Bogdan Cantaragiu

„Importanța și necesitatea reabilitării podului CFR de la Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu, pentru fluidizarea transportului de persoane și mărfuri pe ruta Giurgiu–București”

În data de 12 august 2010 s-au împlinit 5 ani de când a fost închis traficul feroviar pe ruta București–Giurgiu, din cauza avarierii podului de cale ferată de la km 23+577, mai exact podul vechi din satul Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu, creând astfel grave sincope în ceea ce privește transportul de persoane și mărfuri pe ruta București–Giurgiu. De atunci, în ciuda demersurilor făcute de Ministerul Transporturilor și Sucursala Regională CF București, traficul nu a mai fost reluat, linia se degradează pe zi ce trece și, poate cel mai grav, mii de giurgiuveni fac naveta cu ce pot sau chiar au renunțat la slujbele avute în Capitală. În fapt, acesta este cel mai dificil aspect al blocării traficului CF.

Localitățile din județul Giurgiu, în special cele din zona de sud, nu excelează la capitolul locuri de muncă. Nici măcar municipiul nu este un magnet din acest punct de vedere, iar anii _boom_ -ului economic au trecut peste orașul de la Dunăre fără să lase urme. Dacă în alte părți, 2000–2008 a reprezentat o perioadă înfloritoare și mai peste tot au răsărit zone industriale, la Giurgiu nu a însemnat decât ștergerea ultimelor urme ale industriei comuniste. Acum, locuri de muncă sunt din ce în ce mai puține și mai prost plătite. În atari condiții, aici s-a creat un real exod al forței de muncă spre Capitală, de care, evident, a profitat cineva: proprietarii firmelor de transport, cei care au crescut nepermis de mult tarifele. Astăzi, o călătorie Giurgiu–București dus-întors costă 30 de lei, iar un abonament pe o lună întreagă înseamnă jumătate de salariu. Nu mai vorbim despre faptul că o călătorie durează o oră și jumătate, iar programul unui giurgiuvean care muncește în București depășește binișor 12-13 ore zilnic. Din păcate – și acest lucru trebuie subliniat – mulți au renunțat la această navetă chinuitoare. Azi ei se mulțumesc cu câteva milioane salariu în Giurgiu sau sunt, pur și simplu, asistați social ori lucrează la negru.

Nu aș fi vrut să vă vorbesc neapărat de problema socială din Giurgiu. Ea are cauze multiple și rezolvarea ei depinde de o analiză complexă. Ceea ce vreau să vă prezint azi ca posibilă măsură de creștere economică pentru județul vecin Capitalei este reluarea transportului de persoane și marfă pe calea ferată. Ar însemna o scădere a costurilor de deplasare pentru cei care fac naveta, ar fi o variantă de transport sigură și economică între România și Bulgaria și ar reprezenta și o opțiune de luat în seamă pentru operatorii economici. Gândiți-vă la următorul aspect: se poate face transport de orice fel pe Dunăre, iar legătura dintre Dunăre și Capitală, pe cel mai scurt traseu, ar fi prin Giurgiu.

Știu că în acești cinci ani care au trecut de la închiderea podului, Ministerul Transporturilor a făcut câteva demersuri pentru reluarea circulației. Nu știu, însă, de ce aceste demersuri nu au avut finalitate. La Grădiștea există două poduri: cel vechi, despre care vorbeam, care s-a surpat la inundațiile din 2005, și unul mai nou, început înainte de 1989, nefinalizat. În plus, la minister mai există un studiu de fezabilitate care s-a concretizat, în anul 2008, într-o hotărâre de guvern prin care sunt aprobați indicatorii tehnicoeconomici ai obiectivului de investiții „Redeschiderea circulației feroviare pe podul nou de cale ferată peste râul Argeș, linia CF București–Giurgiu între stațiile CF VidraGrădiștea”.