Claudiu Vasile Răcuci

„În anul 2019 toți copiii ar trebui să meargă la școală!” Noul an școlar a debutat cu aceleași probleme structurale, pe care guvernele din ultimii 30 de ani nu au fost în stare să le rezolve. Toată lumea cunoaște deficiențele majore cu care se confruntă școala românească, puțini se implică însă în rezolvarea lor. Am fi uimiți să aflăm cât de simple sunt soluțiile pentru ca elevii să beneficieze de un învățământ de calitate.

Învățământ de calitate fără bani, fără o finanțare adecvată este o iluzie. De ani de zile Guvernul a încălcat angajamentul făcut pentru a acorda educației 6% din PIB. Parcă în ciudă, de la acel acord între partidele politice, finanțarea pentru educație a scăzut la mai puțin de jumătate, sub pretexte care mai de care mai absurde: elevii sunt mai puțini, rețeaua de școli este mai mică, mai trebuie să pună și părinții ceva bani din buzunar dacă vor ca elevii să învețe în condiții decente, în condițiile în care Constituția prevede, negru pe alb, că învățământul de stat obligatoriu este gratuit.*

Nu pot să neg faptul că s-au mai făcut și lucruri bune în educație, în special acolo unde primarii responsabili au făcut investiții notabile în modernizarea școlilor*. Nu pot să nu recunosc faptul că avem dascăli de toată isprava, care reușesc să ducă elevii la un nivel înalt de pregătire, confirmat prin medaliile obținute la olimpiadele naționale și internaționale. Cu toate acestea, veștile bune sunt puternic umbrite de faptul că în România elevii din mediul rural nu au nicio șansă să parcurgă toate etapele de pregătire – gimnaziu, liceu, facultate – și aproape unul din cinci copii nu ajunge deloc la școală.