Mihai Nicolae Tãnãsescu

În cazul impozitelor directe, scãderea a fost de la 19,3% la 16,6%, iar la impozitele indirecte de la 12,1% la 11,4%, raportate la anii 1999 ºi 2000. Cifrele prezentate de dumneavoastrã sunt greºite sau poate fac referire la altceva.

Gradul de fiscalitate într-o þarã se calculeazã ca raport al veniturilor fiscale colectate în PIB, acesta fiind modul de calcul în întreaga Europã. Personal, îmi exprim rugãmintea sã nu ne jucãm cu cifrele doar pentru a da bine în ochii populaþiei.

Într-adevãr, în textul moþiunii aþi nimerit un numãr, 31, dar aþi fost incorecþi, ºi mã întreb de ce, atunci când aþi explicat ce reprezintã acest numãr. Gradul de fiscalitate în România este de 31% ºi la calcularea acestuia sunt cuprinse atât veniturile fiscale, cât ºi veniturile bugetelor locale, ºi nu excluse, aºa cum, eronat, a fost prezentat în textul moþiunii.

Vã prezint câteva exemple privind gradul de fiscalitate, aplicând aceeaºi metodã: în Cehia sunt 40,3%, în Polonia 41%, în Ungaria 45%. Se pare însã cã P.R.M. simte nevoia sã mai audã o datã aceste date.

Aºadar, doamnelor ºi domnilor senatori, în ultimii 2 ani gradul de fiscalitate în România a scãzut continuu, de la 28,8% în 2001, la 28,2% în 2002 ºi va continua sã scadã în anii care urmeazã.

În privinþa taxelor extrabugetare practicate de unele instituþii publice ºi private, acestea nu reprezintã o pondere importantã în PIB, care sã determine o creºtere a fiscalitãþii, astfel încât sã fie depãºit nivelul mediu din þãrile europene.

Mai mult, în orice economie de piaþã, pentru serviciile prestate de instituþii publice sau private trebuie sã achiþi o contravaloare. Poate cã senatorii P.R.M. nu au auzit de contribuþia semnificativã adusã de sectorul serviciilor la economia unor þãri din Europa Occidentalã.

Se menþiona despre Consiliul Naþional al Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii din România, care poate sã mai facã foarte multe studii precum cele pe care le-aþi menþionat, dar, parcurgând lista celor presupuse 225 de taxe ºi impozite, oricare om având cunoºtinþe primare de economie va constata cã se încearcã maltratarea atât a teoriilor economice, cât ºi a limbii române, prin transformarea unor tarife în taxe. ªi anume, în acea înºiruire de taxe ºi impozite sunt incluse nu mai puþin de 66 de tarife, adicã contravaloarea unor servicii prestate de organizaþie ºi, deºi nu sunt numite specific tarife, la numãrãtoare sunt incluse în cadrul impozitelor ºi taxelor.

Doamnelor ºi domnilor senatori, spuneam mai devreme cã sunt 36 de taxe ºi impozite în aceastã þarã, similar cu alte þãri, din care asigurãm colectarea a peste 96% din veniturile bugetare. ªi atunci ne întrebãm cu temei: Oare nu aruncãm cu cifre în stânga ºi dreapta doar pentru a ne arãta cã suntem alãturi de oameni?

Într-adevãr, Guvernul, când s-a angajat în faþa Parlamentului, a promis o reformã fiscalã, fiindcã de la început am realizat faptul cã ne confruntãm cu o mare problemã: existau zeci de acte normative, poate chiar sute, care modificau alte acte normative, care, ulterior, erau ºi ele modificate de alte acte normative. Într-un cuvânt, în acel moment exista un haos în domeniul legislaþiei fiscale.