Georgică Severin

## Domnule președinte, Stimați colegi,

„De la sublim până la ridicol este un singur pas”, a spus Napoleon.

Mi-aduc aminte că înainte de 1989 să ai doctoratul reprezenta confirmarea unei valori. După 1989, au început să se ia doctoratele atât de ușor, încât atunci când vezi „doctor” pe cartea de vizită a cuiva îți pui întâi întrebarea: „De unde a luat-o, de la Chișinău, din altă parte...?” și pe urmă te gândești dacă ea are o valoare științifică.

Dacă stăm să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat în 1989, indiferent că-i spunem revoluție, că le spunem evenimente, în viziunea mea, a existat un oraș-martir, și acela este Timișoara. Orice am pune alături de Timișoara, parcă ar însemna să minimizăm meritele celor care au făcut pasul acesta înainte de 22 decembrie 1989, și Brașovul în anul 1987, cu doi ani înainte.

Avem un oraș-erou, care l-a răsturnat pe Ceaușescu, Bucureștiul. În rest, avem morți, avem accidente, dar parcă diminuăm valoarea titlului de oraș-martir dacă o acordăm cu atâta ușurință.

Și pentru că suntem la momentul pledoariilor _pro domo_ , pe logica de aici, aș putea și eu, în calitatea mea de reprezentant al Câmpinei, pentru morții de la Otopeni, care au fost mai mulți decât în multe localități care acum solicită titlul de oraș-martir, să cer pentru Câmpina și pentru militarii din Câmpina – mulți dintre ei câmpineni – titlul de „Oraș-Martir”. Dar nu m-am gândit, pentru că o localitate, pentru a fi oraș-martir, înseamnă că a avut un merit deosebit în răsturnarea Revoluției, nu că au murit accidental sau nu alții.

Așa că, cu toată dragostea pentru prietenul meu Raymond Luca, voi vota împotriva acestui lucru, pentru că ducem în derizoriu eroii de la Timișoara și de la București. Vă mulțumesc.