Filip Georgescu

În declarația politică de astăzi am să fac câteva referiri la viața politică românească, devenită mai agitată ca oricând, și aceasta din mai multe cauze, dintre care două sunt, după părerea mea, cele mai importante. Scena politică este, în primul rând, agitată de PDL-iști, cărora în ruptul capului nu le vine să creadă că au pierdut alegerile locale la un scor umilitor. Și eu, ca vechi PSD-ist, le înțeleg surprinderea. Nu-i de colea ca la alegerile locale din 2008 să conduci 14 consilii județene, iar în anul 2012 să te trezești că ai mai câștigat numai două, și acelea la un scor foarte restrâns, la mustață, cum se spune. Nici la numărul de consilieri județeni aleși nu stau mai bine. Față de alegerile din 2008, numărul acestora, după scrutinul din iunie 2012, este mai mic de patru ori. Diferențe mari raportate la perioadele amintite se înregistrează și în ceea ce privește numărul de primari și consilieri locali aleși. Într-un cuvânt, PDL-iștii au pierdut pe toate fronturile.

Sigur că, în această perioadă, PDL-ul caută diferite formule pentru a-și motiva-înfrângerea, iar în interiorul partidului este o degringoladă totală. Liderii acestui partid, cu răspunderi în fosta guvernare, încearcă să-și apere scaunele venind în fața propriilor membri cu tot felul de argumente. Nu-i mai crede nimeni, nu-i mai ascultă nimeni. Cât a denigrat acest partid – la PDL mă refer, partidul din care fac eu parte de la începutul începuturilor – numai eu știu. Cu toate acestea, PSD-ul a avut de câștigat.

Vreau să amintesc colegilor mei PDL-iști, și nu numai lor, că PSD-ul, atât la alegerile locale din 2008, cât și la cele din anul 2012, a obținut un număr mult mai mare de președinți de consilii județene și de consilieri județeni decât acest PDL. Diferența mare se înregistrează și la alegerea primarilor și a consilierilor locali. Cred că este îndeajuns să vă spun că, în anul 2008, PSD-ul a avut 17 președinți de consilii județene, față de 14 ai PDL, iar în 2012 numărul acestora a crescut la 21 pentru PSD, în timp ce PDL a mai obținut, cu chiu cu vai, doar președinția a două consilii județene. Cifrele le-am folosit drept argument pentru a demonstra că PSD-ul are un electorat numeros și constant, o bună structură și organizare în teritoriu și, cel mai important, are în rândurile sale oameni bine pregătiți pentru toate domeniile de activitate.

În al doilea rând, vreau să vă amintesc, stimați colegi parlamentari, că viața politică românească este tulburată și de Palatul Cotroceni. Vizibil iritat de înfrângerea usturătoare a partidului său, Președintele României, aproape seară de seară, apare la diferite posturi de televiziune și ne dă lecții cărora nu le putem spune de politică externă, ci mai degrabă de protocol. Obișnuit fiind cu fostul prim-ministru cu numere de la unu la patru, ca slugă credincioasă, fără să sufle o vorbă în fața celui din „Deal”, președintele țării nu acceptă în ruptul capului să ne reprezinte altcineva decât el și numai el în structurile Uniunii Europene, ale Consiliului European, ale blocului militar NATO și în alte structuri, câte or mai fi. Dumneavoastră, stimați colegi, ați văzut, grație televiziunilor, câtă trecere are președintele țării noastre la asemenea reuniuni. Se plimbă stingher printre prim-miniștri, printre șefi de stat, fără a putea lega vreo conversație cu înalții demnitari prezenți.