Corneliu Bichineț

În celebra sa carte, „Munci și zile”, Hesiod, gânditor antic grec, a vorbit pentru prima dată despre vârstele umanității, vârsta cea mai frumoasă fiind vârsta de aur, care se confundă la ins cu vârsta copilăriei. Iar la greci era perioada lui Pericle, când totul era din belșug, echilibru, seninătate în viață.

Trecerea timpului degradează viața oamenilor. Și Hesiod vorbește de vârsta de argint, cea de bronz și ajunge, în contemporaneitatea sa, să vorbească de vârsta de fier, când totul era greu, dificil – insecuritatea insulei.

Unde vreau să ajung cu această introducere?

Vreau să ajung la cea de-a doua armată a țării, așa cum o numeau foștii lucrători ai CFR în țara noastră. Pentru că a vorbi de prima armată a țării este un nonsens, deoarece, dacă ministrul apărării nu a făcut armata, nu cred că are sens să vorbim despre prima armată a țării, care este în disoluție.

Însă același lucru se întâmplă și cu a doua armată a țării – purtau cu demnitate uniforma ceferiștii.

Am stat de vorbă în perioada aceasta cu ceferiști de rang înalt, cu ceferiști de rang mediu, cu șefi de gări, cu lucrători în depou, cu lucrători pe linia ferată, cu „nașul” chiar. Și toți se plâng că traversează o perioadă deosebit de dură. Viața lor este grea și nu știu cum să mai scoată cămașa.

Sesizați – a spus și colegul de la UDMR astăzi – că o dată la o lună trei trenuri deraiază de pe șine. Hoții de fier vechi fură șinele, le desfac. Cei care sunt îndrăgostiți de cupru desfac cablurile. În gări se aude tot mai răgușit câte un glas al unui șef de gară, aflat într-o incintă mizeră, care anunță: stimați călători, trenul de alaltăieri va pleca poimâine sau, cu șanse foarte bune, mâine! În aceste condiții, eu trebuie să dau un răspuns celor care m-au interogat de la CFR. Și îi cer ministrului transporturilor, care s-ar părea că e singur cuc, să facă un statut al ceferistului, pentru că acești oameni au nevoie de așa ceva.

De asemenea, pentru că am aflat că domnul președinte Iohannis, acum o săptămână, era aproape hotărât și, după o săptămână, știindu-i ritmul dumnealui alert, s-a cam hotărât să facă referendum, eu îi sugerez o întrebare și îi dau și posibilitatea să-și asume paternitatea: are dreptul Iohannis să lege justiția la ochi?

Unii vor răspunde da, iar cei care știu ce e cu justiția vor spune nu, pentru că justiția oricum este oarbă. Vă mulțumesc.

Corneliu Bichineț, PMP, Vaslui.