Simona Marinescu

În anul 2001, la scurtã vreme dupã intrarea în aplicare a Legii nr. 19/2000, noua lege a pensiilor, colegii din opoziþie, opoziþie din care fãceam ºi eu parte atunci, au iniþiat un proiect de lege vizând recorelarea pensiilor în platã. Acest proiect de lege avea nevoie ºi de o formulã de calcul pe care, personal, în calitate de coiniþiator, le-am propus-o colegilor mei de atunci. Era vorba de reaºezarea pensiilor între ele, în interiorul sistemului, între diferite categorii, în raport cu salariile din care ele proveneau, aceastã formulã de calcul fãcând obiectul unei anexe la proiectul de lege.

Nu aº putea sã vã spun din ce motive aceastã lege a ajuns foarte târziu în dezbaterea comisiilor de specialitate ºi de ce abia astãzi dezbatem în plen raportul. Tot ceea ce pot sã vã spun este cã, între timp, din pricina acestei întârzieri, Guvernul a iniþiat un program de recorelare, adoptat prin hotãrâre de Guvern, care este în plinã desfãºurare.

Dacã astãzi aceastã lege privind recorelarea pensiilor ar fi adoptatã, ar trebui schimbat integral programul de recorelare ºi în interiorul sistemului ar putea apãrea alte tipuri de discriminãri.

Acest lucru nu înseamnã cã nu susþin în continuare formula pe care legea o propunea, formulã care, dupã pãrerea mea, era justã ºi mai uºor de aplicat decât orice altã variantã de recorelare a pensiilor. Am înþeles însã importanþa programului de recorelare pe care îl desfãºoarã acum Casa Naþionalã de Pensii.

Aº vrea sã le spun colegilor cu care am lucrat acest proiect de lege cã le mulþumesc, pentru cã, împreunã, am vrut sã facem un act de echilibru, de egalitate în interiorul sistemului. Personal, în calitate de iniþiator, am decis sã nu mai susþin în comisie raportul asupra proiectului de lege. M-am abþinut. Aºa cum puteþi citi în raport, existã o abþinere.

Vã mulþumesc.