Filip Georgescu

În aceste zile, unele voci de pe meleagurile mioritice, și nu dintre acelea fără ecou politic, ci, dimpotrivă, dintre cele care se aud în mod frecvent de la microfoanele unor instituții fundamentale ale statului, afirmă că în România începe să se vadă luminița de la capătul întunecat al crizei economice. Economia – spun acești optimiști – va reveni pe creștere, dacă nu în acest trimestru, atunci în mod categoric o va face în ultimele trei luni ale anului 2009. În condițiile în care, neputând să-și plătească bugetarii din veniturile proprii, statul se împrumută la FMI, șansele unei asemenea prognoze sunt aproape nule. Dacă la sfârșitul anului trecut, când vântul recesiunii, venind de peste ocean, înfiora Europa, guvernanții noștri nu înțelegeau că România nu va fi ocolită de un asemenea flagel mondial, dacă reprezentanții actualei puteri n-au putut să întrevadă dimensiunile reale ale crizei economice, dar, mai cu seamă, consecințele ei nefaste, iată că nici astăzi nu sunt în măsură să sesizeze când și cum vom scăpa de această plagă. Criza nu bate deloc în retragere, cum cred unii. Nici n-are motive, de vreme ce pârghiile care o țin ancorată în spațiul carpato-dunărean sunt extrem de viguroase.

În această privință, datele furnizate de Institutul Național de Statistică sunt mai mult decât edificatoare. În trimestrul II al acestui an economia a scăzut cu 8,7% față de perioada similară din 2008, cel mai mare declin (14,2%) fiind înregistrat în sectorul construcțiilor. Produsul intern brut a înregistrat în semestrul I al anului în curs o reducere de 7,6%, în comparație cu nivelul atins în prima jumătate din 2008, diminuare cauzată de reducerea substanțială a volumului de activitate nu numai în ramurile industriale, ci și în agricultură, silvicultură și pescuit, în transporturi și servicii.

În acest an, mai bine de 100.000 de IMM-uri și-au suspendat activitatea, iar peste 60% dintre firme și companii au făcut disponibilizări de personal. De altfel, în luna trecută, comenzile noi din industrie au scăzut cu 20% față de nivelul atins în august 2008. Exporturile românești s-au topit pur și simplu, majoritatea firmelor românești reducându-și drastic activitatea în domeniul comerțului exterior.

Prăbușirea dramatică a economiei în primele opt luni ale acestui an a declanșat, după cum era și firesc, un val de disponibilizări, numărul șomerilor depășind astăzi 600.000, cu perspectiva de a crește în lunile următoare cu încă 100.000.

Diminuarea producției a determinat, de asemenea, scăderea veniturilor bugetare cu peste 5,5 miliarde de euro. Veniturile medii zilnice ale statului sunt astăzi de 100 milioane de euro, iar cheltuielile, de 118 milioane de euro.

Cum soluționează guvernanții acest deficit cotidian? Înainte de toate disponibilizează mii și mii de angajați, ca să reducă cheltuielile salariale, fără să țină seamă că șomerii nu mai plătesc impozit și, ca atare, încasările bugetare se vor reduce. Pe de altă parte, Executivul mărește impozitele, reactualizându-le în funcție de nivelul inflației, sau creează altele noi, deși vehiculează permanent ideea relaxării fiscale. În ultimă instanță, singura salvare reală pentru Guvern, din păcate una pe termen scurt, o constituie împrumutul de la FMI, pe care-l utilizează pentru soluționarea multor dificultăți. Scăderea veniturilor bugetare poate fi însă atât de dramatică în lunile viitoare, încât chiar și utilizarea în întregime a tranșei de la FMI să nu poată acoperi toate găurile bugetare.