Cristiana Irina Anghel

În Comisia juridică, cu o zi înainte, am fost pentru susținerea acestei inițiative legislative. Bolnavă fiind, am stat două ore, am stat cuminte, am așteptat ca să-mi susțin punctul de vedere. Da? Și constat a doua zi, când mă uit pe internet, că respectiva lege fusese deja cu aviz negativ cu o săptămână înainte. Ce bătaie de joc poate să fie de un coleg să nu-i spui lucrul acesta!

Și a treia la mână. Birourile permanente – da? – se întrunesc și vorbesc. Și constat, la un moment dat..., culmea, deformație profesională, eu sunt intelectual prin definiție, citesc..., citesc mult, uneori și lucruri proaste, precum procesele-verbale, ultimele două procese-verbale ale Birourilor permanente, în care un domn senator spune că ar trebui să ne fie interzis dreptul de a discuta inițiativele legislative, dar ce ne facem cu „doamna”?! „Doamna” fiind eu! Și pe urmă vorbește de „tărtăcuțele” colegilor senatori, că trebuie să-i lăsăm să scoată tot din „tărtăcuțe”. Aici sunt cuvintele. Îi cer domnului să-și ceară scuze tuturor colegilor. Dacă dumnealui simte că are tărtăcuță, nu are decât, noi ceilalți nu avem. Avem niște capete bine mobilate.