Bogdan Iulian Huțucă

„Impozitul pe venitul global pe gospodărie nu reprezintă o soluție viabilă pentru fiscalitatea românească!”

În loc să se preocupe de găsirea și implementarea unor măsuri viabile de reducere a fiscalității, precum și de găsirea unor soluții cât mai coerente și cu efecte benefice, pe termen mediu și lung, pentru mediul privat, dar și pentru contribuabili, PSD vine cu tot felul de experimente, așa cum este și această nouă idee total inaplicabilă în România, și anume impozitul pe venitul global pe gospodărie.

Sunt foarte multe controverse legate de acest tip de impozit. În cazul în care acesta s-ar aplica în România, ar bulversa cu totul contribuabilii, care ar fi transformați în niște contabili sufocați de și mai multă birocrație. De asemenea, ar putea bulversa și economia, deoarece beneficiile acestui sistem de impozitare globală nu sunt nicidecum neapărat unele de succes, având în vedere că unele țări în care se aplică deja acest impozit doresc să se renunțe la el.

Consider și eu, ca și alți specialiști din domeniul fiscal, că acest sistem de impozitare ar atrage după sine și costuri, și riscuri mai mari pentru toți contribuabilii, costuri care nu se referă numai la bani, ci și la responsabilități, care ar fi astfel transferate în mod direct contribuabililor, devenind unele foarte complicate și riscante.

Mai mult decât atât, sunt foarte multe întrebări de pus aici, legate de viabilitatea acestui sistem, de impactul major, atât asupra angajatorilor, cât și a angajaților, dar și de schimbarea totală a modului și a momentului de colectare a impozitelor, care ar putea avea consecințe directe asupra proiecției bugetare, iar aceste consecințe ar putea să nu fie neapărat unele pozitive.

Consider că prin impozitul pe venitul global pe gospodărie s-ar mări în mod considerabil și birocrația sistemului fiscal din România – care are de fapt nevoie stringentă de simplificare, consolidare și modernizare –, dar și costurile de administrare ale statului, care ar putea deveni astfel un administrator de lux. Adică statul român, în loc să cheltuiască cât mai puțin pentru a-și colecta și administra veniturile, va trebui să scoată și mai mulți bani din buzunar, ca să-și înființeze pentru acest impozit o armată de consultanți și să creeze cu totul alt sistem de colectare.

În plus, să nu uităm nici faptul că România s-a obișnuit, de mai bine de 12 ani, cu o cotă unică de impozitare, cotă care ne-a impulsionat mult economia și care a încurajat în mod considerabil investițiile străine și, de aceea, este de neînțeles faptul că PSD vrea tocmai acum, doar de dragul schimbării, să înlocuiască ceva ce funcționează foarte bine cu altceva impredictibil și la care alte state vor să renunțe.

Luând în considerare toate aceste aspecte, dar și multe altele referitoare la această temă, care ar trebui rapid clarificate, cum ar fi, de exemplu, intenția Guvernului PSD de a impozita diferențiat absolut toate veniturile pe care le au românii, indiferent de sursă și nevoie, se nasc aberații precum: ideile de impozitare a indemnizațiilor pentru creșterea copilului și îngrijirea copilului bolnav; impozitarea burselor de școlarizare, a sumelor primite sub formă de sponsorizare sau a premiilor olimpicilor. Nici măcar ajutoarele pentru boli incurabile sau avantajele în bani pentru persoanele cu handicap nu scapă de noile intenții de impozitare ale PSD.