeniul administrativ-teritorial au fost create județe cu orașe de reședință și administrații locale, au fost înființate Poliția și Jandarmeria, în scopul asigurării ordinii publice.

Măsuri de o uriașă însemnătate au fost adoptate în domeniul agriculturii, începând cu prima reformă agrară din România și continuând cu împroprietărirea țăranilor, desființarea iobăgiei, a muncii forțate și a clăcii pe moșii, punându-se bazele gospodăriei individuale țărănești ca formă economică rurală.

Pentru realizarea acestor mari deziderate, au fost reduse suprafețele moșiilor și au fost secularizate fondurile agricole și forestiere mănăstirești.

Au fost încurajate, de asemenea, toate celelalte activități economice: industria, meșteșugurile, comerțul, târgurile și manufacturile.

Nicio altă perioadă din istoria României nu a fost mai dinamică și mai eficientă ca cei șapte ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza. Din păcate, așa cum mulți alți înaintași, legați trup și suflet de popor, ca Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu ori Avram Iancu, au plătit cu viața profunda lor dragoste față de neam și țară, și prințul Unirii de la 1859 a avut parte de un asemenea dramatic destin.

Înfăptuirea celor două mari reforme, agrară și electorală, și elaborarea Codului civil și a Codului penal i-a îndârjit pe reprezentanții boierimii conservatoare și pe exponenții aripii de dreapta a burgheziei, care, uniți în acea monstruoasă coaliție, l-au silit pe Cuza să abdice (la 11 februarie 1866), să lase tronul prințului străin Carol de Hohenzollern și să se stingă cu durerea în suflet, departe de țara sa, pentru care a făcut atât de mult.

Neîndoielnic, Unirea de la 1859 a fost marele semnal al redeșteptării conștiinței neamului nostru, motorul care l-a împins pe făgașul marilor sale idealuri.

Pe postamentul trainic al unirii de acum 150 de ani s-a clădit independența cucerită la 1877, iar pe meterezele acesteia, ale marilor încleștări de la Oituz, Mărăști și Mărășești, s-a înfăptuit Unirea cea Mare de la 1918. Aceste trei repere fundamentale ale unității de neam, de limbă, de teritoriu, de libertate și independență conferă istoriei noastre de aproape două milenii garanții și speranțe într-un viitor luminos.

Avem sfânta datorie ca noi, cei de astăzi și de mâine, să ne situăm la înălțimea marilor noștri înaintași, care ne-au lăsat drept moștenire sacră România Mare.

Roberta Alma Anastase

#186649

Invit secretarii să vină la tribună.

Domnilor deputați,

Continuăm ședința de astăzi a Camerei Deputaților și anunț că, din totalul celor 334 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 255; sunt absenți 79, din care opt participă la acțiuni parlamentare.

Ieri rămăsesem la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2008 privind înființarea organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare.

S-au aprobat și timpii de dezbatere, patru minute.

Intrăm pe dezbaterea pe articole.

Titlul legii la punctul 1, Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2008 privind înființarea organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare.

Există observații?

Nu sunt.

Vă mulțumesc. Adoptat.

La punctul 2, articolul unic. Dacă există observații? Dacă nu sunt, adoptat. Punctul 3, titlul ordonanței. Dacă există observații? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4, care se referă la art. 1, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

La punctul 5, care se referă la art. 2, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat. Punctul 6, care se referă la art. 3. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7, art. 4. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8, care se referă la art. 5. Precizez că aici avem și un amendament respins de către comisie.

Dacă sunt observații?

Nu sunt. Adoptat. Punctul 9, care se referă la art. 6. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 11. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 12. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 13. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat.

Dezbaterea pe articole se încheie și urmează să rămână proiectul de lege la votul final.

Intrăm în discutarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgență.

Intrăm în dezbaterea acestui proiect și dau cuvântul inițiatorului.

**Domnul Marian Hoinaru** _– secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale_ **:**

## Mulțumesc mult, doamnă președinte.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Având în vedere obligațiile ce reveneau României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, era necesară luarea tuturor măsurilor pentru construcția instituțională, pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și țările terțe.

Prin prezentul proiect de lege, România duce la îndeplinire sarcina desemnării autorităților naționale competente, responsabile cu aplicarea Regulamentului Consiliului nr. 3/2008 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe, precum și prevederile Regulamentului nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 3/2008.

Ca urmare a adoptării acestui proiect de act normativ, autoritățile naționale competente desemnate sunt abilitate să elaboreze caiete de sarcini prin care se stabilesc criteriile de evaluare și selecție a programelor propuse de organizațiile profesionale sau interprofesionale reprezentative, oferind acestora posibilitatea accesării fondurilor de cofinanțare de la bugetul comunitar, precum și de la bugetul național, în vederea derulării de acțiuni de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe.

Proiectul de act normativ creează cadrul legal și instituțional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe și stabilește responsabilitățile concrete și atribuțiunile specifice fiecăreia dintre cele două autorități competente desemnate, respectiv Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prezentul act normativ are impact asupra mediului de afaceri, în sensul inițierii și implementării programelor de informare și promovare a produselor agricole și de către organizațiile profesionale și/sau interprofesionale reprezentative ale sectorului sau sectoarelor din unul sau mai multe state membre sau la nivel comunitar.

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de autoritate națională competentă, îi revin o serie de atribuții de o mare complexitate și răspundere, prin coordonare, monitorizare și gestionare a fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și țările terțe.

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură îi revin o serie de atribuții specifice privind încheierea contractelor de finanțare aferente programelor de informare și promovare a produselor agricole, precum și efectuarea plăților către beneficiari.

A fost elaborat acest proiect de lege în vederea aprobării ordonanței de urgență pentru desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țările terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Mulțumesc.

Valeriu Tabără

#193284

## Mulțumesc, doamnă președintă.

## Domnilor colegi și doamnelor colege,

Vă prezint raportul asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, transmis cu adresa nr. 649 din 4 noiembrie 2008 și înregistrat în 7 noiembrie 2008.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ și Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Ordonanța are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităților naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, precum și pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

La lucrările comisiei au fost prezenți 28 de deputați din totalul de 28 de deputați membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, 27 pentru și o abținere, în ședința din 3 februarie 2009.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 6 octombrie 2008.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, și art. 92 alin. (9) punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Mulțumesc.

Marian Hoinaru

#197470

Domnule deputat,

Pentru a vă răspunde trebuie să pornesc de la situația dinainte de emiterea actului normativ, având în vedere obligațiile ce reveneau României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Era necesară luarea tuturor măsurilor privind construcția instituțională pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe.

Prezenta inițiativă legislativă are caracter de urgență deoarece se impune o perioadă scurtă de timp pentru pregătirea și accelerarea procesului de încheiere a convențiilor și acordurilor cu instituțiile implicate în procesul de gestionare și derulare a fondurilor nerambursabile destinate finanțării acțiunilor de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și țări terțe.

Potrivit Regulamentului Consiliului European nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, promovarea produselor agricole constituie măsura a cărei finanțare este plasată în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă, FEGA, pe măsurile de piață.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Regulamentul nr. 1071/2005 al Comisiei Europene, potrivit normelor de aplicare a Regulamentului nr. 2826/2000 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă, publicat în 11.07.2005, precum și din Regulamentul Comisiei nr. 1346/2005 privind reguli detaliate de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2702/1999 privind măsurile de informare și promovare a produselor agricole în țări terțe, publicat în 17.08.2005, România trebuie să desemneze autoritățile competente responsabile de executarea sarcinilor ce revin statelor membre, în temeiul acestor regulamente.

Regulamentele Comisiei nr. 1071/2005 și 1346/2005, precum și Regulamentul nr. 3/2008 al Consiliului sunt implementate în cadrul gestionării administrative și financiare, conform Regulamentelor financiare privind politica agricolă comună.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a luat măsurile necesare pentru fondurile destinate finanțării politicii agricole comune, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 492/2006.

Având în vedere cele prezentate mai sus, s-a elaborat prezentul proiect de ordonanță de urgență prin care, practic, se stabilesc autoritățile naționale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și țări terțe, precum și completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pe care, practic, îl aveți astăzi supus aprobării.

Necesitatea urgenței pentru emiterea acestui proiect este impusă și de asigurarea cadrului legal și instituțional necesar pentru derularea programelor de informare și promovare a produselor agricole, în conformitate cu legislația comunitară menționată în regulamentele de mai sus, ținând cont că până cel târziu la data de 30 noiembrie 2008, în ceea ce privește piața internă, trebuie să permitem beneficiarilor să aleagă, conform unei proceduri competitive adecvate, unul sau mai multe organisme de punere în aplicare a acțiunilor propuse și să-și fundamenteze programele de informare și promovare a produselor agricole pe care să le prezinte autorităților naționale competente, situație extraordinară a cărei reglementare nu a putut fi amânată.

Consecințele negative ale nepromovării măsurilor preconizate în cazul derulării legislative: statul membru are obligația să desemneze autoritățile naționale competente responsabile cu aplicarea Regulamentului nr. 3/2008 privind acțiuni de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și țările terțe, obligație ce nu poate fi îndeplinită fără adoptarea acestui proiect de act normativ.

După aprobarea acestui proiect de act normativ, autoritățile naționale competente desemnate urmează să elaboreze caietul de sarcini prin care se stabilesc criteriile de selecție a programelor, astfel încât să se asigure respectarea

normelor comunitare și eficacitatea acțiunilor care urmează să fie întreprinse.

În urma examinării programelor, comisia trebuie să decidă care sunt programele acceptate și să stabilească bugetele aferente acestora. România nu va putea accesa cofinanțări comunitare pentru programele de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă în anul 2009.

Regulamentul nr. 3/2008 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe nu poate fi aplicat întrucât comisia prevede modalități de executare a programelor de informare și promovare, cofinanțate din bugetul comunitar, respectiv programele trebuie să respecte legislația comunitară privind produsele în cauză și comercializarea acestora, să respecte caietul de sarcini, caiet de sarcini ce poate fi elaborat numai de autoritățile naționale competente desemnate conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, care conține criterii de excludere, de selecție și de atribuire și să fie eficient în detaliere, pentru a putea fi evaluate în conformitate cu legislația aplicată.

Referitor la schimbările preconizate, prezentul proiect de act normativ creează cadrul legal și instituțional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe și stabilește responsabilitățile concrete pentru aplicarea regulamentelor comunitare în domeniu. Astfel, cadrul instituțional va fi format din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție.

Referitor la impactul socioeconomic al prezentului act normativ, proiectul de act normativ are impact macroeconomic, întrucât crearea cadrului legal și instituțional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea și derularea fondurilor nerambursabile destinate finanțării programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și țări terțe, precum și stabilirea responsabilităților concrete pentru aplicarea regulamentelor comunitare în domeniu va permite implementarea de programe de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țările terțe.

Proiectul de act normativ are impact asupra mediului de afaceri, în sensul inițierii și implementării programelor de informare și promovare a produselor agricole de către organizațiile profesionale și/sau interprofesionale reprezentative ale sectorului sau sectoarelor din unul sau mai multe state membre și la nivel comunitar.

Referitor la impactul social, proiectul de act normativ are impact social indirect, în sensul realizării unor programe de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe, ai căror beneficiari finali sunt consumatorii. Astfel, prin realizarea programelor de informare și de promovare a produselor agricole se preconizează o creștere a volumului de informații ale consumatorilor privind caracteristicile intrinseci și avantajele produselor agricole comunitare, în special în ceea ce privește calitatea, securitatea alimentelor, metodele de producție specifice, aspecte nutriționale și sanitare de etichetare de bună stare a animalelor și de respectare a mediului.

Referitor la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pe anul curent, cât și pe termen lung, sursele de finanțare aferente programelor de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe se constituie din contribuția financiară a Comunității Europene, prin Fondul European pentru Garantarea Agricolă (FEGA), din sume de la bugetul de stat, reprezentând contribuția națională, și din partea de prefinanțare, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru măsurile de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă și în țări terțe au fost alocate de la bugetul de stat pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în cadrul poziției distincte Finanțare FEGA, 16.320 mii lei, din care 6.700 mii lei o reprezintă contribuția națională.

Pentru următorii ani sunt estimate credite bugetare după cum urmează: 16.320 mii lei pentru anul 2009, 16.320 mii lei pentru anul 2010, 17.320 mii lei pentru anul 2011 și 18.320 mii lei în anul 2012. Media pentru cei 5 ani este de 16.920 mii lei.

Cred că sunteți mulțumit, domnule deputat.

Roberta Alma Anastase

#209264

Este un amendament de formulare.

Cine este pentru?

Votul îl exprimăm prin vot electronic.

Vă rog să porniți votul.

S-a încheiat votul.

161 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 8 abțineri. Vă mulțumesc.

Amendamentul a trecut.

Dacă la punctul 10 sunt observații? Dacă nu sunt, adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul de lege rămâne la vot final.

Punctul 7. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr. 238/2004.

Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul?

Vă rog.

O să vă rog să vă și prezentați.

## **Domnul Gelu Mărăcineanu** _– secretar de stat,_

_președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale_ **:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Mă numesc Mărăcineanu Gelu, sunt secretar de stat, președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Ordonanța de urgență nr. 101/2007 aduce o serie de completări și modificări esențiale la Legea minelor nr. 85/2003 și la Legea petrolului nr. 238/2004.

Este vorba în principal la modalitatea de calcul a redevențelor miniere și a taxelor la activitatea de exploatare minieră, prospecțiune și explorare, în sensul că, prin acest act normativ, acestea au fost majorate și, de asemenea, la Legea petrolului se majorează redevența petrolieră pentru operațiunile petroliere de transport și tranzit al petrolului prin sistemul național de transport și în terminalele care se află în proprietatea publică a statului român.

De asemenea, actul normativ aduce o serie de reglementări noi în ceea ce privește prelungirea licențelor de exploatare și completarea și modificarea acordurilor petroliere.

Ținând cont de aceste aspecte enumerate anterior și coroborat cu faptul că, la momentul actual, Guvernul României pregătește un proiect de act normativ bazat pe o nouă filozofie de calcul a redevențelor miniere și petroliere, prin care se vor asigura venituri suplimentare la bugetul consolidat al statului, propunem retrimiterea actului normativ la Comisia de industrii și servicii, în așa fel încât cele două acte normative să poată fi analizate împreună. Vă mulțumesc.

Gheorghe Eugen Nicolăescu

#214279

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Suntem la dezbateri generale. Din punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, prin propunerea pe care a făcut-o Comisia pentru industrii și servicii de respingere a ordonanței, credem noi că, de fapt, se urmărește respingerea majorării redevențelor plătite de companiile miniere statului român pentru minerit.

Din păcate, asistăm la un război al premierului Emil Boc și al președintelui Comisiei pentru industrii și servicii, care au cerut respingerea ordonanței, ceea ce înseamnă, și toată lumea trebuie să știe acest lucru, renunțarea la redevențe, astfel încât companiile din domeniul minier să beneficieze de concesiuni, practic, pe gratis.

Aș aduce aminte că PD-ul și PSD-ul au cerut respingerea ordonanței și în urmă cu un an de zile. Atât raportul de respingere al Comisiei pentru industrii și servicii din februarie 2008, cât și cel care ne-a fost propus astăzi invocă aceleași motive, faptul că autoritățile din domeniu nu au argumentat majorarea redevențelor. În urmă cu un an nu se punea

problema concesionărilor. Trebuie să știm acest lucru foarte clar.

Ordonanța de urgență pe care Guvernul Tăriceanu a propus-o Parlamentului, practic, așa cum am menționat, reglementează majorări ale redevențelor. Și dau câteva exemple. Taxa pentru activitatea de prospecțiune se mărește de la 2,5 lei/km[2] la 250 lei/km[2] ; taxa anuală pentru activitatea de exploatare se mărește de la 10 lei/km[2] la 1.000 lei/km[2] ; taxa anuală pentru activitatea de exploatare se majorează și ea, de 10 ori, la 25 de mii de lei/km[2] și mai sunt multe asemenea exemple.

Dacă actuala majoritate nu este de acord cu regimul concesiunilor, poate să respingă aceste articole, dar nu toată ordonanța de urgență. Vedeți, după cum v-am dat exemplele, că majorările sunt semnificative și nu ne rămâne decât să punem o întrebare simplă: ce interese se ascund în spatele inițiativei de respingere a ordonanței care stipulează aceste majorări de redevență?

În acest an sunt estimate venituri de peste 600 de milioane de lei în bugetul pe care în această după-amiază îl vom discuta. Ce se va întâmpla cu banii care erau prevăzuți în acest buget? De unde vom tăia, de la ce capitole de cheltuieli vom tăia banii, când spunem toți că bani sunt insuficienți la un buget de austeritate în anul 2009?! Dar, mai ales, sunt curios ce vor spune domnii Videanu și Pogea. Ei sunt primii afectați, ca și o serie de alți finanțatori ai PD și PSD.

Cu alte cuvinte, v-aș spune că ar trebui ca actuala guvernare să dea dovadă de responsabilitate și să le spună oamenilor cinstit, corect și drept în față că sunt dispuși, pentru clientela lor politică, să ia din banii cetățenilor.

În consecință, cred că actuala majoritate guvernamentală trebuie să-și asume această responsabilitate. Și, mai ales, cred că ar trebui, de asemenea, să spunem că resursele sunt epuizabile, și pentru că ele sunt epuizabile trebuie să încasăm și bani mulți pentru aceste resurse.

Ca să vă dovedim că facem o opoziție constructivă, suntem de acord cu retrimiterea raportului la comisie.

Mircea Nicu Toader

#217497

## Doamnă președinte,

Am ascultat discursul politic, declarația politică a domnului Nicolăescu. După toate argumentele pe care, sigur, le-a prezentat în parte și în comisie, n-am să reiau discuțiile din comisie, au fost dezbateri foarte aprinse în cursul acestui an, și nu din partea inițiatorilor, ci din partea „beneficiarilor” acestor redevențe, și au fost efecte foarte grave asupra acestora, au demonstrat chiar și în piața cimentului, și în piața materialelor de construcție o creștere foarte mare. Până la urmă, niciodată o redevență nu trebuie aplicată unui produs finit ci, practic, extracției propriu-zise, dar nu vreau să intru în amănunte. Vreau numai să-i răspund domnului Nicolăescu că ne interesează și modul de redevență care se aplică pe petrol și pe gaze și sigur că în urma acestui scandal cu Sterling ne întrebăm dacă nu cumva trebuie să adaptăm toate aceste redevențe și la ceea ce s-a întâmplat și la ceea ce vom mai descoperi și în legea gazelor, motiv pentru care cred că nu se pune problema banilor de la buget. Ordonanța este aplicabilă încă, redevențele vin încă la buget și, prin rediscutare în cadrul comisiei, sigur că putem să găsim soluții în așa fel încât să nu fie afectat bugetul. Și nu are nicio legătură numele de Pogea și Videanu. Pogea este ministrul de finanțe, dacă-l leagă cumva de activitatea anterioară, pot să-i spun că este inadmisibil să iei o redevență pentru o execuție a unei marmure finisate pentru o extracție de marmură.

Deci această lege în niciun caz... sau această ordonanță nu a fost respinsă pentru clientela politică, de altă clientelă este vorba, și cred că o vom descoperi cât de curând în cadrul comisiei pe care primul-ministru o desfășoară în afacerea Sterling.

În consecință, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal este de acord cu retrimiterea la comisie, și dacă acolo se va constata că rămâne pe respingere vom susține respingerea, dacă nu, vom modifica și o vom adapta noilor cerințe.

Vă mulțumesc.

Antal István

#219594

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Mă numesc Antal István și fac parte din această comisie din 1992. Aș dori să completez puțin cele exprimate de domnul președinte Iancu, ca să fie toți colegii foarte bine informați vizavi de urgența de retrimitere a acestui proiect de lege la comisie. Săptămâna trecută a fost o urgență absolută să respingă comisia acest proiect de lege, fără să fi fost pe ordinea de zi a lucrărilor comisiei.

La rugămintea domnului președinte, bineînțeles, toți colegii nou-veniți în comisie, fără să cunoască textul ordonanței, au fost de acord să respingă și să supunem aprobării plenului respingerea. Astăzi constatăm că nu mai e urgență absolută, că va trebui să mai medităm puțin, să vedem dacă nu cumva are și unele articole bune această ordonanță, având în vedere faptul despre care s-a făcut vorbire, că redevențele, într-adevăr, au fost mărite pentru a asigura un venit mai consistent la bugetul statului.

Eu vă anunț că grupul nostru parlamentar este de acord cu retrimiterea, pentru a ne da o șansă să încercăm să mai facem și alte modificări, având în vedere faptul că această ordonanță poate are și o greșeală, că modifică două legi: Legea minelor și Legea petrolului.

Domnule președinte al agenției, eu v-aș sugera să încercăm de data asta să mergem și să fim corecți până la capăt. Deci să facem modificarea Legii minelor, având în vedere faptul că mai este la noi o modificare a Legii minelor vizavi de acel faimos articol 4. Nu știu dacă mai țineți minte, și poate că actuala coaliție, într-adevăr, va fi de acord să modificăm și art. 4 și să modificăm și cele cu referire la redevențe. Noi o să avem aici un amendament despre care se discută în această Cameră de peste 10 ani, și anume să rămână ceva, dacă nu din redevență, din acele taxe de explorare și exploatare și la consiliile locale, pentru că acolo suferă oamenii cel mai mult din cauza distrugerilor cauzate nu de cei care exploatează, ci de cei care transportă materiale.

Am fi de acord la fel să se modifice și Legea gazelor, având în vedere faptul că la momentul privatizării DistrigazNord și Distrigaz-Sud, peste 4.000 de kilometri de conductă de distribuție au fost preluați de la proprietarii adevărați și sunt administrați de aceste firme fără să dea măcar un leu pentru acele consilii locale care și-au investit banii lor. Deci ar fi trebuit să modificăm și Legea petrolului, desigur, s-a făcut vorbire aici, foarte bine, la toate cele trei. Și atunci, cred eu că vom fi în măsură, mai cu seamă colegii noștri care au venit și cunosc situația reală din teritoriu și solicitările consiliilor locale, să facem o lege bună, în așa fel încât să nu dublăm redevențele în actuala legislație, pentru că n-ar fi de dorit, dar să facem ordine o dată pentru totdeauna în acest sector.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Iulian Iancu

#223520

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Am crezut că măcar în acest moment colegii noștri vor accepta o dezbatere corectă, sinceră și măcar acum să discutăm implicațiile atât de mari pe care le are o astfel de ordonanță, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Din păcate, o astfel de abordare, care aruncă în derizoriu de genul dispute între premier și președintele comisiei, sau că vorbim despre marmura cuiva, nu ne dă speranțe că am putea să avem în sfârșit, în plenul Camerei Deputaților, o discuție corectă pe un document atât de important. Sunt obligat și cred că plenul este îndreptățit să aibă o prezentare corectă asupra acestui proiect și asupra modului în care s-au derulat evenimentele de la data la care acest proiect a ajuns în Parlament.

## Stimați colegi,

În momentul în care Parlamentul a fost sesizat cu dezbaterea în procedură de urgență cu acest act normativ, noi, comisia de specialitate, în patru runde de dezbateri am solicitat și am invitat la comisie miniștrii sau secretarii de stat din partea ministerelor direct vizate. De ce? Actul normativ, și colegii noștri nu au făcut această referire, viza pe lângă modificarea redevențelor și modificarea pe fond a două articole de lege, atât din Legea minelor, cât și din Legea petrolului, prin care se anula efectiv dreptul ca un act normativ de o importanță capitală, cum este cel de concesionare a zăcămintelor de hidrocarburi din această țară, era redus la simplul acord și negociere între ANRM și investitor. De fapt, aici a fost esența acestui proiect, mascat sub motivația creșterii redevențelor.

De ce am solicitat noi la vremea respectivă prezența miniștrilor? Pentru că în momentul în care spui și modifici, abrogi legea pe care dumnealor o tot invocă... au abrogat-o, ca atare, nu mai are nicio importanță ce spunea acea lege, pentru că oricum au abrogat articolul de lege și spun dumnealor: „Modificarea, completarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular”. Atât. Aveam nevoie de o explicație. De ce se recurge la acest demers?

2. Era nevoie de o explicație privind nivelul redevențelor. E adevărat, e nevoie în această țară să modificăm nivelul redevențelor, și nu cifra menționată aici, 600 de milioane, în

anul trecut, nivelul maxim va fi undeva la 350 de milioane. Deci e important să ajungem la 600 de milioane. Dar proiectul de lege nu schimba filozofia de stabilire a redevențelor. Și, în fond, ce s-a întâmplat în cursul anului trecut? Vă dau un singur exemplu. Dacă la o carieră de piatră se aplică la valoarea stabilită de cel care exploatează cariera redevența, evident că atunci s-au plătit 40 de bani pe tonă, în loc să stabilim redevență la tona de piatră.

Ca atare, filozofia trebuia schimbată, și de aici și colectări mult mai mari la bugetul de stat. Iată o invocare falsă în teza dumnealor. Dar n-a venit nimeni. Dacă domnul Nicolăescu i-ar fi dat acel material domnului Vosganian, când a fost invitat la comisie și n-a venit, poate că și comisia ar fi avut posibilitatea, în consecință, să aibă o altă dezbatere pe seama acestui proiect. Nu a venit niciun ministru, niciun secretar de stat, indiferent ce demersuri am făcut.

În martie, domnul Vosganian a fost audiat la comisie pe seama strategiei din domeniul energetic și acea greșeală, aberație, legată de compania integrată. La vremea respectivă, întrebat de acest act normativ, Domnia Sa a spus că o să revină în 3 săptămâni cu detalii. N-a mai revenit niciodată.

Aceasta a fost motivația pentru care schimbându-se, în esență, două articole-cheie din Legea minelor și Legea petrolului, oferindu-i, iată, Agenției de Reglementare posibilitatea să negocieze cu investitorul după cum dorește, domeniu de importanță vitală, iată, strategic pentru România, dumnealor, practic, n-au putut și n-au știut să vină în fața comisiei pentru justificări.

Ei nu mai spun că, în consecință, n-am mai avut parte nici de strategie energetică, nici de explicație la compania integrată, au dat-o pe ultima sută de metri și iată în ce situație suntem astăzi, că trebuie să reluăm inclusiv acest aspect, cu implicațiile de rigoare din tot sistemul energetic.

Iată de ce este nevoie de această dezbatere serioasă, spunând următorul lucru: în fapt, acesta a fost și demersul comisiei noastre când am pus întrebări agenției și nu a fost o altă motivație, și nu dorim altceva decât... și solicităm într-adevăr acum Guvernului să iasă cu o nouă ordonanță, în care să se schimbe pe fond teza prin care se stabilesc redevențele, în sensul majorării acestora și al colectării unor sume mult mai mari la bugetul de stat.

Vă mulțumesc.

A B O N A M E N T E L A P U B L I C A Ț I I L E O F I C I A L E P E S U P O R T F I Z I C — Prețuri pentru anul 2009 —

#231312

|**Nr.** **crt.**|**Denumirea publicației**|**Număr** **de apariții** **anuale**|**Zile de** **apariție/** **săptămână**|**Greutate** **medie/apariție** **(grame)**|**Valoare** **(TVA 9% inclus)/lei**|**Valoare** **(TVA 9% inclus)/lei**|**Valoare** **(TVA 9% inclus)/lei**| |---|---|---|---|---|---|---|---| ||||||**12 luni**|**3 luni**|**1 lună**| |1.|Monitorul Oficial, Partea I|750|5|50|800|210|75| |2.|Monitorul Oficial, Partea I, limba maghiară|90|1|50|1.500||140| |3.|Monitorul Oficial, Partea a II-a|200|5|60|2.250||200| |4.|Monitorul Oficial, Partea a III-a|800|5|15|430||40| |5.|Monitorul Oficial, Partea a IV-a|7.200|5|50|1.720||160| |6.|Monitorul Oficial, Partea a VI-a|400|5|25|1.600||150| |7.|Monitorul Oficial, Partea a VII-a|60|1|30|540||50| |8.|Colecția Legislația României|4|—|2.500|450|120|| |9.|Colecția Hotărâri ale Guvernului României|12|—|3.500|750||70|

NOTĂ:

Monitorul Oficial Partea I bis se multiplică pe bază de comandă. Începând cu anul 2009 se sistează apariția publicației Repertoriul legislației României.

**Abonamente la publicațiile oficiale și comenzi către „Monitorul Oficial” R.A. se pot efectua prin următoarele societăți de distribuție:**

- COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ“ — S.A.

- ACTA LEGIS — S.R.L.

- INFO EUROTRADING — S.A.

- INTERPRESS SPORT — S.R.L.

- MEDIA PRESS ABONAMENTE — S.R.L.

- prin oficiile sale poștale

- București, Str. Lirei nr. 11, parter, ap. 1, (telefon/fax: 021.411.91.79; 021.411.54.08)

- București, Splaiul Independenței nr. 202A (telefon: 021.316.30.57, fax: 021.316.30.58)

- București, Piața Presei Libere nr. 1, corp B, et. 2, camerele 256—259, OP 33 (telefon/fax: 021.313.85.07; 021.313.85.08; 021.313.85.09)

- — București, str. Izvor nr. 78, et. 2 (telefon: 021.311.97.84, fax: 021.311.97.85)

- M.T. PRESS IMPEX — S.R.L. — București, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 021.255.48.15; 021.255.48.16; 021.255.48.17)

- PRESS EXPRES — S.R.L. — Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 021.221.42.83; 0745.133.712)

- ZIRKON MEDIA — S.R.L. — București, str. Pictor Dimitrie Hârlescu nr. 6, sector 2 (telefon: 021.255.18.00, fax: 021.255.18.66; 021.255.19.18)

- ART ADVERTISING — S.R.L. — Râmnicu Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, bl. C1, sc. C, mezanin II (fax: 0250/73.54.75, telefon: 0350.40.59.87; 0350.40.59.88)

- CALLIOPE — S.R.L. — Ploiești, str. Elena Doamna nr. 62—64 (telefon/fax: 0244/51.40.52; 0244/51.48.01)

- DIFSTARPRESS — S.R.L. — Slobozia, bd. Matei Basarab, bl. I60, sc. A, ap. 15 (telefon/fax: 0243/23.23.68)

- � CURIER PRESS — S.A. — Brașov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/51.08.57; 0268/51.08.58)

- � ROESTA — S.R.L. — Curtea de Argeș, str. Valea Iașului, bl. P10, sc. B, ap. 18 (telefon/fax: 0248/72.11.43)

- � VIAȚA LIBERĂ — S.A. — Galați, Str. Domnească nr. 68 (telefon: 0236/46.06.20, fax: 0236/47.10.28)

- � UNITATEA — S.R.L. — Alba Iulia, str. Traian nr. 26 (telefon: 0258/81.16.31, fax: 0258/81.28.43)

- � MANPRES DISTRIBUTION — S.R.L. — București, Piața Presei Libere nr. 1 (OP 33 — CP 24) (telefon/fax: 021.314.63.39)

- � CUGET LIBER — S.A. — Constanța, bd. I.C. Brătianu nr. 5 (telefon: 0241/58.21.20, fax: 0241/61.95.24)

- � SIMPEX LOGISTIC — S.R.L. — Călărași, Str. Progresul nr. 21, bl. B1, sc. B, ap. 5 (telefon/fax: 0242/31.89.29)

- � CIPSOFT DESIGN — S.R.L. — Ploiești, str. Eroilor nr. 2 bis (tel. 0722.36.54.65 sau 0724.20.31.43)

Cuprins

Stenograma

Dezbaterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2008 privind înființarea organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare (rămas pentru votul final)