Ioan Cupșa

„Împreună cu respect și mândrie!”

Folosesc acest prilej, de mare și frumoasă sărbătoare a neamului românesc, pentru a-mi exprima un gând pios către toți cei care, atunci, la 1 Decembrie 1918, au crezut în idealul Marii Uniri de la Alba Iulia, fie că au fost oameni politici, reprezentanți ai diferitelor culte religioase, învățători sau profesori, mici sau mari întreprinzători, oameni de știință sau creatori de artă sau simpli orășeni sau țărani.

Ca locuitor al municipiului Oradea, îmi face o deosebită onoare să menționez faptul că în 29 septembrie– 12 octombrie 1918 Comitetul executiv al Partidului Național Român din Transilvania, întrunit în orașul nostru, mai exact în

casa doctorului Aurel Lazăr, a adoptat o declarație, redactată de Vasile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa. Peste câteva zile, la 5/18 octombrie 1918, Declarația de independență a Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea, este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida-Voevod și apoi la Adunarea de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

Din cercetările istoricilor orădeni, printre care și prof. univ. dr. Viorel Faur, cel care a studiat cu mândrie această perioadă, aflăm că delegația de la Oradea a fost cea mai numeroasă dintre cele 18 comitate (din 1.228 deputați, 138 erau orădeni, printre care oameni politici, reprezentanți de marcă ai diferitelor culte religioase, doctori). Ținând cont de cursul istoriei, putem afirma cu satisfacție că printre cei care au făurit actul Marii Uniri s-au numărat numeroși reprezentanți ai meleagurilor orădene, așa cum putem afirma (fără să greșim) că Oradea a jucat un rol deosebit în realizarea Marii Uniri.

Cred că, fără a fi nevoie de prea multe și sofisticate analize sociologice, doar întâlnindu-i pe concetățenii noștri de toate vârstele, indiferent de pregătirea lor profesională sau de apartenența la o ideologie politică, indiferent de poziția socială pe care o ocupă, putem constata cu satisfacție faptul că, în aceste zile cu precădere, patriotismul se manifestă din ce în ce mai des. Este din ce în ce mai firesc să te identifici ca român și să faci acest lucru cu mândrie și cu respect față de cei din jur.

Consider că această mare sărbătoare a poporului român este un moment oportun în care divergențele, conflictele sau neînțelegerile de orice fel dintre noi ar trebui să dispară, fiind înlocuite de acele sentimente curate și înălțătoare trăite atunci, în decembrie 1918, de către făuritorii României Mari. Îmi doresc ca toți românii să se respecte pe sine și unii pe alții, să se identifice cu trecutul și prezentul nostru și, respectând valorile umane universale, să ajungem să fim respectați de către toți ceilalți.

Marea Unire s-a realizat politic în minunatul decembrie 1918 și s-a perfectat după 29 decembrie 1919, când Parlamentul României a votat legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.